Dialog intercultural / Mașina visului – realizator Lucian Merișca (7 octombrie 2022, ora 20.30)

Publicat de Iuliana Bubuianu, 7 octombrie 2022, 11:19

Dialog intercultural la poale de Olimp și la gurile Dunării.

Ce vom putea asculta la Radio România Iași, în emisiunea Dialog intercultural / Mașina visului -realizator, Lucian Merișca – din data de 7 octombrie 2022, orele 20,30-21:

Vorbitori ai limbii române, dialectul aromân, în Grecia – respectiv vorbitori de limba greacă, în diferitele ei variante, din România. Aceasta este paralela inter-culturală pe care v-o propunem, pentru seara aceasta.

În cadrul expediției etno-geografice pe care am făcut-o în august 2022 împreună cu profesorul Dorin Lozovanu din Chisinau – ne aflăm, în această ediție, la poalele Muntelui Olimp din Grecia, în așezarea de vlahi sau aromâni numită Karitsa. La intrarea în sat, lângă un izvor cu apă rece de unde se vede toată panorama așezării de munte, întâlnim pe bănci de lemn, un grup de “Papi” – adică venerabilii reprezentanți ai comunității de aromâni.

Ca și până acum, vă pregătim la început un mic Vocabular, pentru a înțelege discuția avută. Perivoli înseamnă grădină. Argasu = argați, lucrători. Tuți zburăsc armânește = toți vorbesc aromână. N-ari altî filii, numai rumâni iarî = nu sunt de altă origine, numai români sunt. Strămoșii lor au venit din satul Fteri, de la munte. Vara stăteau acolo cu oile, iar iarna veneau aici = aici este aua. Fteri e lângă Kozani, de acolo au venit străbunii noștri = papi, cum le spun aromânii. Avem hoari și biserici și la Fteri cu hramul Sf. Maria, Panaghia. Aici, aoa, la Karitsa e hramul Aghio Dimitri, Sf. Dumitru. Trebuie să vă spun că pocnetele care se aud din când în când pe înregistrare, sunt date de mișcarea în mână a mătăniilor, pe care le au toți interlocutorii noștri. Specific este și toiagul ciobanilor aromâni, și pe care ei îl numesc cârlig – pentru că agățau piciorul oilor pe care voiau să le prindă. Iar la mătănii, li se spune aici: cumbuloyi. În fine, căși mușati = înseamnă case frumoase…

Papi Iorgo ne invită să stăm și noi jos pe bancă la umbră și să vedem cu ei satul Karitsa, de pe culme. Și ne ia și el la întrebări… De unde suntem, ce facem aici… Dion – e altă filie – armânii din satul vecin au altă origine… Acolo sunt și sărăcăciani și greci pontici. Sunt 3 mileţi: mileţi înseamnă naţiune, neam, popor. Karitsa mono vlahi = la Karitsa sunt numai români. Sărăcăcianii nu duchesc vlăheste – sărăcăcenii nu vorbesc aromână. Iuva mai hiu armânii hoari? = unde mai au aromânii sate? Nu au altî filii = nu au altă origine, toți sunt armâni, vlahi. Perivoli – înseamnă grădini. Nu se mai ocupă cu oile, acum au grădini, culturi agricole.

Dar de copațiari ați auzit, știți cine sunt ăștia? Papii, bătrânii spuneau că erau prin niște hoare, sate. Diși vinirî di Italii, di Rumanii – spuneau că ei au venit de prin Italia, de prin România. Ai noștri sunt veniți din Fteri, lângă Kozani, de la munte, era pădure de brazi acolo. Ne = înseamnă da, să țineți minte asta. La Litochoro, sus în Muntele Olympos, ați fost? Acolo i ghini. Iar picurar înseamnă păcurar, cioban.
Iorgo spune despre un alt papi de lângă el: a fost picurar, cioban – dar acum a rămas numai cu toiagul, cârligul… Și râde! Acesta întreabă dacă moldovenii vorbesc altă limba decât românii? Cam la fel cum duchim noi, ne înțelegem cu meglenoromânii – care au altă filie, altă origine. Ăla, a avut un cioban, argat din Moldova. Celălalt, tot se ocupa cu lemne, din pădure… Luam paradz = adică bani, parale.

Îl îndemnăm apoi pe unul dintre papi, cel care a fost picurar, cioban, să își amintească un cântecel vechi… Un cântec de la Metsovo? Întreabă unul din ei. Și moșul răspunde: aceia sunt schip, adică albanezi. „Cântă armânește!” …El e grec pontic, nu știe cântece armânești, concluzionează alt papi, în glumă. Muma mea cânta – mai zice el. Tora, papili cânta = Aici bătrânii știau să cânte. Apoi discutăm despre ansamblurile care mai cântă, încă, muzică tradițională, la Karitsa.

Pe urmă bătrânii satului ne cumpără și ne oferă câte o sticlă de apă de Dion, rece – numai bună pentru găturile nostre însetate de arșița lunii august… Și noi spunem : Eharisto, mulțumesc – se spune la fel și în grecește și în armânește.

Unul dintre papi, bătrânii satului, ne arată în direcția Muntelui Olimp, cel mai înalt din Grecia, și schimbăm discuția… Ne spune cum mergeau în tinerețe cu oile, prin mai multe hoare, sate – prin toată Elada… Aveau oi multe pe vremuri. Acum – tora – doar două-trei… În zilele acestea, sătenii se ocupă cu agricultura, livezile de kiwi…

Se mai adaugă un interlocutor, care întreabă dacă în România noi înțelegem schip, limba din Arbania… adică limba albaneză… Le explicăm că noi nu vorbim nici albaneza, nici helenica, ci vlaha. Descoperim apoi că numărăm la fel… Și le propunem să facem o fotografie, la despărțire! Iar în poză trebuie neapărat să apară și cârligul, toiagul specific ciobanilor aromâni!…

În final, geograful și etnologul Dorin Lozovanu, al cărui grai moldovenesc de Chișinău l-a ajutat foarte mult să se înțeleagă în armânește, ne face un rezumat al convorbirii avute la poale de Munte Olimp.

În a doua parte a emisiunii, Lăcrămioara Manea, muzeograf la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale – Tulcea – ne prezintă 2 personalități grecești care au ales să rămână în România, în Dobrogea, la Tulcea, până la sfârșitul vieții lor. Un pictor, Kiriakide și un mitropolit, Nichifor, venit de pe o insulă cu un nume care ne este în același timp familiar și misterios: Karpathos.
Puteti sa-l auziti aici, intr-un scurt fragment, pe Papi Iorgo, iar fotografiile cu venerabilii aromani din sat au fost realizate de Dragos-Sebastian Merisca.