(AUDIO) Iași, 15 sept., Concertul la Iași al Filarmonicii Moldova în cadrul Festivalului Enescu
Publicat de dvlad, 13 septembrie 2023, 18:01 / actualizat: 14 septembrie 2023, 16:41
Începutul toamnei, bienal, cu un
Concert excepțional în cadrul Festivalului Enescu
Filarmonica MOLDOVA din Iași este invitată să susțină două concerte în cadrul Festivalului Internațional George Enescu, în Seria „Orchestre româneşti”
15 septembrie 2023, ora 19:00, Casa de Cultură a Studenților din Iași
17 septembrie 2023, ora 13:00, Sala „Mihail Jora” a Radiodifuziunii Române București
dirijor HANKYEOL YOON
solist FLORIAN MITREA
PROGRAM
Viorel Munteanu – Simfonia nr.2 din ciclul Umbre și geneze
Serghei Prokofiev – Concertul nr.1 pentru pian și orchestră op.10
Isidora Zebeljan – Hum Away, Strings!
Béla Bartók – Suita Mandarinul miraculos
Pentru concertul care va avea loc la Iași, în data de 15 septembrie, biletele se găsesc la Casa de bilete a instituției din str.Cuza Vodă nr.29 sau la Casa de Cultură a Studenților, începând cu ora 18:00, înainte de concert.
Pentru concertul care va avea loc în București la Sala „Mihail Jora”, biletele se pot achiziționa accesând pagina:
Relații la telefon: 0332 882 025
FLORIAN MITREA, pian
Descris de Martha Argerich ca fiind „un pianist extraordinar”, Florian Mitrea este dublu-laureat la Concursurile Internaționale de Pian de la Glasgow 2017, Saint Priest 2017, Hamamatsu 2015 și München-ARD 2014, și câștigătorul Concursului de Pian al Royal Overseas League 2018. Lista de distincții continuă cu premii la Concursurile Internaționale de la Harbin – China 2018, Manchester și Verona 2016. În 2018 a câștigat Festivalul-Concurs Internațional de Pian de la New York, premiu în virtutea căruia a fost invitat să debuteze la Carnegie Hall.
Florian are un repertoriu bogat de concerte în cele mai prestigioase săli din Marea Britanie, ca Usher Hall-Edinburgh, Royal Concert Hall-Glasgow, Bridgewater Hall-Manchester, King’s Place, St John Smith Square, Queen Elisabeth Hall și Saint-Martin-in-the-Fields din Londra, dar și la Centrul Bozar din Bruxelles, Studiourile radiodifuziunii bavareze din München si Schwetzingen Festspiele din Germania, Bunka Kaikan Hall și Sonic Concert Hall din Tokyo, Centrul de Arte Seul și Academia Chopin din Varșovia. A fost artist invitat la Festivalurile de la Lucerna și Edinburgh și a colaborat ca solist cu orchestrele Philharmonia din Londra, Collegium Musicum din Basel, Orchestra Regală a Scoției, Filarmonica George Enescu din București și Orchestrele de Cameră și Națională Radio România. Florian a înregistrat pentru unele dintre cele mai prestigioase societăți de radiodifuziune, printre care BBC Radio 3, BBC Scoția, Südwest Rundfunk, Bayerischer Rundfunk, Radio France Musique, Radio Télévision Suisse și Radio România Muzical.
Florian a studiat la București cu profesoarele Flavia Moldovan și Gabriela Enășescu. Absolvent al Liceului de Muzică George Enescu, a studiat apoi la Academia Regală de Muzică din Londra, clasa profesoarei Diana Ketler, unde a absolvit cu cele mai înalte distincții, și unde este în prezent profesor. Florian s-a perfecționat la Academia pianistică de la Imola cu maestrul Boris Petrushansky.
Primul său CD solo, Following the river: music along the Danube a apărut pe 5 ianuarie 2018 la Acousence Classics (ACO-CD 13317). El poate fi găsit pe JPC, Amazon, iTunes și Spotify.
Cel de-al doilea CD solo este produs de Radio România, care este și principalul partener media al Festivalului Hoinar al lui Florian de la București.
