(Reportaj) Syriza şi Podemos – copiii crizei sau un nou suflu al schimbării în Europa?

Publicat de , 6 martie 2015, 08:30 / actualizat: 23 martie 2015, 20:16

Istoria ne-a dovedit că perioadele de criză economică, însoţite de scăderea nivelului de trai, şubrezesc structurile politice, mobilizează masele şi polarizează scena politică.

Nesiguranţa economică şi incertitudinea provoacă o reacţie în lanţ la nivel social şi politic. Lipsa bunăstării adânceşte sentimentele de inegalitate şi alimentează un individualism crescut. Bunăstarea proprie devine astfel prerogativul de bază şi stindardul de luptă împotriva clasei politice, considerată principalul vinovat al degradării vieţii proprii. În plan politic se produce un decalaj între elite şi votanţi: cetăţenii nu se mai simt reprezentaţi şi încep să caute alternative şi vinovaţi.

Europa se confruntă astfel, în opinia analiştilor, cu o criză a democraţiei şi a reprezentării, determinată de incapacitatea guvernanţilor de a răspunde crizei economice. Aceste aspecte au dus la erodarea loialităţii faţă de partidele clasice şi la fragmentarea societăţii, determinând destabilizarea sistemelor politice reprezentative proporţionale care s-au plasat, după cel de-al Doilea Război Mondial, la centrul eşichierului politic, excluzând partidele de la extreme.

Analiştii vorbesc chiar de sfârşitul bipartidismului în Europa.

După anul 2007, odată cu declanşarea crizei economice, împreună cu ascensiunea partidelor de extremă dreaptă, a avut loc o revigorare a stângii în special în ţările afectate de criză economică, precum Grecia şi Spania. Pentru prima dată din 1984, partidele de stânga şi radical de stânga reapar pe scena politică Europeană.

Globalizarea şi metodele rapide de comunicare au devenit instrumentele exprimării insatisfacţiei faţă de clasa politică, contribuind la mobilizarea şi cristalizarea mişcărilor anti-sistem.Transpunerea rapidă a grupurilor protestatare, aparent marginale, în partide de guvernământ reprezintă în prezent, noutatea cea mai substanţială. Formaţiunile adoptă o retorică anti austeritate şi anti capitalism, deseori fiind catalogate ca formaţiuni anti-sistem.

În Grecia, Coaliţia radical de stânga, Syriza, este primul partid anti-sistem care a ajuns la guvernare, din istoria Europei.

Victoria coaliţiei şi formarea guvernului Tsipras, susţinător al politicilor anti-austeritate a reprezentat începutul unor negocieri dure între Uniunea Europeană şi noul executiv elen iar în opinia analiştilor, un posibil val contagios de mişcări şi formaţiuni anti-austeritate.

Deşi alegerile din Grecia au fost câştigate cu o retorică radicală la adresa politicilor de austeritate, după îndelungi negocieri Grecia a solicitat Comisiei Europene extinderea cu patru luni a programului de finanţare externă a ţării.

Victoria formaţiunii Syriza în Grecia poate impulsiona extinderea mişcărilor eurosceptice şi anti-sistem a zonei euro şi alte partide corespondente, potrivit Economist Intelligence Unit.

În timp ce analiştii prezic un blocaj al negocierilor, iar teoreticienii susţin că Europa se confruntă cu o criză a democraţiei, ambele părţi implicate în negocieri (UE şi Grecia) se declară în favoarea unui compromis .

Proiectul democraţiei directe, propusă de tinerii absolvenţi de ştiinţe politice fondatorii ai Podemos, în frunte cu Pablo Iglesias, aduce o noutate pe scena politică europeană şi poate determina schimbări într-o Europă sufocată de criza economică şi în căutare de noi alternative.

Formaţiunea Podemos a avut o ascensiune fulminantă în Spania reuşind, în numai patru luni de existenţă, să obţină 8% din votul naţional la alegerile europarlamentare.La 30 ianuarie 2015 Podemos a reuşit să adune în centrul Madridului peste 100 de mii de persoane şi se clasează pe primul loc, potrivit sondajelor, în preferinţele spaniolilor.

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=unFxEn2gcTs[/youtube]

Părerile sunt împărţite atunci când este vorba despre viitorul acestor partide şi impactul lor la nivel european. În timp ce o parte dintre analişti consideră că asistăm la o criză a democraţiei, a reprezentării şi a cetăţeniei europene, o altă parte susţine că aceste „glasuri” se vor stinge odată cu depăşirea crizei economice şi creşterea nivelului de trai.

Care sunt principiile Coaliţiei radical de stânga Syriza, direcţiile de acţiune ale Guvernului elen şi cum vor depăşi aceştia diferenţele de viziune în raport cu Uniunea Europeană, aflăm de la Konstantinos Chrysogonos – Europarlamentar Syriza.

