Despre expoziția „Un veac și jumătate de olărit la Lespezi” – cu muzeografii Daniel Sava și Marcel Lutic – joi, 8 iunie 2023, ora 21:03 – în emisiunea TRADIȚII cu Dumitru Șerban

Publicat de Andreea Drilea, 8 iunie 2023, 08:49

Astăzi relatăm de la vernisajul expoziției „Un veac și jumătate de olărit la Lespezi”, manifestare culturală care s-a desfășurat, nu demult, în Sala „Arcadia” a Casei de Cultură „Mihail Sadoveanu” din Pașcani, în prezența unora dintre urmașii vrednicilor olari de la Lespezi.

Evenimentul a fost organizat în perspectiva deschiderii expoziției permanente în elegantul Palat al Cantacuzinilor, emblema arhitectonică a așezării de pe Siret, de către reprezentanții Muzeului Municipal Pașcani, în parteneriat cu cei ai Muzeului Etnografic al Moldovei din Iași, respectiv cei ai Casei de Cultură „Mihail Sadoveanu” Pașcani.

Înainte de vernisaj, am dialogat cu muzeograful Daniel Florin Sava, cel care ne prezintă, în mod aparte, prin cuvânt meșteșugit veacul și jumătate de olărit în zona la care facem referire.

O altă voce pe care o difuzăm, diseară, în emisiunea noastră, aparține etnografului Marcel Lutic, președinte al Asociației Meșterilor Populari din Moldova, cel care ne zugrăvește principalele repere ale expoziției temporare „Un veac și jumătate de olărit la Lespezi”.

Stimați prieteni, în speranța că v-am stârnit interesul cu subiectele pe care le-am amintit, teme pe care le conturăm cu cei doi muzeografi – Daniel Florin Sava și Marcel Lutic – vă invit să fiți alături de Radio Iași până la ora 22.

Stimați prieteni, nu demult, în Sala „Arcadia” din incinta Casei de Cultură „Mihail Sadoveanu” din Pașcani, a avut loc vernisajul expoziției Un veac și jumătate de olărit la Lespezi. Curatori ai expoziției au fost muzeografii Daniel Sava și Marcel Lutic.

În avanpremiera vernisajului de la Pașcani, l-am invitat la dialog pe muzeograful Daniel Sava, invitându-l să ne povestească despre coordonatele principale ale expoziției, cu accent pe obiectele etnografice expuse, interlocutorul nostru amintind faptul că, pe teren, în ultimii 25 de ani, a descoperit o lume demult uitată. În centrul atenției rămâne desigur ceramica de Lespezi, aceasta fiind sugestiv descrisă prin cuvântul invitatului nostru.

Vă reamintim că stăm de vorbă cu muzeograf Daniel Sava de la Muzeul Municipal Pașcani și vorbim despre vernisajul expoziției temporare Un veac și jumătate de olărit la Lespezi, manifestare desfășurată, nu demult, în Sala „Arcadia” din incinta Casei de Cultură „Mihail Sadoveanu” din Pașcani. Evenimentul a fost organizat de către Muzeul Municipal Pașcani, în parteneriat cu Muzeul Etnografic al Moldovei din Iași și Casa de Cultură „Mihail Sadoveanu” Pașcani.

În următoarele minute, interlocutorul nostru, muzeograf Daniel Sava, continuă a descrie expoziția, prezentându-ne zona în care ne aflăm din punct de vedere etnografic, povestind cum se derula altădată o zi de târg la Lespezi. Mai aflăm amănunte despre simbolurile de pe vasele specifice ceramicii de Lespezi. De asemenea, mai remarcam în discursul muzeografului Daniel Sava faptul că mulți dintre olarii veacului al XIX-lea și-au luat supranumele (numele de familie, cum am zice astăzi) chiar de la meșteșugul pe care îl practicau.

Reamintim faptul că în ediția de astăzi a emisiunii noastre relatăm despre centrul cermic Lespezi. Etnograful ieșean Ovidiu Focșa, pe urmele muzeografei Victoria Semendeaev, cea care a consacrat câteva pagini centrului ceramic de la Lespezi, susține că în formarea și dezvoltarea acestui centru de olărit au existat trei etape mai importante: prima, de început, este datată între anii 1832-1890, producția fiind reprezentată de olăria țărănească de factură uzuală; a doua etapă marchează, sub raportul numărului de vase lucrate, apogeul centrului, și debutează în 1895, anul apariției Fabricii de sticlă din localitate, sfârșitul acesteia fiind plasat spre începutul celui De-al Doilea Război Mondial; ultima etapă se suprapune peste perioada socialistă (1945-1980) și este marcată de reîntoarcerea la atelierele individuale organizate de fiecare olar în parte. Câteva informații despre fiecare etapă alcătuiesc practic istoricul acestui original centru ceramic dispărut de câteva decenii.

Invitatul nostru, muzeograful pășcănean Daniel Sava, ne mărturisește în cele ce urmează unele din reacțiile oamenilor din satele pe care le-a cercetat, reacții avute în urma prezenței Domniei sale în emisiunile din grila noastră de programe. Imediat după toate acestea, mai aflăm amănunte despre culorile specifice ceramicii de Lespezi, cu accent pe motivele suprinse pe vasele acestei ceramici excepționale.