Vezi și https://florianmitrea.uk/
Personalitate carismatică și un muzician redutabil, Florian se dovedește un profund cercetător al fenomenului muzical și ne arată mereu o fațetă proaspătă, subtilă și în același timp extrem de conformă partiturii interpretate. Finețea și precizia pianisticii sale dezvăluie o școală de cea mai bună calitate și creează acel confort sonor rar, pe care și-l doresc cei mai mari cunoscători ai muzicii.
Un interviu de Daniela Vlad
HANKYEOL YOON, DIRIJOR
Dirijorul coreean Hankyeol Yoon este câștigătorul premiului Herbert von Karajan pentru tineri dirijori din 2023. Drept urmare, Hankyeol își va face debutul oficial la Salzburger Festspiele în august 2024 dirijând Orchestra Simfonică Radio din Viena. De asemenea, va debuta cu Orchestra Mozarteum, Fondazione Teatro del Maggio Musicale Fiorentino și la Festivalul Internațional George Enescu și va reveni la Orchestra Simfonică Națională Coreeană.
Cele mai importante momente ale sezonului 2022/23 includ debutul cu Orchestra Filarmonică din Seul, Orchestra Simfonică Stavanger, Orchestra Simfonică din Berna și Orchestra Filarmonică din Busan și revenirea la Orchestra Simfonică KBS pentru concerte la Tokyo.
Hankyeol a fost cel mai tânăr laureat vreodată al Premiului Neeme Järvi la Festivalul și Academia Gstaad Menuhin 2019 și a fost, de asemenea, finalist la Concursul Georg Solti 2020 și, respectiv, Deutscher Dirigentenpreis 2021.
În 2021, Hankyeol a demisionat din funcția de al doilea maestru al Teatrului și al Orchestrei Neubrandenburg Neustrelitz. În timpul mandatului său de doi ani, Hankyeol a dirijat mai multe concerte simfonice, precum și spectacolele Viață pariziană și Bărbierul din Sevilla. De asemenea, a condus o producție a lui V. Ullmann, Der Kaiser von Atlantis.
Născut în Daegu, Coreea de Sud și stabilit la München din 2011, Hankyeol a studiat dirijat, compoziție și pian la Hochschule für Musik und Theater München.
Hankyeol, bun venit la Iași, este o mare onoare să avem aici un câștigător al celor mai mari premii pentru dirijat din lume. Te rugăm să ne spui despre tine, care sunt cele mai bune lucruri pe care le putem afla?
Iubesc muzica, iubesc să o compun și să o interpretez și iubesc fotbalul.
Cum am început să dirijez? Sunt compozitor de pe la 7-8 ani și am studiat compoziție la Universitatea de Arte din München. Și mi-am spus, mie îmi place activitatea, fotbalul, dar compoziția le oprește pe toate astea. Voiam activitate și m-am gândit ce pot să fac, voiam să fiu pe scenă.Și m-am hotărât să studiez pian și dirijat. Pianul l-am părăsit după trei ani și acum, cel mai mult dirijez, uneori compun.
Cum ai reușit să obții atât de multe premii?
Cred că asta are legătură cu caracterul și personalitatea mea care iubește activitatea. A face muzică este o mare onoare pentru cineva, dar uneori poate deveni plictisitor și neinteresant. Dar în concursuri, când am un scop, am mai multă adrenalină și îmi crește atenția.
Da, cred că îmi place stresul. Când nu am stres sunt leneș și dorm toată ziua.
Există o poveste despre cum ai câștigat un mare concurs?
Da, cum vă spuneam, în timpul studiilor de compoziție mergeam la concursuri. Era un concurs în Elveția pe care îmi doream mult să-l câștig. Pentru tineri compozitori. Concursul de la Geneva. Am fost de 2 ori. În 2015 aveam 20 de ani, am fost finalist dar n-am primit Marele Premiu. În 2017 am fost din nou finalist cu un Concert pentru clarinet pentru care am dat tot ce-am avut mai bun, am primit Premiul publicului dar tot n-am câștigat, am obținut Premiul al 3-lea. Eram un compozitor de 23 de ani și mi-am cam pierdut motivația. Făcusem de 2 ori ceea ce-mi doream, și m-am gândit că voi încerca să dirijez. Să merg la audiții și concursuri de dirijat. Multe n-au mers, pentru că este ceva foarte personal.