Konstantinos Chrysogonos – este profesor de drept constituţional şi europarlamentar al coaliţiei de stânga Syriza din anul 2014. În calitate de membru al Parlamentului European este vice-preşedinte al Comisiei pentru dezvoltare (DEVE), membru cu drepturi depline al Comisiei pentru afaceri juridice (JURI) şi membru al Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (LIBE). El este, de asemenea, un membru al Delegaţiei la Comisia parlamentară mixtă UE-Turcia şi un membru supleant al Delegaţiei la CARIFORUM .

Konstantinos Chrysogonos – Europarlamentar Syriza

[quote align=”center” color=”#999999″]„Syriza este o forță politică  aflată în concurență cu exploatarea capitalistă, opresiune şi alienare. Poporul grec a mandatat guvernul Syriza să stopeze austeritatea și să găsească un alt mod, plauzibil și realizabil pentru restabilirea țării .Grecia are nevoie este timp și de spațiu. Avem nevoie de un compromis rezonabil între ambele părți”[/quote]

Anca Loghin: Care sunt valorile promovate de partidul dumneavoastră?

Konstantinos Chrysogonos: Syriza este un partid pro-european care susține valorile justiției sociale, solidarității, egalității și libertății, împotriva naționalismului, militarismului și fascismului. Syriza este o forță politică aflată în concurență cu exploatarea capitalistă, opresiune şi alienare. Obiectivele formațiunii sunt de a recupera suveranitatea Greciei, oferind o soluție la criza determinată de Memorandum, restabilirea demnității poporului  și a echității sociale în Grecia.

Anca Loghin: Care sunt propunerile partidului pentru depășirea acestei crize economice și financiare în Grecia?

Konstantinos Chrysogonos: Grecia are nevoie este timp și de spațiu. Trebuie să scăpăm de obligația de a obține un surplus de 5% din Produsul Intern Brut și să stabilim ca target un surplus realizabil de 1, sau 1,5 %. În acest fel vom avea timp să derulăm reforme structurale, să combatem evaziunea fiscală și să aduce rezultate concrete. Guvernul nostru îi vizează în această politică grecii care au venituri mari dar care nu și-au plătit dările de-a lungul celor 6 ani de criză.

Anca Loghin: În ceea ce privește aceste propuneri, multe dintre ele nu sunt în acord cu politicile Uniunii Europene. Cum veți depăși aceste diferențe?

Konstantinos Chrysogonos: Sper că vom negocia rezultatele care vor fi acceptabile pentru ambele părți. Avem nevoie de un compromis rezonabil între ambele părți. Programul de austeritate, care a fost implementat în ultimii 5 ani, a dus la ruină societatea și economia grecească și a fost contestat de electorat la ultimele alegeri parlamentare. Astfel, programul trebuie schimbat. Nu putem continua în acest fel iar elitele europene trebuie să accepte realitatea și valorile în baza cărora s-a fundamentat chiar Uniunea Europeană, adică: democrație și respectul pentru drepturile fundamentale. Aceste drepturi, pentru poporul grec, în special drepturile sociale, au fost încălcate flagrant prin programele de austeritate implementate în Grecia. De aceea este timpul să schimbăm cursul lucrurilor.

Anca Loghin: Care este stadiul negocierilor în prezent?

Konstantinos Chrysogonos: Aceste negocieri nu se vor termina curând, sunt necesare mai multe luni de discuții pentru a obține un rezultat final. Grecia are nevoie de timp pentru a putea elabora propuneri detaliate pe care sa le negociem cu partenerii și creditorii noștri.

Anca Loghin: Credeți că celelalte țări membre ale Uniunii Europene vă vor susține în demersul dumneavoastră?

Konstantinos Chrysogonos: Sper că o vor face, pentru că unificarea europeană a fost realizată prin compromis și nu prin ultimatumuri și nici prin impunerea voinței unui stat asupra celorlalte. Trebuie să ajungem la un compromis rezonabil, care să-i permită Greciei să respire pentru că în prezent țara se află în dificultate. Mai mult de 40% din populație trăiește la limita sărăciei sau chiar sub aceasta limită. Avem o rată a șomajului de până la 27 %, avem sute de mii de oameni care nu își permit nici măcar să-și încălzească locuințele în sezonul rece, situația asta nu poate să continue.

Anca Loghin: Dar nu este o povară și pentru țările din Uniunea Europeană?

Konstantinos Chrysogonos: Nu este neapărat așa, putem obține compromisuri care sunt convenabile pentru toate țările fără că creăm noi poveri. Însă, implementarea programului existent ca și cum nimic nu s-a întâmplat, este imposibil. Poporul grec au mandatat guvernul Syriza să stopeze austeritatea și să găsească un alt mod, plauzibil și realizabil pentru restabilirea țării. Realitatea este că programul de austeritate a eșuat și acest aspect a fost  recunoscut de Fondul Monetar Internațional. Instituția și-a revizuit aproape în fiecare semestru previziunile din lunile anterioare, acceptând că erau greșite. Astfel, nu putem continua cu acest program.

