Antares 40 – sau 40 de ani de science fiction în centrul tării, la Brașov. Valentin Flandorfer, un sas din România și un român din Munchen – și fantasmele lui literare… Muzică orientală, balcanică și SF!…

Publicat de Iuliana Bubuianu, 5 noiembrie 2021, 11:15

Lucian Merișca vă invită să ascultați emisiunea Dialog intercultural / Mașina visului – vineri 20,30 -21 – la Radio România Iași!

Iată mai întâi Programul manifestării, în care am fost incluși și noi, reprezentanții Radio România Iași…

AntareSFest 2021, ediția a 5-a. 40 de ani de la înființarea clubului Antares. Locul de desfășurare: Secția pentru Copii și Tineret, Centru de Excelență a Bibliotecii Județene ”George Barițiu” Brașov, strada Iuliu Maniu nr. 6.

Vineri, 1 octombrie 2021: (17.00 – 20.00) Jucărioteca

17.00 – 17.30: Deschiderea oficială – Nic Dobre, GheorgheTănase, Anamaria Borlan

17.30 – 17.45: Cuvântul d-nei Melania Butnariu, Centrul de Excelență, Secția pentru Copii și Tineret

17.45 – 18.00: Cuvântulul d-nei Ruxandra Moașa Nazare, Biblioteca Județeană ”George Barițiu” Brașov

18.00 – 18.20: Film documentar despre 40 de ani de club Antares – Gheorghe Tănase

18.20 – 18.50: Lucian Merișca, Radio România Iași – IT = Isteria Tehnofilă

18.50 – 19.00: Colecția de povestiri science-fiction pentru Nevăzători, ediția a 5-a

19.00 – 19.30: Cristina Ghidoveanu – Steaua Polară: o propunere de cenaclu online

19.30 – 19.40: Marius Bucur – Știință, ficțiune și viitor

19.40 – 20.00: Valentin Flandorfer – Gore

Sâmbătă, 2 octombrie 2021 (10:00 – 20:00)

10.20 – 10.40: Lansare Tritonic – Teodora Matei, Daniel Timariu, Dănuț Ungureanu

10.40 – 11.00: Sigma și Antares – Dan Popescu

11.00 – 11.20: Gheorghe Tănase – Constelații și OZN-uri

11.20 – 11.40: Teodora Matei – 40 de cărți în 40 de ani

11.40 – 12.00: Dănuț Ungureanu – SF-ul și sărbătoarea scrisului

Alexandru Mironov – Universuri conectate

12.00 – 12.20: prof. Violeta Nedelcu – Călătoria spre sine, apelând la Poezie

12.20 – 12.40: Alexandru Mironov – Universuri conectate

12.40 – 13.00: Bodgan Mihăilescu – Cineanimația SF

13.00 – 13.20: Lansare Pavcon – Boris Velimorovici, Sergiu Someșan, Antonela Lungu + Alexandra Gold, Anamaria Borlan, Revista CSF

13.20 – 13.40: Antonela Lungu – Semnificația numărului 40 și 4 ani de Antares

15:00 – 15.20: Vernisajul expoziției AntareSFest – Adrian Barbu

15.20 – 15.40: BD SF RO – Mihai Grăjdeanu: expoziția de bandă desenată science fiction românească: perioada 1960-1989, prezentare virtuală

15.40 – 16.00: Lansarea antologiei Metamorfozele basmului – Karin Zall, Ramona Pap, Ada-Lorena Muntean și Anamaria Borlan; premierea câștigătorilor concursului literar

16.00 – 16.20: Dănuț Ivănescu – Despre Palimpsetul de la Colina cu Apendice

16.20 – 16.40: Gheorghe Tănase – Antares la 40 de ani

16.40 – 16.50: Lansarea Colecției de povestiri SFF pentru Nevăzători – Anamaria Borlan

16.50 – 17.00: Balogh Lászlo – Esoterica sculpturilor în lemn

17.00 – 17.20: Quiz SFF pe echipe, cu premiu

17.20 – 17.40: Gabriel Sîrbu – cenaclul ArtZone SF Brăila

17.40 – 17.50: Andrei Coșuțchi – prezentare volum de proză scurtă SF ”A fost odată un asteriod”

17.50 – 18.20: Dănuț Ungureanu, Teodora Matei și alții – Despre SF

18.20– 18.40: Lucian Merișca – Cenaclul Quasar

18.40 – 19.00: Alexandru Lamba – 10 invenții sovietice sărbătorite prea devreme

19.00 – 19.30: Remember – 40 de ani de Antares – Călin Giurgiu, Paul Gusbeth-Tatomir, Anca Rențea-Diaconu, Valentin Flandorfer și alții

