Artistul vizual Andrei Cozlac, un nou premiu la Gala UNITER
Publicat de gabrielarotaru, 5 iulie 2022, 12:06
La cea de-a 30-a ediție, desfășurată, aseară, la Palatul Culturii din Bistriţa, ANDREI COZLAC a primit premiul pentru creativitatea video design-ului şi mapping-ului în spectacolul „Plugarul şi Moartea”, în regia lui Silviu Purcărete.
Plecând de la instalații video, Andrei Cozlac a fost cucerit de teatru și a găsit și aici, pe scenă, un spațiu plin de inspirație pentru arta sa.
Un interviu de Ioana Soreanu:
Artistul vizual Andrei Cozlac, pentru a doua oară premiat la Gala UNITER, prima dată în 2020, pentru video meping în Dansul Deli de Ivan Vârpaiev, în regia lui Radu Afrim. Anul acesta, distincția i-a fost acordată pentru creativitatea video design-ului și meppingului în spectacolul ”Plugarul și moartea”, în regia lui Silviu Purcărete. Ambele spectacole sunt ale Naționalului ieșean.
Ioana Soreanu: Sunteți un artist foarte apreciat, domnule Andrei Cozlac. Sunteți absolvent al Universității de Arte ”George Enescu ”din Iași, secția Foto-Video. Ce anume v-a adus către spectacolul de teatru?
Andrei Cozlac: Cred că a fost o coincidență, totuși. Nu am făcut un pas conștient către lumea teatrului. Cred că am fost cumva forțat de împrejurări, pentru că ieșind de pe băncile facultății m-am izbit de o realitate crudă și aia era, că nu prea aveam unde să-mi vând arta mea, să-mi fa carta mea, în sensul în care în Iași, la vremea respectivă, nu prea erau galerii care să fie interesate de zona asta de instalații video sau mă rog, nu era neapărat o piață în care eu să pot să mă manifest cu mi-aș fi dorit. Și atunci am început să colaborez cu domenii conexe, cum ar fi arhitectura sau teatrul. În teatru, cumva, am găsit acest spațiu de joc și teatrul, cumva, mi-a oferit toate condițiile ca să pot să dezvolt această artă video, dar cumva, în contextul scenei, în spațiul scenic. Și pe parcurs, mi-am dat seama că, de fapt și de drept, am început să mă îndrăgosesc foarte mult de relația asta între imaginea video, între instalațiile pe care le fac și ce înseamnă dramaturgia, teatrul, actoria, regia, toate lucrurile astea.
Ioana Soreanu: Colaborați cu regizori foarte importanți. Cum au fost aceste colaborări? Mă refer la Radu Afrim și la Silviu Purcărete. Ați avut libertate sau ați avut constrângeri mai degrabă dictate de viziunea regizorală?
Andrei Cozlac: Mi se pare că regizorii mari înțeleg foarte bine spațiul artistic pe care trebuie să-l lase artiștilor cu care colaborează. Din punctul meu de vedere, și nu cred că doar al meu, sunt doi regizori care lasă spațiu artiștilor care colaborează să vină cu lumile lor și își lasă spațiul lor, în primul rând, să se lase impresionați, să reacționeze la ceea ce li se propune. Și cred că asta e o relație foarte sănătoasă în care artiștii își unesc, fuzionează creativitatea. Am fost destul de liber cumva și asta cred că mi-a plăcut.
Ioana Soreanu: Sunteți acum cadru didactic la universitatea pe care ați absolvit-o. Ce credeți despre tânăra generație de artiști de la Iași? Universitatea, din punctul meu de vedere, are un mare potențial. Iașul are potențial, are infrastructura culturală pentru a-i folosi și pentru a-i păstra aici?
Andrei Cozlac: Momentan, e un pic complicată tema asta. Generațiile noi, ce pot să zic, au un potențial foarte mare, dar totodată, sunt și foarte vulnerabili, pentru că s-au născut totuși într-o epocă în care cel puțin Internetul l-au cunoscut într-un format de entertainment mai mult decât într-un format de sursă de informații și atunci ei vin deja cu aceste deprinderi tehnologice, este foarte ușor să opereze toate tehnologiile astea și au limbajul ăsta integrat foarte bine, doar că au și foarte multe vulnerabilități, au foarte multe frici, anxietăți create de tot mediul ăsta tehnologic. Vorbind acum de acești tineri care au un potențial și care… întrebarea este dacă își pot dezvolta potențialul ăsta în Iași. Eu cred că da, eu cred că eu sunt unul din exemplele, pentru că eu am fost unul dintre ei la un moment dat, am fost un student care, la fel, își căuta cumva sensul și a ales totuși să rămână în Iași, să se dezvolte acolo. Și, cred că Iașul are toate pârghiile necesare să asigure un context optim ca să se dezvolte acești tineri. Și aș face o mică paranteză, cred că aș putea să reamintesc de Romanian Creative Week, acest eveniment care începe să creeze cel puțin contexte și platforme prin care acești tineri se pot integra într-o piață artistică, pot expune într-un spațiu expozițional public sau, mă rog… în exterior, vroiam să zic, și atunci, pot intra în relație directă cu un public. Eu cred că Iașul trebuie doar să aibă constanță, ăsta e cel mai important lucru. Sunt de 17 ani în Iași, am văzut lucruri răsărind, dar apoi, ofilindu-se după un an sau doi și cred că marea problemă Iașului a fost lipsa constanței și cred că e important să aibă această proprietate, ca să zic așa.
(Radio Iași/ Ioana Soreanu/ FOTO Facebook Andrei Cozlac)
