Opera din Iași la 65 de ani: Două spectacole memorabile, Tosca și La Traviata și Istoria operei ieșene la Univers Muzical, episod 3

Publicat de dvlad, 12 noiembrie 2021, 19:17

Cele două spectacole prin care Opera a aniversat 65 de ani de existență au readus adevărata strălucire pe scena ieșeană, una de zile mari: pe data de 3 noiembrie, de Ziua Operei, au venit primii invitați deosebiți, în opera Tosca de Giacomo Puccini, soprana Cellia Costea, voce de aur demult așteptată aici, auzită pentru prima oară pe scena ieșeană și doi artiști eminenți ai Operei din București, tenorul Alin Stoica – un tandru Cavaradossi și baritonul Lucian Petrean – complex și autentic în rolul baronului Scarpia, care au dus cele trei roluri principale la o calitate excepțională și o înălțime artistică de talie internațională.

Soprana lirico-spintă Cellia Costea are un glas de o culoare timbrală rară și se bucură de una dintre vocile cele mai bogate în armonici, cu care a cucerit mai întâi premii importante și apoi marile scene ale lumii, de la Viena, Amsterdam, Londra, Barcelona, Berlin (și multe alte scene germane), Beijing, și scenele din Bucureşti și Timişoara. Cellia Costea este de peste zece ani angajata Operei din Atena, iar în Piatra Neamț, orașul ei natal, a creat și organizat Concursul de Canto Elena Botez, prin care își omagiază marea profesoară, ajunsă la o vârstă nonagenară. Prima oară a fost invitată în Festivalul George Enescu în 2001, a revenit în 2007. Desigur că la calitatea excepțională a vocii ei se adaugă faptul că, odată pășită în scenă, Cellia Costea se transpune în personaj și produce un miraj special, care electrizează și cucerește pubicul. Ea a dedicat acest spectacol memoriei bunicului său, Gheorghe Costea, care a fost prim-fagotist al Operei Naționale Române din Iași, la începuturile instituției. Întregul spectacol Tosca a produs un impact minunat asupra publicului, totul fiind atent pregătit sub bagheta dirijorului David Crescenzi.

In distribuție: Alexandru Constantin (Sacristanul), Teodor Busnea (Angelotti), Ovidiu Manolache (Spoletta), Cătălin Berea (Sciarrone), Victor Zaharia (Temnicerul), petru Pavel (Roberti). Manuel Giugula – dirijor cor, Raluca Zaharia – dirijor cor copii.

De aceeași amprentă dirijorală profesionistă a beneficiat și spectacolul la Traviata, de Giuseppe Verdi, pe data de 7 noiembrie, cel de al doilea eveniment dedicat aniversării de 65 de ani ai Operei.

De data aceasta, invitată a fost marea soprană Elena Moșuc. Fericirea de a reveni pe scena începuturilor, în orașul în care s-a născut și a crescut, s-a adăugat celei de a interpreta din nou rolul complex al Violettei Valery, în care a fost, cum s-a spus, ”mai puternică și mai intensă ca niciodată”.  Deși accentul a fost pus, desigur, pe sărbătoarea operei, a fost o bucurie faptul că Iașul a recuperat un decalaj, marcând și aici cariera impresionantă de 30 de ani ai sopranei care, în 2019, era declarată Cea mai bună soprană din lume și obținea Premiul Opera Star sau Oscar della Lirica. Afirm că este o ”recuperare”, deoarece atât Opera din București, cât și Ateneul Român au organizat deja anul acesta câte o aniversare ”Elena Moșuc 30”, iar Opera a reușit chiar mai mult, a montat pentru Elena Moșuc opera Norma de Bellini, în care a apărut deja în 5 reprezentații. Vă redau fragmente dintr-un articol apărut recent despre spectacolul La Traviata de la Iași, în site-ul italian de recenzii, IERIOGGIDOMANIOPERA, care are, cred, cel mai bun titlu posibil privitor la acest al 2-lea spectacol anivesar al Operei ieșene:

O TRAVIATA PENTRU IAȘI ȘI ELENA MOȘUC. Și spun că este cel mai bun titlu, deoarece are un sens special pentru cei care știu cât s-a plătit de scump pentru reluarea regiei fostei ”regine a operei” de la Iași. Din păcate, nici din postura de penală, această doamnă nu și-a schimbat năravul de a stoarce bani cu orice ocazie.