19:30 – 19.50: Paul Gusbeth-Tatomir – Medicina viitorului și Viitorul medicinei

19.50 – 19.20: Liviu Surugiu – Sărbătoarea literaturii SF

19.20 – 20.00: Paul Pantea – Săbătoare prin dansul piticilor

Ioana Medrea – Sărbătoare în ritm de gimnastică ritmică

20.00: Decernarea premiilor AntareSFest 2021, ediția a V-a

Duminică, 3 octombrie 2021 (10:00 – 13:00) Sala de împrumut

10.00 – 12.50: mese rotunde, discuții, dezbateri cu mai mulți participanți

12.50 – 13.00: Închiderea oficială AntreSFest 2021, ediția a V-a.

Cum toată lumea bună online e obișnuită cu cookies… vă oferim și noi un cookie! Proza “Gore” de Valentin Flandorfer!

Gore

de Conan Reed, Lord of Glencoe

Era trecut bine de ceasul prânzului, în seceta verii din anul ăla cu cutremurul când fusasă și eclipsa de soare după aia. Că atunci a început totul. Soarele îi dogorea pe picioare, dar Gore nu și-ar fi schimbat poziția pentru nimic în lume. Pe de o parte nimerise cu capu și pieptu in umbra unui salcâm si tare bine era, pe de alta parte îl luase o moleșeala plăcută dinspre picioare si nici biciul nu l-ai mai fi clintit de pe căpița pe care se tolănise după cosit. Din drumul pietruit spre sat se ridicau fuioare de căldură, spre cerul albastru unde un vultur dădea cercuri, de bună seamă ca să se mai răcorească și el.

Gore ar fi adormit el de mult, dacă n-ar fi fost musca aia nesimțită. „Dar șașa-i bine, cu clopul de paie peste ochi se face economie de privire”, își zise el și se moleși așa, cu totu, până când ceva îl gâdilă pe talpă.

–           Gore.

Gore se ridică în vine și o văzu pe aleasa inimii lui.

–           Ce-ai, fă Mărie. Nu vezi ca dorm?

–           Bă Gore, zise Măria, o brunetă frumoasă, rujată strident, îmbrăcată modest.

–           Au.

–           Tu ai crescut, mă.

–           Da, sunt mare acum, zise Gore rânjind. Hai fă-n fân, să-ți arăt eu cât.

–           Lasă-mă, bă io vorbesc serios. Dă-te jos că ne-apucă seara. Hai să te vezi.

Îl urni cu greu, mai mult cu forța. Gore se lăsă în picioare și, să vezi comedie, avea dreptate mândra. Măria, draga de ea, ii venea pana la piept.

–           Băi să fie, zise Gore năuc. Ai scăzut cu o palmă, fă. Îmi veneai până la umeri.

–           Ba tu ai crescut, zise Maria și îl înghionti nervoasă. Ia uite-ți papucii.

Gore își descălțase tenișii când se lăsase la gândit în căpiță. Acum nu mai era chip să îi încalțe, 3-4 numere mai mici. Gore înjură nervos.

–           Ei, ho. Ușurel. Nu-ți pierde cumpătul, măi, încercă Măria să îl liniștească. Hai la mine.

Dădu să îl îmbrățișeze dar nici să îl cuprindă nu mai putu, și îi venea până la burtă acum.  Îi dădu drumul de parcă ar fi curentat-o.

–           Mă, tu nu ești bine, te-o deochiat vaca aia de Sorina.

Gore creștea încet dar vizibil, și hainele de pe el odată cu el. Clopul de paie îi căzuse în timpul somnului și rămăsese ca și tenișii la dimensiuni normale, dar el, Gore se înălța neîncetat cu tot ce avea pe el.

–           Ce are Sorina cu asta? Am ieșit o singură dată cu ea, anul trecut! O dată!

–           O dată, îl îngână Măria. Și iaca na ce ți-a făcut, văcuța ta dragă. Stai să îți fac dedeochi, tot io, după ce cine știe ce ai lăsat-o pe vaca vaca aia să-ți facă… stai odată locului.

