Dialog intercultural / Mașina visului cu Lucian Merișca, 29 octombrie, 20.30 -21.00: Filit 2021 – Umanism, Trans-umanism, Post-umanism. Isorie, Literatură, Știință și Science-Fiction
Publicat de Iuliana Bubuianu, 29 octombrie 2021, 09:14
Radio România Iași, Dialog intercultural / Mașina visului, 29 octombrie 2021, 20.30 -21.00
O emisiune realizată de Lucian Merișca.
Omul – o minoritate între alte periferice tehnologice, construite de el-însuși. Umanism, Trans-umanism, Post-umanism – o prezentare a lumii Viitorului așa cum se vede ea din Prezent, făcută de prof. Daniel Nazare.
…Unul dintre invitații FILIT 2021 a fost Daniel Nazare, Directorul Bibliotecii Județene din Brașov, pe care publicul, cât a fost în sală, l-a ascultat cu sufletul la gură.
Umanism, Trans-umanism, Post-umanism. Isorie, Literatură, Știință și Science-Fiction. De fapt, relația milenară dintre Umanitate și Tehnologie. Sau povești despre prezent și despre viitorul extrem de îndepărtat… În secolul al 19-lea, România europeană a lui Cuza oferea Japoniei emergente, modele de manuale pentru învățământul primar! Istoria subiectivă nu este cu nimic inferioară: este o istorie asumată, de care poți răspunde tu personal – și asta o spune chiar un istoric.
Daniel Nazare a luat în vizor Transumanismul și Lebăda Neagră a Covidului, făcând comparația cu alte crize majore ale Secolului. Vaccinul – spune el – este o augmentare, ameliorare de tip transumanist a omului și a umanității în ansamblu. Dar și Viagra, de altfel. Lumea actuală, a Noii Normalități, este deja o lume post-umană, pentru că nu lasă lucrurile să se desfășoare de la sine, iar Natura să își ia marele tribut în morți… – ci s-a luat decizia, la nivel mondial, de a se interveni, individual și societal. O lume post-umană cu care unii nu s-au obișnuit încă.
„Virusul există, e periculos, dar se exagerează, din punct de vedere mediatic și administrativ” se spunea, la începutul Pandemiei de Coronavirus… La Pandemia de Gripă de Hong Kong din 1968-1969 nu s-a exagerat cu nimic – mediatic, administrativ, medical… – și lucrurile au fost lăsate să meargă de la sine: adică NU a fost panicată populația prin media și guvernele NU au introdus nici o măsură obligatorie… Consecința, în acel an: s-au infectat 1 miliard(!) de oameni, din cei 3,53 miliarde pe care îi număra planeta – și au fost 4 milioane de decese la nivel global. Dar fără valuri în presă! Deși au fost un milion de decese în prima lună! Activitățile obișnuite nu s-au întrerupt, însă 31.000 de oameni au murit atunci numai în Franța – fără vaccin pe moment și fără proteste anti-vaccin…
60-70.000 de germani au murit, tot în acest episod pandemic. Din lipsă de spații frigorifice / pentru că morgile nu mai făceau față, trupurile erau depozitate pentru a fi la răcoare în tunelurile de metrou din Berlin. Dar NU a existat nici un titlu publicat cu majuscule în ziarele din epocă, nici o măsură guvernamentală, nici măcar o alertă medicală – libertatea individuală nu a fost afectată.
Deci aceasta a fost paralela noastră cuprinzând cealaltă pandemie ucigașă nu prea îndepărtată, cea din 68-69… Chiar dacă acum se intervine, mediatic și administrativ – și e într-adevăr o politică nouă – aceasta nu este nicidecum în contradicție cu preceptele Umanismului – pentru că viața fiecărui om – pierdută sau păstrată – contează acum.
…Dar în țările civilizate ale Vestului, protestele, unele exagerate, să ne aducem aminte, nu au fost numai anti-mască, ci și de tip cancel-culture, dărâmarea statuilor la propriu și la figurat, revanșa istorică a negrului contra albului – a minorităților de gen contra majorității „cis-gender”, cisgen – toate acestea par exagerări pentru cel puțin 2/3 din omenirea de pe planetă, care are cu totul și cu totul alte probleme de rezolvat mai stringent(!), pentru viața de zi cu zi. Cel puțin 2/3 dintre oameni nu sunt băgați pur și simplu în seamă, sunt măcinați de griji materiale și atunci și ei consideră că toate aceste „mofturi” ideologice, medicale, mediatice sau pur și simplu de „fashion” nu țin cont de realele probleme ale Umanității.
Deconstructivismul, și în general Post-modernitatea, au deconstruit bineînțeles și omul și vechile lui valori umane – și atunci, intrând în post-umanism – omul, care a greșit cu natura și cu multe altele…, trebuie să se căiască, să plătească – nicidecum să se mândrească! Biologic, Uman, Digital – toate regnurile își cer, acum, toate drepturile! Pe când Noile dar mult așteptatele Drepturi ale animalelor și plantelor, ale roboților, poate și ale microbilor și ale virușilor?…
Invitatul, Daniel Nazare, remarca pe buna dreptate: Codurile Etice nu apar în zona inginerească – în plină dezvoltare explozivă astăzi – tocmai aici ar fi cazul să fie gândite măcar niste reguli etice, pentru că suntem invadați pur și simplu de aparate, mașini și gadgeturi, și nici nu ne dăm seama când devenim… minoritari în propria noastră lume!… Dar este ea, a noastră?…