Dar ceea ce găsim în acest articol, este încântător vis-à-vis de spectacol și de orașul Iași, și chiar vis-à-vis de România, citez, ”o țară plină de cultură și bogăție arhitecturală și artistică”.

Mențiune,”magnificul Teatru Național proiectat de arhitecții vienezi Fellner și Helmer” a fost inaugurat în 1896, nu în 1840, dar asta nu-I știrbește autorului din statutul de călător pasionat, care descrie Iașul ca fiind un oraș ”plin de cultură, istorie, un oraș primitor, cu o atmosferă dulce ca oamenii săi”. Despre operă, prima mențiune este că ”renaște din cenușă” sub noua administrație, cu un repertoriu lărgit din nou și artiști de înalt nivel, invitați la această aniversare. Și citez, ”Protagonista Traviatei, Elena Moșuc, este de fapt una dintre cele mai strălucitoare vedete pe care România le-a dăruit lumii în ultimele decenii, ea confirmându-se ca interpretă de referință a Violettei, mai puternică și mai intensă ca niciodată. Moșuc este centrul spectacolului, cu prezența sa hipnotică vocală și teatrală. La doar câteva zile după apreciatul spectacol de Norma din București, revine aici, acasă, unde a mai cântat o Traviata în 2013 (în cea mai elegantă producție, a Andei Tabacaru). Mai citim despre ”suspine mai poetice ca niciodată”, despre forța interioară a acestui personaj, despre abilitățile vocale copleșitoare în cântarea de coloratură și orbitoare în cântarea legato, precum și despre autenticitatea răbufnirilor dramatice. Alt citat, ”Nu vom uita cu ușurință vocea amplă dinainte de „Adio del passato”, și frisoanele de la finalul pe ”la” natural foarte lung și incitant. Autorul observă licențele, ca să le spunem așa, el le numește note înalte neconforme, pe lângă mi bemol final sclipitor, dramatic și incandescent din Sempre Libera, re-ul prea înalt de la sfârșitul lui Brindisi, o notă de o semnificație sonoră binecuvântată, cum spune el, ”care poate nu adaugă nimic la perfecțiunea interpretării sale, dar ne readuce entuziasmul epidermic care stă la baza popularităţii operei”.

Sigur că nu lipsesc mențiunile laudative despre calitățile vocale splendide și timbrul ”argentinian” ale lui Florin Guzgă, despre convingătorul bariton Adrian Mărcan, autorului îi plac de asemenea dirijorul, orchestra și corul pregătit de Manuel Giugula, ”sprijin neprețuit” pentru soliști, și critică regia semnată de Beatrice Rancea, confuză, lipsită de originalitate și invazivă pentru protagonistă, care este deranjată chiar pe parcursul ariilor cele mai importante de prea multă mișcare pe scenă. Și sunt observate și costumele nefericite ale Doinei Levintza, pe care Elena Moșuc le înnobilează totuși cu eleganță. ”La final, un triumf festiv și entuziast, cu ovații lungi pentru protagonistă și întreaga echipă”.

In distribuție: Florentina Onică (Flora), Brîndușa Moțoc (Annina), Teodor Busnea (Doctor Grenvil), Victor Zaharia (Baron Douphol), Olivian Andrișoae (Gastone), Daniel Mateianu (Marchis d’Obigny) și Florin Roman (Giuseppe).

Dorim viață lungă cu multe momente de glorie Operei Naționale Române din Iași și transmitem tuturor felicitări pentru organizare, în primul rând d-lui director interimar Daniel Șandru și directorului artistic Andrei Fermeșanu.

Radio Iași vă invită din nou duminică, între orele 18.10 și 20.00, să urmăriți serialul dedicat istoriei Operei ieșene, edisoul al 3-lea.

Frecvențele Radio Iași sunt : 1053 KHz AM, 90,8 / 94,5 / 96,3 MHz FM și ne puteți asculta de asemenea pe radioiasi.ro, doar în orele de difuzare a emisiunii.