Măria se concentră și murmură o rugă după care făcu o cruce și alte câteva gesturi decise în cele 4 vânturi. Gore răbdase cuminte până la final, dar rezultatul lăsă de dorit. Se înălțase de Maria nu- i mai ajungea decât până la genunchi și deochiul nu dădea încă semne de înfrângere. Măria îl contemplă o vreme, apoi trase concluzia într-un sfârșit:

–           Vaca naibii. Uită-te la tine, ce ți-a făcut. E mai tare decât mine asta. Trebuie să mergem numaidecât la coana Safta, aia face de toate: cu ghiocu, cu sorocu, cu norocu.

–           Ba mai bine la dispensar, zise Gore hotărât. Mi-e să nu fie o infecție.

–           Hai, zise Măria, și o luară la picior, spre sat, pe drumul pietruit. Da ai pățit ceva, sau ce, de ce infecție?

–           Am mâncat ieri un borș vechi cu spanac și mi-a fost rău, așa, nu știu cum, dar am ras o răchie și m-o mai lăsat.

–           La cine, zise Măria. Cine te-o otrăvit, bărbate?

–           Ce zici, făi? strigă Gore. Măria îi ajungea până la glezne acum și îi era din ce în ce greu să mai nimerească drumeagul. Călcase de câteva ori in tufe și mai și rupsasă un salcâm cu piciorul.

–           Io rămân aici. Cheamă tu ajutor, Mărie!

–           Aduc ajutor, stai locului și nu te mai înalța!

Măria o luă la fugă spre sat. „Fată bună”, își zise Gore, „da se va face o muiere aprigă. Poate totuși, Sorina. E mai blândă și ascultătoare, da prea îi plac bărbații.” Oftă. „Nici așa nu-i bine, nici așa. Să scap eu cu bine din asta și vedem noi, cum care ce.”

S-ar fi așezat nițel, dar pădurea, care îi venea până la genunchi l-ar fi înțepat. Și atunci l-a apucat panica, în momentul în care a simțit că nu va mai fi vreodată un om normal. Trebuia să facă ceva! O luă la fugă prin pădure, lovindu-se in copaci până când crescu destul de mare ca să îi calce în picioare. Era mare acum, suficient de înalt cât să vadă satul și o sumedenie de oameni mărunței apropiindu-se în goană. Se aplecă spre ei și o văzu pe Măria, care îi adusese pe coana Safta, primarul, popa Dan și pe asistenta de la dispensar, se vede treabă că doctorul era la oraș.

–           Vezi, fiule, vezi? îl dojeni popa Dan. Dacă n-ai mai dat pe la slujbe… vezi?

–           Iartă-mă, zise Gore spășit. Aș face orice, orice, doar să mi se ia blestemul creșterii.

–           Că bine zici, Gore puiule, blăstăm mare, aprobă coana Safta. E argintul viu pe sub prag la tine, cineva care a făcut cu cel rău farmece, cu argint viu pe cărțile de joc că tu ești dă verde la drum dă seara și se prinde de tine vrăjitoriea la lună plină, famecul dă magie neagră, e ăl mai oleleu. Da io nu fac așa, io fac numa magie albă, și aia-i mai tare dar trebuie să dai tu lui mama niște bani, ce ai tu în buzunar ca să îi descânte mama cu cărbunii nestinși că e treabă urâtă și e mult de lucru mamă să îți scoatem argintul viu dă sub limbă trebuie tăiat un pic că altfel nu poate mama să te ajute. Așa că scoate tu banii că îi descântă mama. Banii, zise ea, hotărâtă.

Gore căută prin buzunare si găsi o hârtie de 20 pe care o făcu sul si o infipse în pământ, lângă un copac înalt care era mult mai mic decât bancnota.

–           Aveți temperatură, zise sora, care-i apăsase o vreme un termometru pe pielea călcâiului. 38 cu 6. Vă doare ceva?

–           Tălpile, de la înțepături, zise Gore.

–           V-aș da antibiotice dar nu e doctoru’ să semneze. Ăăă și n-am atâta unguent pentru tălpi, mai avem doar 3 tuburi. Vă recomand să vă odihniți și ăă aer curat.

Gore auzise destul. „Nimeni nu mă mai poate ajuta”, trase el concluzia și cu un „Rămăi cu bine, Mărie” se îndreptă din șale. O luă spre răsărit și merse toată noaptea, încercând să facă pagube cât mai puține în drumul lui. Între timp se împăcase cu soarta. Îl luase așa, o lehamite și o nepăsare, ce ți-e scris în palmă, în frunte ți-e pus, sau așa ceva. O vreme l-a călăuzit un elicopter militar, dar după ce capul lui Gore a străpuns cel de-al treilea plafon de nori, elicopterul n-a mai putut să țină pasul cu el. Gore în zori de ziuă in sfârșit la mare, că nu mai fusase de mulți ani că-i prea scump. Intră câțiva zeci de pași în apa călduță, așa, până la brâu, bucurându-se de scăldat. Un balon roșu se inălță până la el, purtând un aparat micuț de emisie recepție.