Anca Loghin: Credeți că principiile partidului Syriza și exemplul Greciei va ajuta alte state europene care se confruntă cu criza?

Konstantinos Chrysogonos: Acest aspect rămâne al latitudinea fiecărui stat și a electoratului din fiecare țară. Poporul grec a decis că nu mai poate merge înainte cu programul de austeritate, iar partenerii noștri trebuie să respecte această decizie.

Anca Loghin: În ceea ce privește politica externă, s-au vehiculat informații cu privire la o presupusă apropiere a Greciei de Rusia sau de China. Care este perspectiva în acest sens?

Konstantinos Chrysogonos: Grecia este stat membru al Uniunii Europene, este indubitabil. Cu toate acestea, reconstrucția internă a Greciei vizează o nouă politică externă care promovează activ principiile independentei țării, suveranitate populară, democrație, pace libertate și integritate teritorială. Syriza va susține o politică externă multidimensională astfel încât Grecia să-și recapete vocea pe plan internațional. Interesele noastre strategice protejează și promovează interesele poporului grec rezolvând toate problemele de politică externă, în baza legii internaționale și a principiilor de reglementare pacifistă a tuturor disputelor. Eliminarea Memorandumului de Înțelegere este un prerogativ al politicii externe a Greciei, în concordanță cu voința poporului. Suntem deschiși să colaborăm cu orice țară din Lume, desigur, în calitate de membru al Uniunii Europene.

Anca Loghin: Dacă negocierile nu se vor încheia așa cu un rezultat pozitiv, care ar fi efectele ieșirii din zona euro a Greciei?

Konstantinos Chrysogonos: Nu cred că această perspectivă este realistă și nici nu este dorită de niciunul dintre statele membre. Toate statele s-au pronunțat că nu vor ieșirea Greciei din zona euro și este și ceea ce Grecia vrea. Aceasta nu este o opțiune. Instituțiile Europene trebuie să dovedească faptul că pot coexista împreună cu guverne stânga în anumite state membre. Dacă acestor partide le este permis doar să participe la alegeri dar nu și în guvernare, atunci vorbim despre o structură politică semi-autoritară; cred și sper că nu este cazul Uniunii Europene.

Europarlamentarul Syriza, Konstantinos Chrysogonos, în dialog cu Anca Loghin

Principiile coaliţiei radical de stânga Syriza sunt susţinute, în mare parte şi de tânărul partid Podemos din Spania care promovează cu entuziasm proiectul democraţiei directe. Lola Sanchez Caldentey, europarlamentar Podemos, este o tânăra absolventă de ştiinţe politice, din Cartagena, zona Murcia, care are un parcurs mai puţin obişnuit. A emigrat de trei ori însă a revenit în Spania şi s-a alăturat Podemos fără a avea experienţă în sfera politică.

Lola Sanchez Caldentey – Europarlamentar Podemos

[quote align=”center” color=”#999999″] „Am ascultat discursurile lui Pablo Iglesias și am decis ca soluţia propusă de el este un răspuns nu numai pentru problemele mele dar și pentru alte generaţii care întâmpină dificultăţi din cauza crizei.Cetățenii  trebuie să fie implicați în politică. Dacă Uniunea Europeană nu ne ascultă, ce ne rămâne de făcut?” [/quote]

Anca Loghin: Care sunt principiile și valorile Podemos? 

Lola Sanchez Caldentey: Fundamental este binele comun, al comunității, al persoanelor, în detrimentul oricărui alt interes. Interesele particulare există atât în Spania cât și în celelalte ţări europene, un exemplu fiind Troica. Sunt favorizate interesele economice, ale marilor companii, beneficiile corporațiilor în fața intereselor și bunăstării oamenilor de rând. Pentru noi, oamenii sunt pe primul loc.

Anca Loghin: În acest context, dumneavoastră încurajați și susţineți o formă de democrație participativă directă? Credeţi că toate persoanele au expertiza necesară să elaboreze politici spre exemplu?

Lola Sanchez Caldentey: Bineînțeles că toate persoanele sunt calificate să participe, de aceea trebuie să participe, pentru ca în caz contrar oamenii sunt înșelați, iar cei mandatați nu mai lucrează în favoarea cetățenilor. Oamenii politici utilizează instituțiile pentru a obține beneficii pentru ei înșiși sau pentru persoane terțe și nu pentru cei care i-au ales. Atunci, pentru a schimba această situație, trebuie să participăm toți la procesul politic și să existe o supraveghere continuă a oamenilor politici și a instituțiilor. Toată lumea este abilitată să participe pentru că toată lumea știe să își administreze propria viață şi propria familie.

