„Pulsul Zilei” din 5 ianuarie 2022
Publicat de nicolaetomescu, 6 ianuarie 2022, 18:25
La radio, „viteza de reacţie” nu poate fi determinată doar experimental… Uneori, primești telefon /la 7:36 pentru „live”-ul orei 10:00 (adevărat, în seara precedentă, luasei „notă” de sănătatea șubrezită a unui coleg); ajungi imediat în locul pe care l-ai transformat în pasiune (lniștea și neliniștea au roluri clare, distincte, ar trebui să lucreze împreună, nu să se judece sau să se elimine reciproc), ți se alătură oameni care cred în viziunea ta, împreună ridicați „nivelul jocului”…
10:00…
Într-un context „pandemic”, asigur calitatea producției editoriale, creșterea competitivității publicistice – prin propriul exemplu… Astfel, am conceput și prezentat rubrici radiofonice (frecvență considerabilă în „Pulsul Zilei”), am alimentat cu producție editorială onair pe platforma online; am realizat secvențe radio aparținând majorității genurilor publicistice (analize – îndeosebi culturale, sociale, economice, sportive, politice, note, comentarii, eseuri, medalioane, evocări / mai ales specia jurnalistică având drept scop informarea asupra unor fapte de actualitate, de interes pentru un public larg, în urma investigării, apelând, adesea, la modalități literare de expresie), la care se adaugă peste 600 de postări on-line.
Ultimele trei îi privesc pe Emil Gârleanu, Ioan Petru Culianu și Emil Brumaru…
Născut în noaptea de 4 spre 5 ianuarie 1878, la Iași, dovedind, de timpuriu, sensibilitate (din narațiunile altora, reinvestite cu sens, nu neapărat prin ceea ce înţeleg psihologii /uşurinţa cu care starea emoţională poate fi schimbată, radical, negativ, de factori externi/, ci, mai curând, prin îngrijorările mamei cu privire la stările de visare ale copilului său), Emil Gârleanu urma Școala (primară) nr. 2 din „Sărărie”, a început liceul în Iași, a frecventat „Școala Fiilor de Militari” (coleg cu Eugeniu Botez, alias Jean Bart), „Școala Militară de Infanterie și Cavalerie”, „Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină; sublocotenentul va fi exilat, la Bârlad, din cauza activității sale publicistice (interzisă de regulamentul militar), părăsind, mai târziu, localitatea din Moldova și stabilindu-se în București… „Nu trebuie să fii cât un munte de mare ca să poţi judeca. Ci de-ai fi cât o neghină sau cât un fir de colb, dacă ai în căpușorul tău scânteia dumnezeiască ce cuprinde lumile, ţi-i de ajuns: ştii ce eşti, de unde vii şi încotro trebuie să te îndrepţi.” – afirmase Emil Gârleanu… În februarie 1906 se căsătorea cu Marilena Voinescu, din această uniune rezultând Rodica (fiica lor); scriitorul a nutrit o dragoste nemărginită, i-a dedicat volumul de schițe „Din lumea celor care nu cuvântă”…
„Grivei” de Emil Gârleanu… Lectura: Lucian Dumbravă; Muzica: „A walk into space”…
(…)
Frumusețe, artă, leac de vindecat tristețea și amarul… Din repertoriul Sofiei Vicoveanca fac parte cântecele de leagăn, de nuntă sau cumetrie, doinele de dragoste şi de dor, colindele, bocetele sau baladele, deopotrivă cântecele de voie bună… Cu fidelitate, contopită cu tradiția, Sofia Vicoveanca oferă întâlnirea de vis cu virtuozitatea sa interpretativă; în cântece, sunt armonizate valoarea, bogăția, varietatea repertoriului cu cea a interpretării și a glasului unic, duioase cântece de leagăn, sfâșietoare bocete, sensibile cântece de dragoste și de dor, spirituale sau nostalgice cântece ale ceremonialului de nuntă, vioaie cântece de joc cu pitorești și bogate imagini ale satului vechi/satului nou… La Radio Iași, nu am încetat să privim, cu admirație, către oamenii de valoare. Drept consecință, fiecare (re)întâlnire cu Sofia Vicoveanca s-a transformat/se transformă într-o sărbătoare…