–           Domnul Grigore?, se auzi o voce clară, puternică din balon.

–           Eu sunt, răspunse Gore emoționat.

–           Suntem comandamentul operativ de urgență, zise vocea. Suntem aici ca să vă ajutăm.

–           Bun așa. Ia zi!, strigă Gore fericit. Zi, ce să fac, ca să scad iară în înălțime?

–           Nu avem un remediu. Încă. Depinde de cauza. Avem diverse teorii despre ce se întâmplă cu d-voastră. Una dintre teoriile cele mai populare este ca ați intrat în contact cu gene extraterestre. În formă de spori, cel mai probabil.

–           Spanacu, gemu Gore. Am mâncat un borș cu spanac și mi-o fo rău, am avut așa, un jigărău.

–           Unde? E foarte important să vă amintiți, unde?

–           La Sorina, recunoscu spășit Gore. Dar să nu-i zici Măriei, că mă spurcă. Nu gătește bine Sorina, da nu de aia merg la ea.

–           Dialogul nostru e transmis în direct pe tot Pământul. Îmi pare rău. Dar aveți deja milioane de fani, chiar s-a propus ca ziua de azi să fie zi liberă, Gore day. Spuneți-ne, aveți probleme de respirație? Vă e frig?

–           Nu, zise Gore. Chiar mi-e bine.

–           Intre capul si picioarele dumneavoastră e o diferență de 86 de grade Celsius, iar presiunea aerului este foarte scăzută, aici, în stratosferă.

–           Asta e rău? se sperie Gore.

–           Dimpotrivă! veni răspunsul fericit. Se pare că cei dintre noi care au pariat pe cauza unei aberații cuantice vor ajunge bogați. Și e semn că sunteți într-un fel defazat, atât aerul de respirat, căldura corporală cât și materia de creștere sunt furnizate probabil dintr-o dimensiune paralelă. Vă rugăm pe moment până vom termina calculele dacă se poate să nu vă ușurați încă, masa planetară…

Lui Gore asta cu defazarea nu-i sună prea bine.

–           Bă, mă lași? Și cum mă fac eu bine acum?

–           Păi nu ești bolnav, zise vocea de la comandament. Noi credem că ești următorul pas în evoluție omenirii, Homo Stelaris.

–           Homo ești tu și cu tactu, zise Gore supărat. Auzi, acum mă mai și faci de panaramă, după ce necaz am.

Balonul rămase undeva jos, la înălțimea pieptului, dar Gore îl luă in căușul palmei și îl ridică la ureche.

–           Nu am vrut să vă jignim. N-are de face cu sexul. Credem că în curând veți părăsi planeta, ba chiar vrem să vă rugăm să faceți asta pentru a nu destabiliza orbita planetei. Încă ne aflăm la perigeu, însă mareele deja…

–           Să plec? Unde? zise Gore, sfârșit.

–           Spre stele, răspunse vocea după o scurtă pauză. Alfa Centauri nu-i foarte departe. Sau Antares, din constelația Scorpionului.

În jurul frunții lui Gore se lăsă întunericul. Lumina scădea pe măsură ce se înălța, de la lumina soarelui care îi strălucea pe tot corpul până la bezna nopții de pe părul lui.

–           Mi-e frică, recunoscu Gore.

–           Curaj, domnule Grigore. Înainte să se întrerupă dialogul nostru datorită aerului din ce în ce mai rarefiat, vă roagă domnișoara Maria să repetați următoarele cuvinte: Am băut multă Cola, și vezi ce mare am ajuns? Deci: Am băut…

–           Mărie, zise Gore și i se umeziră ochii. Fă, Mărie.

–           Domnișoara Maria zice că e important, că i s-au oferit niște bani frumoși. Deci: Am băut multă Cola.

–           Da, am băut ce vrei tu, Măriucă, strigă uriașul disperat.