Eu dau mereu exemplul femeilor casnice, din Spania unde veniturile familiilor au scăzut considerabil. Aceste femei își administrează gospodăria și familia cu venituri mici și reușesc să supraviețuiască . Cu siguranță aceste femei sunt mult mai buni administratori decât ministrul actual al economiei din Spania sau multi alţi miniştrii, deoarece aceasta este capabilă să administreze fiecare euro pentru familia ei astfel încât să le asigure bunăstarea. Această femeie, această mamă are o scară a valorilor sănătoasă și demnă de urmat, pentru ca ea pune pe primul plan binele familiei şi a apropiaților. Ea știe cum să administreze chiar și un buget mic astfel încât să îşi atingă acest obiectiv.

Anca Loghin: Opoziţia vă critică deseori iar în presă apar informaţii potrivit cărora Podemos este un partid anti-sistem. Cum comentaţi acest aspect?

Lola Sanchez Caldentey: Nu, nu suntem un partid anti-sistem, suntem doar împotriva mecanismului lui defectuos de funcţionare.

Anca Loghin: Atunci propuneti o schimbare în sistem. Care ar fi aceasta?

Lola Sanchez Caldentey: Podemos nu propune alte instituţii, ceea ce vrem este ca aceste instituţii să fie deschise oamenilor, unei supravegheri intense şi opiniei oamenilor şi să fie ascultată voinţa poporului. Spre exemplu, am văzut în Grecia, lumea a votat, s-a schimbat Guvernul. Acest partid Szriya, nu vrea să elimine Uniunea Europeană zona euro, instituţiile europene; nu sunt anarhişti, nu sunt distructivi. Ceea ce vor este să schimbe sensul politic al acțiunilor tuturor instituţiilor care au determinat ruina societăţii.

Anca Loghin: Să înţeleg că Podemos și Syriza sunt cumva înfrăţite. Care sunt însă diferenţele între cele două formațiuni?

Lola Sanchez Caldentey: În primul rând diferenţele sunt legate de originile fiecărei formaţiuni. Syriza este o coaliţie de partide care au ajuns la un acord comun iar Podemos este o organizaţie care s-a născut spontan, a evoluat de jos în sus, din rândul populației şi care gestionează și este gestionată de oameni care nu au făcut niciodată politică. În concluzie, Syriza este o uniune de partide în timp ce Podemos este o uniune de oameni din diferite pături sociale, medii culturale dar care au un obiectiv comun: cred ca instituțiile există pentru a proteja oamenii.

Anca Loghin: Care este ingredientul succesului pe care l-a obţinut partidul într-un timp destul de scurt în Spania?

Lola Sanchez Caldentey:  Nimeni nu a mai spus înainte de noi, cel putin în Spania, că este nevoie de toți oamenii pentru a face politică și nu numai de votul lor, asa cum fac partidele, care îşi aduc aminte de oameni doar atunci când au nevoie de voturi. Noi  avem un parcurs invers. Am spus: avem nevoie de toată lumea pentru a face politică. Credem că fiecare dintre oameni trebuie să ne spună ce trebuie să facem pentru binele lor, ulterior decidem cu toţii, elaborăm un punct de vedere comun și începem să lucrăm. Astfel, pătrunzând în instituţiile politice de formă democratică, utilizând regulile jocului, fiind transparenţi şi respectând regulile democratice, putem schimba funcţionarea lor dinăuntru. Secretul este să oferim puterea oamenilor şi să îi facem protagoniștii procesului politic de la început până la final.

Anca Loghin: Nu este dificil de realizat acest lucru?

Lola Sanchez Caldentey: Acum, graţie internetului este mult mai uşor de realizat. Acum câţiva ani nu am fi putut pune în practică acest plan, dar acum este realizabil. Se pot face întruniri virtuale, oamenii votează pe internet, pot trimite propuneri şi aşa primim un aport major al oamenilor. În felul acesta Podemos își construiește programul şi organizaţia, pe baza propunerilor venite de la oameni.

Anca Loghin: De asemenea Podemos şi Syriza critică principiul suveranităţii diminuate a statelor în cadrul Uniunii Europene, dar acest principiu este parte a acordurilor din cadrul comunităţii europene. Cum gestionați acest aspect?

