Destinaţia zilei: Delta Văcăreşti, triumful naturii asupra oraşului. EU Aleg România – 16 septembrie

Publicat de Lucian Bălănuţă, 15 septembrie 2014, 21:15

Zona lacului este ultima rămăşiţă dintr-o vastă zonă de mlaştini, maidane şi gropi de la marginea Bucureştiului de altădată.

În apropiere se afla pe vremuri şi Mănăstirea Văcăreşti, un monument de artă medieval, edificiu ctitorit în 1724 de Nicolae Mavrocordat.

Dupa o perioadă de timp lăcaşul de cult s-a transformat în închisoare pentru revoluţionarii de la 1848, fiind închisă după cutremurul din 1977.

Regimul comunist a demolat mănăstirea, dar a decis astfel şi soarta Bălţii Văcăreşti.

Istoricul Adrian Majuru ne prezintă povestea acestui loc:

Aici, comuniştii voiau să amenajeze Lacul Văcăreşti, care trebuia să fie alimentat din râul Argeş. Bazinul creat a fost umplut o singura dată, prin pomparea apei direct din Dâmboviţa, dar reprezentanţii asociaţiilor de mediu spun că apa s-a infiltrat prin diguri şi a inundat în special zona serelor Popeşti Leordeni, iar proiectul a fost abandonat.

Aşa a ajuns să se formeze acum un ecosistem acvatic cu întinderi de mlaştini, stufăriş, ochiuri de apă sau crânguri de sălcii în care trăiesc numeroase mamifere, amfibieni, reptile şi păsări.

În cei peste 20 de ani cât a fost neglijata, zona Lacului Vacaresti a fost recucerita de natura.
Locul este alimentat de izvoare subterane, care au permis cresterea unei vegetatii diverse si a unor vietuitoare, ca pasari (94 de specii), între care stârci, egrete, cormorani, pescarusi, lebede, lisite, rate salbatice, muscarul negru, animale acvatice ca serpi de apa, tritoni, dar si vulpi, iepuri, vidre si bizami, care supravietuiesc într-un ecosistem stabil, dupa cum spune si istoricul Adrian Majuru:

În timpul migratiilor de primăvară şi toamnă, zona joacă un rol deosebit de important pentru o serie de specii de păsări migratoare rare.

Din pacate pe tot parcursul anului în zonă vin braconierii care vânează speciile de păsări cântătoare, protejate doar teoretic de legislaţia românească şi de cea europeană.

Dorinţa publicului larg, a ecologiştilor, a urbaniştilor şi cercetătorilor este aceea de a consfinţi prin lege ceea ce natura a realizat în 25 de ani de neintervenţie umana: o arie de natură salbatică de aproape 190 de hectare, o zonă umedă întinsa şi o oază de biodiversitate aproape neverosimilă pentru un mare oraş.

Biologii şi fotografii au continuat inventarirea speciilor de plante şi animale şi au întocmit liste cu descrieri şi fotografii astfel încât lista de specii de păsări semnalate pe balta Văcăreşti a ajuns la 94.

Cercetătorii Muzeului Antipa au identificat şi descris câteva specii de amfibieni, unele rare, mai multe specii de reptile si pesti.

O ştiucă de peste 10 kg a fost capturată toamna trecută, un exemplu de prădător mare care dă măsura rezervei trofice bogate din zonă. Foarte important este faptul că reţeaua de ochiuri de apă, ghioluri şi canale formează zona umeda şi lacustra nu a secat nici în cei mai secetoşi ani tocmai datorită faptului că este întreţinută de izvoare bogate.

În zona dintre mamifere găsim bizami, iepuri, alte rozătoare, dar lista prădătorilor este şi mai spectaculoasă, căci există pîna şi vulpi şi vidre.

Mulţi nici n-au crezut aşa ceva până când un fotograf pasionat, Helmut Ignat, care a investit multă pasiune în documentarea locului, a reuşit să surprindă o vidră adultă, noaptea, cu o cameră automată, iar apoi a realizat un instantaneu ce pare luat pe cei mai sălbatici coclauri, nu în centrul Bucureştiului: un câine mare, negru, aleargă  după un vulpoi cu coadă înfoiată, imagini publicate în prestigioasa revista National Geografic.

În viziunea unor arhitecţi ambientali şi a ecologiştilor, Parcul Natural ce ar urma să fie creat în zona Vacaresti va presupune o zonă verde cu acces neîngrădit pe digul înconjurător şi o zonă centrală, unde natura să se poată dezvolta liber, cu intervenţie umană minimă. Nu trebuie să inventam noi prea mult, căci parcuri naturale similare, şi mai mici şi mai mari decât al nostru, există deja în câtreva zeci de mari oraşe din lume şi în câteva capitale europene, cum ar fi Londra, Berlin sau Praga.

Faţă de acestea, Parcul Natural Văcăreşti ar avea două atuuri importante: existenţa digului de 15 metri înălţime ce separă vizual şi acustic zona naturală de betonul şi traficul oraşului şi prezenţa izvoarelor naturale care nu seacă.

Accesul va fi pe poteci, estacade de lemn, din foisoare se va putea observa cu binoclul fauna.

Profesorii de biologie vor putea aduce elevii în mica deltă care ar compensa dispariţia unei multitudini de spaţii verzi ce au fost înlocuite cu blocuri şi asfalt din 1989 şi până astăzi. Copiii ar putea vedea astfel pe viu, în oraş, multe mamifere, de la şoarecele-de-câmp şi chiţcanul-pitic până la bizami, şi, care în orice ecosistem care se respectă, elita prădătorilor, vulpile, care trăiesc alături de alte carnivore mai mici, precum nevăstuica şi dihorul. Cum or fi venit aici, trecând prin cartierele aglomerate, e un mister.

„Delta” Văcăreşti ar putea fi, dacă o protejăm cu adevărat, nu numai un obiectiv turistic atractiv, dar şi un act de civilizaţie al nostru, al românilor.

Gândiţi-vă la faptul că cele 190 de hectare de sălbăticie din oraş ar aduce fiecărui bucureştean un metru pătrat de oxigen, peste cei 7 din prezent.
Aşa arată un cadou al naturii.

Aşa arata Romania noastră…naturală chiar şi în mijlocul oraşului…aşa e România frumoasă…