Vă reamintim că stăm de vorbă cu muzeograf Daniel Sava de la Muzeul Municipal Pașcani și dialogăm despre vernisajul expoziției temporare Un veac și jumătate de olărit la Lespezi, manifestare desfășurată în Sala „Arcadia” din incinta Casei de Cultură „Mihail Sadoveanu” din Pașcani. Evenimentul a fost organizat de către reprezentanții Muzeului Municipal Pașcani, în parteneriat cu cei ai Muzeului Etnografic al Moldovei din Iași, respectiv cei ai Casei de Cultură „Mihail Sadoveanu” Pașcani.

În următoarele minute, muzeograful Daniel Sava ne povestește despre percepția meșteșugului olăritului în familia Domniei sale, cu accent pe dragostea pentru acest meșteșug, dar și pentru istoria neamului nostru, bob sădit și răsărit, în timp, în sufletul interlocutorului nostru… de către bunicul Constantin Toma; din zestrea acestuia din urmă, în expoziția care constituie tema emisiunii noastre se află blidarul, adică dulapul cu rafturi pe care se păstrau… blidele.

Stimați prieteni, vă reamintim că stăm de vorbă cu muzeograf Daniel Sava de la Muzeul Municipal Pașcani și vorbim despre – Un veac și jumătate de olărit la Lespezi, manifestare desfășurată în sala „Arcadia” din incinta Casei de Cultură „Mihail Sadoveanu”. Evenimentul a fost organizat de către reprezentanții Muzeului Municipal Pașcani, în parteneriat cu cei ai Muzeului Etnografic al Moldovei din Iași, respectiv cei ai Casei de Cultură „Mihail Sadoveanu” Pașcani.

Muzeograful Daniel Sava ne vorbește și despre hora pe care o putem vedea în această frumoasă expoziție, horă metaforică jucată între ceramică, țesături, portul popular, sfânta icoană, ștergarele care foarte sugestiv împodobesc icoana străbună; aproape de finalul dialogului, interlocutorul nostru mulțumește tuturor celor care, în ultimii 30 de ani, și-au deschis sufletul și au donat obiecte etnografice pentru zestrea Muzeului Municipal Pașcani, muzeu care, în următorii ani, nădăjduim că va avea un cuvânt de spus pe ogorul muzeografiei românești.

Stimați prieteni, de la vernisajul expoziției temporare Un veac și jumătate de olărit la Lespezi, aproape de final, difuzăm discursul etnografului Marcel Lutic, cel care ne vorbește despre trecutul și prezentul zonei în care ne aflăm; Marcel Lutic sugerează că o astfel de expoziție trebuie să vorbească și să emoționeze publicul vizitator. Invitându-vă să admirați imaginile de mai jos, vă asigur că prin autenticitatea expoziției de la Pașcani, aceasta chiar a stârnit interesul și emoția vizitatorilor.

În strânsă legătură cu toate cele la care am făcut astăzi referire conchidem astfel… Civilizaţia rurală românească a dezvoltat un adevărat cult al olăritului. Astfel, primul scăldat al noului născut se făcea în apă încălzită într-un vas curat, care trebuia să sune bine (ca pruncul să capete glas frumos!), iar la înmormântare se spărgea o oală, marcând simbolic sfârşitul unui destin. La înmormântare și la nuntă era obiceiul ca oalele să fie sparte, această practică putând explica, măcar parțial, mulţimea vaselor produse pe vremuri în satele românești. Alte multe vase se spărgeau înaintea începerii posturilor, mai ales a Postului Mare, pentru ca bucatele să nu fie puse din greşeală într-un vas vechi şi în acest fel să fie „spurcate” cu mâncare „de dulce”. Oalele se adunau în fundul curţii şi acolo se spărgeau cu ciomagul, fiind apoi înlocuite cu altele noi. Până şi „prepeleacul” era distrus, motivația fiind aceeași: pentru a nu „spurca” noile vase…

La Moşi, se dădeau de pomană oale de diferite forme, cel mai adesea umplute cu vin sau cu diverse mâncăruri rituale. Toate fierturile utilizate în medicina populară trebuiau preparate în oale noi, cumpărate tot la Moşi, întotdeauna fără tocmeală, căci altfel leacul nu mai avea nici o putere. La marile sărbători ale anului, la iarmaroace şi prin târguri, dar mai cu seamă la Moşii de vară, olarii erau personaje nelipsite. Ivirea lor prin sate, cu ale lor căruţe pline cu oale, era considerat un semn de bun augur, însemnând măritiş pentru fete şi însurătoare pentru flăcăi!

Dragi ascultători, în speranța că v-am stârnit interesul cu subiectele enunțate, vă invit să ne fiți alături pe undele Radio Iași, joi, 8 iunie a.c., începând cu ora 21 și 3 minute, urmărind cu sufletul deschis spre valorile neamului românesc emisiunea Tradiții. Ne auzim online – AICI – https://www.radioiasi.ro/asculta-live/

Text, foto și audio: Dumitru ȘERBAN