Jingle cu ID + Interviu cu Sofia Vicoveanca
11:00…
Cu cât există mai multe informaţii, cu atât mai puţin au ele acelaşi sens pentru toată lumea. Hiper‑mediatizarea accentuează dezechilibrele, asigurând, în schimb, avantaje celui care este mai răspândit în câmpul informării…
Desigur, creşterea volumului informaţiilor reclamă din partea jurnalistului munca de filtrare, selecţie, elaborare – care solicită onestitate şi competenţă. Necesitatea explicaţiei, a comentariului, presupun fericita colaborare între „jurnalistul generalist”, „jurnalistul specializat”, „specialistul non‑jurnalist”…
Considerat un expert în gnosticism și magie renascentistă, un prieten și discipol al lui Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu (5 ianuarie 1950–21 mai 1991)/născut în Iași, a lăsat moștenire posterității lucrări precum: Eros și magie în Renaștere, Călătorii în lumea de dincolo, Dicționar al religiilor (în colaborare cu Mircea Eliade), Hesperus, Arborele cunoașterii: mitologia gnostică de la creștinismul timpuriu până la nihilismul modern, Gnozele dualiste ale Occidentului, Pergamentul diafan•Ultimele povestiri, Cult, magie, erezii…
Jingle cu ID + Documentar despre Ioan Petru Culianu
(…)
Tăcerea își face datoria, deși în lumea întreagă se vorbește îmbelșugat… Marea întrebare a epocii? De ce tac atât de puțini dintre cei somați să aducă osanale? Tăcerea este, în acest caz, bine dirijată. Marea întrebare? De ce vorbesc atât de mulți dintre cei invitați sau neinvitați să adere la minciună?
Lecția care trebuie învățată? Să faci, să asculți, apoi să te lansezi în conversații, în păreri. A tăcea înseamnă, inclusiv, a-ți stăpâni pornirile, furiile, frustrările. Opusă acestei calități este vorba explozivă, multă, asemănătoare mahalagismului, clevetirea, colportarea informațiilor, atitudini reflectate frecvent de Caragiale, sub forma expresiilor vulgare, dar și a lipsei de respect…
Am promis o ediție plină de recunoașterea valorilor… Plină de muzică… Aceasta ne transportă oriunde dorim, precum o mașină care ne poate teleporta în orice timp și în orice loc. Trebuie doar să facem alegerea potrivită. Să găsim ingredientul aproape magic care ne poate schimba starea, ne poate face nostalgici, ne poate aminti de clipe și de oameni dragi, de alte vremuri…
Jingle + Feature Elvis Presley
Unele melodii sună ca o amintire… Muzica adună sunetele sentimentelor noastre…
Jingle + Feature Ioana Radu
Înainte de 12:00…
În teoria presei, s-au statornicit funcții precise pentru fiecare mijloc de comunicare: ziarul explică un eveniment, televiziunea arată, radioul anunță…
La Radio Iași, pe 1053 Khz Unde Medii; 90,8… 94,5… 96,3 MHz FM, urmează Jurnal(ul) regional Radio Iași…
*
În „Pulsul Zilei”, magia muzicii este dorința devenită realitate…Iar fila de calendar are propria greutate și aceasta nu poate fi limitată…
leitmotiv muzical: „Dyka Enerhija” („Wild Energy”) cu ID Radio Iași
Ruslana /laureată a „World Music Awards”, câştigătoarea „Eurovision Song Contest 2004”/
*
Emil Brumaru, unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani, s-a născut pe 25 decembrie 1938 (înregistrat în acte oficiale la 1 ianuarie 1939) în comuna Bahmutea (Mihailovca), judeţul Tighina, Basarabia (Republica Moldova de astăzi). După studii la Şcoala medie nr. 1 „Mihail Sadoveanu” (actualul Colegiu Naţional) din Iaşi, a urmat cursurile Facultăţii de Medicină. A profesat în comuna Dolhasca, judeţul Suceava, loc esenţial în imaginarul operei sale, pe care l-a numit, în corespondenţă, „rezervaţia naturală de îngeri„. S-a dedicat scrisului, poemele sale fiind incluse în antologii din România, Germania, Franţa, Anglia, Suedia, S.U.A. Emil Brumaru a trecut la cele veșnice din 5 ianuarie 2019 (după ce suferise un atac vascular cerebral); a fost înmormântat, cu onoruri militare, la Cimitirul „Eternitatea„ din Iaşi…