Cum a fost la Salzburg ? Perfect. Cred că a mers bine pentru că era primul meu concert sau poate al doilea în cadrul unui concurs când nu simțeam că sunt într-o competiție. Eram concentrat pe muzică, mi-a plăcut cum a reacționat și a cântat orchestra, toată experiența a fost atât de perfectă, mi-am spus, o, ce bun concert. Mi-au dat un premiu? O, mulțumesc.Și după 3 zile eram fericit, dar pe moment nu mi-am dat seama, nu puteam simți, pentru că muzica era atât de frumoasă.
Te rog să ne spui cum este acest repertoriu din Festivalul enescu pentru tine E foarte modern, presupun că dirijezi totul pentru prima oară,
Da, sigur că știu Mandarinul și Prokofiev ceva mai mult decât piesele contemporane. Mi-a fost puțin teamă, Nu pentru mine că aș avea probleme, dar piesele sunt atât de complexe și cer virtuozitate da, în Bartok. Munteanu la fel, Pare ușor, dar ca să-l cânți frumos nu e, pare ca Mozart sau Mendelssohn. Sunt piese grele și m-am întrebat dacă nu va obosi orchestra. Dar ei au fost tot timpul foarte activi și drăguți, cred că au fost repetiții bune, da/
Și cum ai ajuns să fii invitat în festival?
Nu știu. Am primit un mesaj de la manager și m-am bucurat. Am acceptat imediat. Poate [a venit invitația de la] maestrul Cristian Măcelaru, pe care l-am întâlnit la un concurs de la Köln, unde am putut dirija orchestra lui, WDR (WestDeutsche Rundfunk) din Köln, mi-a dat mult feed-back. A fost prima întâlnire cu el și de atunci m-a ajutat, chiar dacă nu am ținut legătura vreo doi ani, sunt fericit să fiu invitat în acest mare festival. Care e cunoscut și în Coreea, a propos.
PROGRAM
Simfonia a II-a, Viorel Munteanu
Simfonia a II-a, din ciclul Umbre și geneze de Viorel Munteanu își are geneza în 2019-2020, fiind un proiect destinat Centenarului UCMR, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. Prima audiție absolută a lucrării a avut loc în cadrul Festivalului Muzicii Românești de la Iași, ediția 22, în mai 2021, sub bagheta dirijorului Radu Postăvaru.
Ca în toată creația sa, Viorel Munteanu își ia seva inspirației din folclor, muzica bizantină și creația enesciană, repere estetice fundamentale în definirea propriei opera,.
Din ciclul Umbre și Geneze fac parte lucrări precum Cvartetul de coarde nr. 2, Simfonia I Glossă pentru tenor, cor mixt și orchestră, Concertul pentru flaut și orchestră de coarde și Întoarceri la Blaga – Șapte poeme pentru soprană și orchestră în care, alături de sursele menționate, autorul dă la iveală teme născute și renăscute din propriile evoluții, care fac ca lucrările sale să înflorească practic unele din altele. Astfel, simfonia este o adevărată sinteză a lucrărilor anterioare, cu un limbaj personal, din ce în ce mai elaborat.
Astfel, autorul mărturisește: „Sunt teme sau arhetipuri preluate din muzica românească de tradiţie orală sau bizantină care, odată folosite, sunt transfigurate şi asimilate astfel încât citatul (atunci când apare) devine „material propriu” (cum ar fi în Ipostaze, Concertino pentru flaut, oboi şi fagot). Aceeași practică a migrării motivice dintr-o lucrare în alta o regăsim, sau, mai bine spus, o putem recunoaște, dar în formule complet noi, în Rezonanţe I şi II, în Glasurile Putnei şi Suita a II-a de Crăciun, în Cvartetul II şi Simfonia I Glossă ori în Concertul pentru flaut, Concertino şi Sonata pentru vioară şi pian. De pildă, jocul cu numere (Cvartetul de coarde nr. I, Concerto per archi) şi litere (jocul melogramelor Lucian Blaga, Mihai Eminescu) sau arta combinaţiei mi-au pus tot timpul la încercare gândul componistic”.
Consider că un compozitor român asimilat de actualitate este un creator care face posibilă întâlnirea ethosului românesc cu structura cântului bizantin, cu muzica ancestrală, cu arhetipul românesc, păstrând astfel matricea și peceţile unui spaţiu spiritual inconfundabil.
