Himalaya (7)… Text și foto: Nicolae Tomescu

Publicat de nicolaetomescu, 5 martie 2015, 12:59

Există o nostalgie a visurilor care pot să facă orice lucru posibil. Există lucruri pe care le atingem, iar ele rămân eterne…

Totodată, drumul mi se pare a fi o călătorie intimă. Doar rătăcitorii nu au nicio cale de străbătut…

În mai 2014, am pășit pe drumul…

Starea de mister aduce cu sine o certitudine. Mai curând, prin intermediul relatării în scris, zi de zi, a călătoriei mele, ceea ce este (încă) neînțeles sau nedescoperit, va deveni, imediat, o taină, un secret (la îndemâna tuturor)…

***

ZIUA 7 /  09.05.2014:  PARO – KATHMANDU – ZHANGMU (avion + autocar / 115 km – cca 4h)

Transfer la aeroport pentru zborul spre Kathmandu cu compania Druk Air Bhutan National Airline, KB 204 (08:00 / 08:55). ..

600.000 de kilometri pătrați… Este greu de crezut că acolo unde se ridică, în prezent, cei mai înalți munți de pe glob au fremătat, cândva, valurile unei mări vaste, care se întindea din Asia Mică până pe teritoriul Chinei actuale. Plăcile tectonice, aflate în continuă mișcare, se ciocnesc în numeroase regiuni ale Pământului, fenomen care a cauzat ridicarea suprafeței terestre în această parte a Asiei. Procesul continuă, el a dat naștere unor munți fără egal.[1] Himalaya are 38 de vârfuri mai înalte de 7.000 m și 8 vârfuri mai înalte de 8.000 m, culminînd cu Everestul (8.848 m).[2] Mai mult de 100 de vârfuri se ridică la înălțimi de peste 7.200 de metri, iar 14 dintre acestea depășesc 8.000 de metri. De aici izvorăsc numeroase cursuri de apă asiatice: Brahmaputra, Ind, Gange. Trecătorile pot fi întâlnite la altitudini de peste 3.000 de metri, sunt printre cele mai înalte din lume.

Ideea de munte este corelativă cu destinul uman. Din pruncie, fiecare urcă muntele propriei vieți. Nu o dată, suntem asemuiți lui Sisif – eșecul zămislește revenirea, dorința de a acționa răscolind fără încetare. De unde vine această nevoie de Paradis? Revăzînd un pasaj din Divina Comedie, cred că am înțeles: pentru a se naște munții trebuia să existe Infernul, un soi de pâlnie care se pierde în abisuri. Munții pot fi asemuiți Paradisului imaginat de Dante, încearcă să ofere un model al lumii într-o variantă pe deplin autentică la nivel poetic, inexactă la nivel geologic, pilduitoare întrucât sugestiile sunt mai puternice decât denotațiile concrete în realul imediat. Pentru noi s-a născut muntele. Simți sentimentul unei împliniri, dar și deznădejde, angoasă, tot ce ține de un complex afectiv menit să-l arate pe om așa cum este. O ascensiune înseamnă o luptă cu limitele care nu sunt atât în afara noastră, cât înlăuntrul propriei ființe. Dacă vom reuși contopirea unor creații înălțate cu vârful către Dumnezeu și cu abisurile care se prăvălesc în interiorul nostru, avem fiecare șansa să înregistrăm „recorduri” și să credem în vocația de „alpinist”. Să fim „sportivi”, luîndu-ne răgazul de a urmări conturul munților în deplina lor monumentalitate. Nu trebuie să mergi departe pentru a ajunge la tine însuți/însăți, să dobândești sentimentul muntelui, deplinătatea libertății interioare. Desigur, atunci când îți propui să explici fapte de conștiință intervine responsabilitatea scriitorului, mijlocitor al unor destăinuiri și părtaș la aventură, datoria morală de a comunica ceea ce vedem și simțim, semnificația celor care au ajuns pe munte. Dimensiunea culturală, aromele rafinate ale cuvântului, ideea de partener în ascesiuni creează și o solidaritate umană, motivează gesturile care duc la descoperirea unor lumi existente la scara mare a timpului. Reconstruirea lor prin act și imagine, aspirația de a descoperi și de a izbândi ne îndeamnă să nu mai fim disponibili – prea disponibili – în perceperea realității imediate pe orizontală. Dacă epuizezi orizontala, singura șansă rămâne verticala. În virtutea unei asemenea filosofii culturale, privilegiații au șansa verticalei, relației intime între Dumnezeul din noi și cel dinafara noastră. Sunt convins că la revelație (mistică) ajunge doar cel care ajunge. Oricum, „șansa” singurătății absolute nu există atâta timp cât cineva te însoțește cu gândul…

*

Revenirea în Kathmandu a fost de scurtă durată, plecându-se către Tibet…

Am parcurs circa 120 km, mai întâi până la Kodari, punctul de frontieră cu China, unde am trăit întâmplări neobișnuite. Nicidecum romanul scris de Jules Verne… Revendicările nu priveau redresarea axei Pământului – pentru a o face perpendiculară pe planul eclipticii (la fel ca a planetei Jupiter), ci trecerea frontierei; operațiunea nu a fost proiectată pentru a fi realizată cu ajutorul unei lovituri de tun, ci cu prezentarea pașapoartelor, pretextulul experimentului nu era exploatarea cărbunelui din zonele arctice sau redresarea planetară, ci dorința de a înțelege Tibetul, planul nu a dat naștere unei explozii gigantice în masivul Kilimanjaro, dar o carte cu Dalai Lama a inflamat spiritele cuceritorilor. Vameșii chinezi au intrat în panică, dată fiind și existența unei delegații militare în zonă, chiar pe „Podul Prieteniei”. Dormind noaptea într-un loc în care ne-am spălat cu ajutorul găleților, am pornit dis-de-dimineață către Zhangmu (acolo unde începe lanțul muntos propriu-zis); orașul, aflat la o altitudine de 2.300 m, cu o climă subtropicală blândă, o binecuvântare față de Tibetul mai răcoros, înconjurat de munți maiestuoși, cu râuri limpezi, cu flori (tot timpul anului), este oarecum pitoresc datorită peisajului. „Autostrada prieteniei” (și controalelor interminabile) șerpuiește printre înălțimile gri împietrite, printre văi pitorești și trecători marcate, în mod mistic, de stegulețele cu rugăciuni care flutură în bătaia vântului, ducând, astfel, mesajele în cele patru zări…

[1] Munții Himalaya (în sanscrită, „him” desemnează zăpada, iar „alaya” înseamnă casa, deci „Casa Zăpezilor”) cunosc și denumirea „Locul Zeilor”, „Acoperișul Lumii” sau „Al treilea pol al Pământului”. Munții Himalaya se întind între valea superioară a Indului, la vest, și valea fluviului Brahmaputra, la est; sunt împărțiți în trei lanțuri montane paralele, care cresc în înălțime spre nord: Siwalik, Himalaya Mijlocie și Himalaya Înaltă, care poate fi subîmpărțită în Himalaya de Vest (Punjab), Centrală (cu varful Everest) și de est (Assam). Munții sunt într-un proces continuu de înălțare. Placa tectonică indiană, care alcătuiește o parte importantă a litosferei, se mișcă sub masiv cu o viteză de 5,5 metri pe an.

[2] Numele tibetan al muntelui este Quomolangma, în traducere, „Obârșia Pământului și a Apei” (numele nepalez este Sagarmatha, în traducere Zâna Pământului).