Lola Sanchez Caldentey: În acest caz înseamnă că ceva trebuie schimbat în cadrul Uniunii Europene. Dacă un tratat se dovedeşte că nu dă rezultate sau că este depăşit de circumstanţele şi necesităţile oamenilor, trebuie schimbat. Lumea este locuită de oameni de aceea trebuie să funcționeze nu doar  în favoarea piețelor economice sau pentru bani şi tranzacţii financiare. Acestea sunt doar cifre într-un cont de bancă. Astfel, politica de acum nu ne aduce bunăstare. Europa este din ce în ce mai prosperă dar banii sunt din posesia unor grupuri de interese restrânse. Atunci este nevoie de o reformă. Suntem într-o situaţie în care distanţa dintre partidele politice, instituţii şi oameni este din ce in ce mai mare. Iar în mijloc se implică puterile economice, care dictează propriile interese partidelor şi instituţiilor, scurtcircuitând sistemul de reprezentare. Văd aceste aspecte în Parlametnul European, unde eurodeputaţii uneori votează anumite politici pe care eu stiu că cei care i-au ales nu le-ar fi votat, deci nu se poate spune că sunt reprezentaţi. Sunt promovate alte tipuri de interese care au scurtcircuitat acest contract social, conform căruia eu aleg pe cel care urmează să mă reprezinte.

Anca Loghin: Credeti că este o problemă a democraţiei acum în Europa?

Lola Sanchez Caldentey: Da, este o problemă a democraţiei, a reprezentării, care este sugrumată de interesele economice. Este o situaţie pe care eu o numesc postdemocraţie. Pentru că nu este o democraţie reprezentativă a unui interes comun ci a unor interese particulare. Dar, în fond este o minciună pentru că noi continuăm să votam iar ei continuă să nu facă ceea ce spun. Și ce este mai grav este că mediile de comunicare au intrat în acest joc, cel puțin aici în Spania. Sunt puține medii de comunicare critice și care prezintă realitatea oamenilor. Oamenii cred în mediile de comunicare dar aceştia denaturează realitatea împreună cu oamenii politici.

Lola Sanchez Caldentey: Dacă Uniunea Europeană nu ne ascultă, ce ne rămâne de făcut?

Europarlamentarul Podemos, Lola Sanchez Caldentey, în dialog cu Anca Loghin

Care este poziţia Parlamentului European vis-a-vis de problematica partidelor de stânga şi radical de stânga în contextul schimbărilor de pe scenă politică şi a mişcărilor sociale anti-austeritate aflăm de Jaume Duch, purtător de cuvânt al Parlamentului European.

Jaume Duch Guillot este purtătorul de cuvânt al Parlamentului European din iulie 2008. El este, de asemenea, şeful Direcţiei mass-media în cadrul Direcţiei Generale pentru Comunicare a Parlamentului European, ce include departamentele presă, comunicare pe web, servicii audiovizuale şi EuroparlTV, postul de televiziune al Parlamentului.

Jaume Duch Guillot – Purtator de cuvant al PE

[quote align=”center” color=”#999999″]”Oamenii corelează această criză cu Uniunea Europeană, deși motivele nu sunt plauzibile, însă aceasta este sentimentul pe care îl au. Nu cred că Grecia va părăsi zona euro.Nu îmi pot imagina o Uniune Europeană unde statele membre părăsesc zona euro pentru că ar fi contrar principiilor integrării europene.”[/quote]

Anca Loghin: Care credeți că sunt cauzele emergenței acestor partide radical de stânga pe scena politică europeană. Credeți că voturile pentru aceste formațiuni au fost mai mult emoționale decât raționale?

Jaume Duch: În primul rând as vrea a spun că situația nu este aceeași pentru toate cele 28 de state ale Uniunii Europene. Este adevărat că la ultimele alegeri europene s-a înregistrat o creștere a voturilor pentru aceste partide de stânga în Spania sau Grecia, dar aceasta nu este o situație generală.În alte țări europene au fost chiar partide de dreapta sau radical de dreapta care au avut victorii. Aceasta situație, voturile pentru aceste partide care sunt critice față de Uniunea Europeană și față de construcția europeană este cel mai probabil legată de criza, care în anumite țări este doar una monetară dar în alte state a fost și încă este o criză foarte dură. Oameni corelează această criză cu Uniunea Europeană, deși motivele nu sunt plauzibile, însă aceasta este sentimentul pe care îl au. De aceea în anumite țări cetățenii au votat pentru aceste partide care se prezintă ca alternativă pentru formațiunile principale care au condus Uniunea Europeană pană în prezent și în prezent.

Anca Loghin: Cum vă propuneți să rezolvați această diferență de opinii între principiile acestor partide și Uniunea Europeană, în special cu Syriza din Grecia?Care este stadiul negocierilor?