Emil Brumaru recită poezia proprie
Cât de curând, comemorăm 10 ani… Cum poate fi moartă Whitney Houston dacă ea sălășuiește în inimile multor oameni? Sau poate că ar trebui să formulăm o posibilă definiție a regretului: dorința de a schimba ceea ce nu mai poate fi schimbat…
Jingle + Feature Whitney Houston
(…)
De-a lungul a şapte decenii de activitate, Gică Petrescu şi-a construit un repertoriu remarcabil prin diversitate şi complexitate…
Jingle + Feature Gică Petrescu
Înainte de 13:00…
Investigarea cotidianului, ajutată, dar şi contaminată, parţial, de acroşările radioului şi televiziunii, acordă (rar) timpul necesar activităţii originale de elaborare, verificării minimale. Acest spaţiu are şanse să dispară în audio‑vizual, din moment ce primatul este acordat instantaneităţii, în numele unei concurenţe fără limite. Cazurile extreme pot fi situate într‑o tendinţă surdă a audio‑vizualului (dar şi a politicului din exteriorul şi interiorul audio‑vizualului) de a transforma jurnaliştii în animatori. Nu este suficient să condamni informaţia‑spectacol, logica concurenţei sau abuzurile. Ar trebui, totodată, să existe tentaţia de a defini, în fiecare caz întâlnit, limitele care separă informaţia de spectacol, dar şi limitele derivând din diferenţa între buna obişnuinţă a evoluţiei şi derapajele cărora această evoluţie le‑a făcut loc…
La ora 13:00, Radiojurnalul de București…
(…)
„Lumea culorilor sonore”, folosită, de cele mai multe ori, pentru a manipula emoțiile, incumbă și tendința de a-i ceda. Anumite succesiuni de sunete ne emoționează, în vreme ce altele, precum zgomotul produs de masini, în trafic, deranjează vizibil. Mai ales că le asociem cu poluarea, despre care autoritățile nu mai vor să vorbească (deoarece nu mai ies din criza sanitară). Pământul creează și reglează atmosfera proprie. Omul contribuie, decisiv (nu toți poluanții atmosferici provin din surse antropice), la degradarea grandorii mediului înconjurător/prin pagubele pe care le produce…
Ne facem că restabilim echilibrul… Până a ajunge acolo, adâncim suferința… prin trimitere la spusele lui Mircea Cărtărescu: „Nicăieri ca în showbiz nu e mai vizibilă barbaria de fond a lumii noastre, lipsa ei de umanitate, de compasiune, de proiect, de orizont. Tinerii artişti, un val după altul, sunt antrenaţi şi aruncaţi în arenă, în groapa cu lei a unei uzuri şi a unei concurenţe sufocante. Sunt storşi literalmente de talentul pe care-l au şi, când cedează, când devin epave ciuruite de alcool, sex şi droguri, sunt aruncaţi afară, pur şi simplu, şi vin alţii în locul lor.”
Feature Michael Jackson
Despre ceea ce nu poți vorbi, trebuie să taci – iată o decizie a filozofului ajuns la capătul limbajului și mult în afara nevoii de exprimare. Decretul lui Wittgenstein prefera să pună capăt crizei prin fugă. De ce am vorbi despre ce nu putem vorbi? Există un răspuns la respectiva întrebare. Se poate vorbi mult și util despre ce nu se poate vorbi; anume, în toate împrejurările în care puterea mizeriei umane și dezorientarea societăților decăzute provoacă silă și îndeamnă la tăcere. Mai ales despre aceste lucruri trebuie vorbit… Cu alt prilej…
Nicolae Tomescu
redactor-șef Radio Iași