–           Pe măsură ce… rarefiat… sunetul nu se va mai… cu bine…

Radioul murise. Gore îi azvârli din mână cu balon cu tot, printre fărâme mici de metal care pluteau în jurul lui. Simți cum capul și umerii deveniră ușori, ca atunci când înoți sub apă. Îl trăgeau parcă în sus, spre stelele care se aprinseră ca la comandă pe întreaga boltă.

–           Mi-e frică, repetă Gore și propria-i voce i se păru ciudată.

–           Nu-ți fie frică, auzi Gore o voce venind de undeva de sus. Suna cunoscută, de parcă ar fi fost a mamei lui?

Gore simți o căldură trecându-i prin tot corpul și se hotărî.

–           Vin, Mamă, zise el și își dădu drumul spre stele.

Gore părăsi pământul fără tristeți sau remușcări, în direcția soarelui, la exact 13:53 GMT și cauză prin juxtapunerea sa peste soare o eclipsă solară extraordinară, vizibilă mai ales în emisfera nordică până în jurul orei 15. Apropierea finală de soare într-un unghi propice îl propulsă și îl acceleră pe o traiectorie în jurul astrului, tipică manevrei „slingshot”. Energia cinetică recoltată astfel îi crescu rata accelerării, înscriindu-l pe Gore în jurul planetei Jupiter într-un moment angular orbital similar celui anterior, de data aceasta pe un vector de fugă extrasistemic. El atinse astfel o viteza de 0,1 din viteza luminii și părăsi in zona centurii Kuiper planul orbital a sistemul nostru solar.

Gore este în continuare vizibil în constelația Scorpionului chiar și cu ochiul liber în nopțile senine, obiectul sau mai bine zis subiectul păstrând dimensiunile subiectiv constante, dat fiind efectul „vertigo” respectiv „zoom de călătorie”, compus din creșterea corporală a lui Gore proporțională cu pătratul accelerării sale constante.

Mai multe lucruri s-au întâmplat simultan în clipa în care Gore și-a pornit călătoria cosmică:

–           un cutremur de 6,1 grade a zgâlțâit Balcanii cu epicentrul la 3,6 kilometri adâncime pe falia tectonica din Vrancea. Nu s-au înregistrat pagube.

–           furtuna din Marea Neagră declanșată de golul produs la ieșirea tălpilor lui Gore din apă a rezultat într-o serie de micro tsunami-uri, care s-au anulat pe rând reciproc.

–           un japonez care nu a vrut să i se divulge identitate a cumpărat resturile borșului cu spanac pentru suma de 5 milioane de lei noi de la domnișoara Sorina Balș

Dar Gore lăsase deja în urmă problemele lumii sale. „Tare bine e”, gândi el, plutind prin spațiul cosmic. Era din ce în ce mai greu să își miște mâinile sau picioarele, dar de ce să o fi făcut? „În sfârșit, puțină liniște.” Se întinse într-o poziție confortabilă, ca pe căpiță, cum făcuse cu o zi mai devreme. Curând, îl luă somnul și odată cu el, visele, care încă îl mai poartă pe Gore al nostru în călătoria sa către ceva minunat.

…

…Si ne intoarcem, din Cosmos, la Brașov! Premiile decernate cu ocazia AntareSFest 2021, ediția a 5-a, au fost, conform organizatorilor:

Premiile votate de public:

Cristian Vicol – Premiul pentru cea mai bună povestire SFFH, primă apariția 2020: ”Ultima zi din viața Karinei Ivanov”

Robert Gion – Premiul pentru cel mai bun debut în volum propriu SFFH, 2020, titlul volumului: ”Elisa”

Allex Trușcă – Premiul pentru cel mai bun roman SFFH, 2020, ”I Put a Spell on You”

Trofeele Antares Club:

Daniel Timariu – Trofeul clubului Antares, 2021, pentru implicarea continuă în promovarea și susținerea SFFH românesc: Revista online Galaxia 42

Dan Popescu, Piatra Neamț – Trofeul clubului Antares, 2021, pentru contribuția excepțională privind promvarea și susținerea AntareSFest 2021, ediția a 5-a: Fanzinul Sigma-Antares

Melania-Luana Butrnariu – bibliotecară la Secția pentru Copii și Tineret, Centru de Excelență a Bibliotecii Județene ”George Barițiu” Brașov: Diploma de onoare pentru implicare în organizarea AntareSFest 2021, ediția a 5-a.

Să ne vedem sănătoşi şi depandemizaţi la anul, în 2022! – scriu, în final, sefiștii brașoveni.

Iar noi încheiem cu o piesă a unui multivalent sefist ieșean, Alexander Grimmus!…