Jaume Duch: Syriza nu este un partid, este o coaliție de partide și nu toate părțile sunt de aceeași părere. Ar fi dificil pentru mine și pentru restul membrilor din Parlamentul European de spus că domnul Tsipras este radical. Este clar că domnul Tsipras este de stânga dar a fi radical și radical de stânga este altceva. Să vedem ce se va întâmpla acum că este prim-ministru trebuie să se acomodeze cu noua funcție. Acum nu mai reprezintă doar un partid sau o coaliție, el reprezintă întreaga țară, trebuie să negocieze și în prezent negociază aspecte diferite, în principal situația economică și monetară a Greciei. Situația la care asistăm în prezent nu este nouă, uneori guvernanții vin la Bruxelles cu o viziune asupra lucrurilor apoi au loc negocieri , uneori dure, însă mereu există o soluție, un compromis și sunt sigur că așa se va întâmpla și în acest caz. Alexis Tsipras a promis electoratului grec ceea ce în mod real și obiectiv este imposibil. A promis o ștergere a datoriei iar acest lucru nu poate fi acceptat de țările care contribuie și este logic. Încercați să vă imaginați această situație în familie sau în cartier, dacă împrumuți bani îi aștepți înapoi la un moment dat, chiar dacă îi primești cu 30 de ani mai târziu, nu poți să pretinzi ca datoria să se șteargă pe baza unor motive politice.

Una este partidul și alta este guvernul. Poți fi foarte radical atunci când ești în campanie dar ulterior după ce obții guvernul, îți poți menține poziția dar realitățile te pot determina să fii mai moderat sau mai puțin radical în modul de prezentare a obiectivelor. Aceasta conduită ne este cunoscută din trecut, alte țări au trecut prin aceleași etape, vom vedea ce se va întâmpla în Grecia, situația este în plină desfășurare.

Acest tip de negociere sunt destul de intense iar fiecare parte trebuie să dovedească electoratului că au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-și susține cauza și pentru a ajunge la o soluție. Desigur membrii Parlamentului European au opinii diferite.Din experiența mea ca oficial al Uniunii Europene, nu politician, din ceea ce am văzut în ultimii ani, uneori în ultimul moment sau chiar mai târziu, mereu se găsește o soluție.

Anca Loghin: Credeți că se va întâmpla același lucru în Spania cu Podemos?

Jaume Duch: Podemos este un partid care încă nu a intrat în cursa pentru guvernământ, sunt încă tineri, au un an de existență, au participat la alegerile europene, au obținut un rezultat bun dar vom vedea cum vor evolua și la alegerile locale, regionale și naționale.

Anca Loghin: Liderii acestor partide de stânga, radicale, susțin mereu că în cazul Spaniei și a Greciei este vorba despre eșuarea politicilor europene. Cum comentați acest aspect?

Jaume Duch: Aceasta este o întrebare foarte politică, iar eu în calitate de purtător de cuvânt, nu pot intra într-o polemică însă vă pot spune că măsurile luate de Uniunea Europeană, înainte de criza economică au fost aceleași pentru toate statele europene. Ulterior, faptul că după instalarea crizei anumite țări membre se află în dificultate, este probabil mai mult relaționat de situația reală a economiilor statelor respective, a deciziilor luate de guvernele lor înainte de criză decât de măsurile luate de Uniunea Europeană după instalarea crizei economice.

Anca Loghin: Aspectele rămase pentru a fi negociate, disputate, în principal cu Grecia, pot afecta progresul în cadrul Uniunii Europene?

Jaume Duch: Uniunea Europeană nu poate fi într-un dezechilibru continuu, în fiecare zi. Au fost cinci ani foarte dificili din cauza crizei economice, din cauza recesiunii, a austerității, a fost foarte greu pentru mulă lume. Am trecut prin multe summit-uri pentru a ajunge la un numitor comun, la soluții eficiente și să ajutăm anumite state să se confrunte cu efectele crizei. Este adevărat că toate acestea au creat o relație mai putin constructivă între cetățeni și Uniunea Europeană. Acum este nevoie acum de o perioadă de calm în care Comisia Europeană, ajutat de Parlamentul European, să își facă treaba și în care cetățenii să simtă din nou că, fiind membru al Uniunii însemnă o garanție și nu un bilet pentru o aventură.

Anca Loghin: Credeți că ascensiunea partidului Syriza în Grecia la guvernare și evoluția remarcabilă a formațiunii Podemos în Spania, vor determina un val anti-austeritate în Europa?

Jaume Duch: Cred că procesul a fost mai degrabă unul invers, aceste partide au fost impulsionate de mișcări anti-austeritate în anumite țări din Europa de ceva timp. Sunt probabil vocile unei categorii de cetățeni ai Uniunii care contestă măsurile anti austeritate.

Anca Loghin: Ce va pierde zona euro dacă Grecia o va părăsi?

Jaume Duch: În primul rând nu cred că Grecia va părăsi zona euro. Sunt aproape sigur și convins că în final se va realiza o înțelegere iar solidaritatea între statele membre își va spune cuvântul iar Grecia va obține ceea ce are nevoie acum ceea ce înseamna mai mult timp și consens cu instituțiile europene pentru a merge înainte. Nu îmi pot imagina o Uniune Europeană unde statele membre părăsesc zona euro pentru că ar fi contrar principiilor integrării europene.

Purtătorul de cuvânt al Parlamentului European Jaume Duch în dialog cu Anca Loghin

Dacă vor rezista aceste partide pe scena politică europeană, dacă vor determina un nou sens al politicilor şi al democraţiei europene şi dacă vor reuşi să ajungă aceste formaţiuni la un consens cu Uniunea Europeană aflăm de la analistul politic Cristian Pîrvulescu,  care sintetizează principalele concluzii.

Cristian Pîrvulescu este analist politic, activist, jurnalist şi eseist. El este conferenţiar universitar la Școala Națională de Studii Politice și Administraţie Publică din București unde susține cursurile de Politică Comparată și Instituționalism Politic, iar din decembrie 2005 este Decanul Facultății de Științe Politice. Cristian Pîrvulescu este președinte al  Asociaţiei Pro Democrația din anul 1999 şi membru fondator al Asociaţiei de Politice Științe din România.

Ca analist politic, susţine corectitudinea și transparența finanțării partidelor și a actului politic, participarea cetăţenilor la procesul de elaborare a politicilor publice, transparenţa instituţiilor publice şi respectarea drepturilor omului. Cristian Pîrvulescu a condus multe seminarii și școli de vară privind modificarea Constituției și a legii partidelor.

Cristian Pîrvulescu -Analist Politic

[quote align=”center” color=”#999999″]”Criza economică a schimbat raporturile societăţii europene cu clasa politică.Stânga radicală din Europa, încetul cu încetul, s-a reformat după căderea comunismului.Deşi sunt marginale pe scena politică europeană, dacă ne raportăm la Parlamentul European, partidele de stânga şi radical de stânga joacă deja un rol foarte important pentru că impun noi idei” [/quote]

” Partidele despre care discutăm, în special Syriza şi Podemos sunt două partide care au crescut din cauza crizei şi cred că putem să explicăm succesele stângii radicale din aceste ţări şi în general din ţările mediteraneene pe baza unei tradiţii radicale şi anarhiste foarte puternice. De altfel există o confuzie terminologică, unii încearcă să le plaseze la extremă stânga, alţii în consideră populişti de stânga, ei înşişi se definesc radical de stânga. Radicalismul a fost un curent de stânga care a fost împins spre centru, nu este nici pe departe uşor de echivalat cu extremă stânga. Pe de altă parte, e o diferenţa semnificativă, aşa cum spunea şi doamna Sanchez, între Syriza şi Podemos pentru că Syriza este o organizaţie politică mai veche, apărută în 2004 prin cooperarea între mai multe formaţiuni politice de strânga, unele chiar de extremă stângă, troţchiste şi maoieste. Din 2004 până în 2012 stânga radicală a rămas undeva la periferia reprezentării parlamentare dar după 2012, când s-a creat partidul unic Syriza, care înseamnă Coaliţia de Stânga Radicală,  partidul a înflorit. Acolo vorbim despre o tradiţie a anarhismului grecesc foarte veche, pe câtă vreme în cazul Spaniei, influenţele anarhiste nu sunt la fel de puternice, deşi există o veche tradiţie şi aici, dar discutăm despre anarhismul sindicalist şi politic, strâns legat de forme radicale de exprimare şi nici pe departe de o formulă generală privind anarhismul. Iată cam care ar fi locul în care se află aceste partide astăzi iar democraţia este în mijlocul acestor discuţii. Pentru anticapitalişti, şi ambele partide sunt anticapitaliste, critica capitalismului se face de pe poziţii democratice.”Criză economică a schimbat raporturile societăţii europene cu clasa politică.

Este greu de spus dacă aceste mişcări se vor extinde. Tradiţiile sunt diferite. Dacă ne uităm pe succesele sau rezultatele partidului de la care se revendică cele două formaţiuni, Partidul Stângii din Parlamentul European, o să vedem că rezultatele nu sunt spectaculoase decât în câteva ţări.Şi sigur, Die linke, partidul stângii din Gemrania, este totuşi destul de greu de asociat cu Podemos din Spania sau Syriza în Grecia şi asta pentru ca Die linke este un partid al altei generaţii, a saizecisiopt-iştilor, a celor care se despărţeau de comunism în 1968 dar rămâneau anticapitalişti, pe câtă vreme aceste noi partide şi în special Podemos-ul se orientează în special spre tineri şi spre noile mijloace de comunicare, încercând să revoluţioneze politică prin intermediul acestora, obsesia democraţiei directe.

Internetul şi tehnologia permit o mai mare democratizare a societăţii dar este complementară această democraţie, celei reprezentative. Este o iluzie  însă să se creadă că partidele vor dispărea, de altfel Podemos s-a transformat în partid şi să spunem şi din ce cauză. Pentru că Iglesias şi cei care i s-au alăturat erau profesori de ştiinţe politice şi înţelegeau foarte clar nevoia de a transforma o mişcare de impact social într-o forţă politică. Au preluat ideile Indignaţilor dar a devenit din ce in ce mai evident un partid politic. De fapt, stânga radicală din Europa, încetul cu încetul s-a reformat, după căderea comunismului, a trecut printr-o perioadă destul de dificilă, dar treptat, şi în special profitând de crizele sociale şi economice, după 2007 a reuşit să comunice cu o parte a societăţii şi în felul acesta să aibă un mesaj din ce în ce mai coerent. Că acest mesaj nu va fi singurul din Europa, este de domeniul evidenţei, dar el contribuie la o înnoire a gândirii politice europene şi cu siguranţă la democratizarea societăţii europene.”

În ceea ce priveşte relaţia dintre aceste partide şi Uniunea Europeană.

„Asistăm la o negociere tactică între instituţiile europene şi Grecia (Syriza) dar Uniunea Europeană nu-şi poate permite să alunge această ţară din rândurile sale. În final, o poziţie negociată între cele două părţi se va găsi, cu condiţia ca niciuna dintre aceste părţi, mă refer la Comisia Europeană pe o parte şi Guvernul grec pe de altă parte, să nu piardă din vedere interesul comun al tuturor şi anume rezolvarea problemelor. Multe state, multe guverne din Europa, spre exemplu guvernul francez sau italian, sunt interesate să facă o presiune folosind cazul grecesc şi venirea Syriza la putere, pentru a schimba politicile din UE şi pentru a reduce austeritatea. Statele Unite ale Americii, care nu pot fi în niciun caz privit ca un stat condus de stânga radicală, nu au aplicat austeritatea, iar creşterea economică este semnificativă aici de 3,5% pe când Europa se află undeva la 1% şi într-o situaţie economică destul de dificilă. Criticile pe care Tsipras sau Varoufakis, ministrul de finanţe, cunoscut şi ca profesor de economie, le fac politicilor europene sunt întemeiate.”

În ceea priveşte Podemos şi proiectul lor de participare directă.

„Evident că ideea democraţiei participative este că la firul ierbii să poţi mobiliza cetăţenii să participe, Este însă participarea o stare permanentă a societăţii?. Vedem că, cel puţin în momentele de echilibru economic, societatea se retrage în alte domenii dar în niciun caz nu rămâne în cel politic.Practic, această idee a unei democraţii în care cetăţenii să fie activi permanent, este o iluzie.Aceste platforme ale Podemos, unde se fac propuneri ale cetăţenilor, sunt moderate de cineva, aşa se întâmplă cu orice platformă. Cineva le interpretează în funcţie de propriile valori, de propriile convingeri, ceea ce va crea cu siguranţă tensiuni în interiorul formaţiunii politice ca în interiorul oricărei alteia. Mai devreme sau mai târziu Podemos-ul se va confrunta de fapt cu o problemă de prea mare democraţie internă, pentru că la un moment dat i se va reproşa conducerii că nu ia în considerare propuneri care vin de la baza şi nici nu le poate lua în considerare pentru că multe dintre aceste propuneri nu sunt foarte serios gândite şi nu sunt structurate astfel încât să devină politici publice.O democraţie pleacă de la principiul egalităţii dintre cetăţeni. Ori dacă doar unii cetăţeni participă iar ceilalţi nu, în fond participarea nu îşi atinge obiectivele, ideea nu este de a-i stimula pe unii să participe ci de a-i ajută pe toţi să participe. Aici avem dificultăţi, majoritatea nu este interesată să participe şi nu cred în revoluţii politice pe care instrumentele gen internet sau reţelele sociale le vor crea.”

Partidele radical de stânga pe scena politică românească.

„Elementele care caracterizează Podemos şi Syriza nu se regăsesc în spaţiul românesc. Nu avem tradiţie în acest sens. E greu de crezut că într-o ţară că România astfel de partide politice vor  reuşi, cu toate că ştim că există intenţia de a crea organizaţii de tip Podemos şi în România. Numai că între valorile de stânga şi numitorul comun al societăţii româneşti există o mare distanţă, nu este imposibil dar este foarte dificil.”

Viitorul  partidelor de stânga şi radical de stânga pe scena politică europeană.

„Deşi sunt marginale pe scenă politică europeană, dacă ne raportăm la Parlamentul European – partidele clasice deţinând majoritatea absolută- partidele de stânga şi radical de stânga joacă deja un rol foarte important pentru că impun noi idei. De altfel, PE îşi dovedeşte superioritatea în raport cu majoritatea parlamentelor europene datorită acestui sistem proporţional care permite manifestarea tuturor curentelor de opinie şi înnoirea politicilor europene. Există acest interes de a influenţă politicile europene, eventual de a schimba tratatele, în orice caz de a face ca Europa să fie mai deschisă faţă de toate categoriile sociale şi nu doar faţă de anumite grupuri de interese influente, mai ales a grupurilor economice.”

Analistul politic Cristian Pîrvulescu

Un reportaj realizat de ANCA LOGHIN