Pentru mine, concepția modală a unei lucrări trebuie să aducă o mare deschidere, începând de la elaborarea și exploatarea modului până la întâlnirea discretă a sacrului cu profanul. Aceste dimensiuni îi dau dreptul compozitorului de a-şi închipui că muzica lui este percepută – fie la nivelul unei teme, al unei secvenţe sonore sau la nivelul tehnicii componistice – ca o creaţie ce există sub semnul unei certe unicităţi.
Simfonia a II-a se înscrie în acest program de compoziție.
Partea I Prolegomene
Partea a II-a (Quasi Sonata), plină de contraste, impune două motive extrase din Simfonia de cameră de George Enescu și un arhetip din culegerile lui George Breazul (Pagini din Istoria muzicii românești, vol. 5), integrat structurilor modale.
Partea a III-a, lied variațional, este o eterofonie complexă cu trimiteri la melograma Enescu și la cântul bizantin.
Finalul – Rondo cu o explozie de ritmuri și culori născute din jocul românesc; un traseu sonor ce asociază pe orizontală și pe verticală elemente melodice, ritmice, armonice, dinamice, timbrale într-o sinteză de compoziție, nelipsind revenirile cu rol de repriză.
Concertul nr. 1 în Re bemol major pentru pian op. 10, Serghei Prokofiev (1912)
Dedicat profesorului său Nikolai Tcherepnin de la Conservatorul din Skt. Petersburg, Concertul nr. 1 pentru pian de Prokofiev este considerat o muzică extrovertită, fastuoasă și are o structură inedită care sedesfășoară pe parcursul a aproximativ 15 minute, cu destul de multe schimbări de tempo: Allegro brioso – Poco più mosso – Tempo I – Meno mosso – Più mosso (Tempo I) – Animato –Andante assai (partea mediană) – Allegro scherzando – Poco più sostenuto – Più mosso – Animato
Premiera lucrării a avut loc la Moscova în 25 iulie 1912, solist fiind compozitorul iar dirijor, Konstantin Saradzhev, despre care Prokofiev a mărturisit că a realizat splendid toate tempo-urile.
După doi ani, în 1914, Prokofiev, care avea doar 22 de ani, a primit Premiul Anton Rubinstein pentru compozițiile sale pentru pian.
Există aproximativ 62 de înregistrări ale concertului: 1954 – Sviatoslav Richter, 1974 – Vladimir Ashkenazy, 1974 – Michel Béroff, 1985 – Viktoria Postnikova, 1989 – Boris Berman, 1991 – Yefim Bronfman, 1993 – Evgeny Kissin, iar Vladimir Krainev l-a înregistrat de două ori cu același dirijor Dmitri Kitaenko, în 1976 cu Filarmonica din Moscova, iar în 1991 cu orchestra Radio Frankfurt.
Hum Away, Strings!, Isidora Zebeljan
Isidora Žebeljan (27 sept. 1967-29 sept. 2020) este una din cele mai strălucite personalități ale muzicii sârbe, compozitoare și dirijoare, a fost profesor de compoziție la Academia de Muzică din Belgrad și membră a Academiei de Științe și Arte a Serbiei. Dintre premiile sale de compoziție, este amintit mai ales Premiul Național de Muzică Stevan Mokranjac din 2004.
A studiat la Belgrad cu Vlastimir Trajković (student al lui Olivier Messiaen). A câștigat de asemenea Bursa Fundației Civitella Ranieri din New York în 2005. in 2012 a fost aleasă și în World Academy of Art and Science (WAAS). In 2014 a primit premiul Adunării Parlamentare a Mediteranei pentru întreaga sa opera artistică.
Opera ei Zora D., comandată de Genesis Foundation din Londra, a avut premiera la Amsterdam in 2003 și în același an lucrarea a deschis stagiunea 50 a Vienna Chamber Opera.
Isidora Žebeljan a primit comenzi de la instituții importante și festivaluri ca Venice Biennale (The Horses of Saint Mark, illumination for orchestra, 2004), Bregenz Festival (opera The Marathon; Hum away, hum away, for String orchestra), University of Kent, Muziektheater im Revier Gelsenkirchen (opera Simon the Chosen), International Horn Society, Accademia Musicale Chigiana, Siena (opera Two Heads and a Girl), City of London Festival.
A scris pentru ansambluri importante ca Wiener Symphoniker, The Academy of St. Martin in the Fields, the Brodsky Quartet, Berlin Philharmonic Octet, Dutch Chamber Choir sau London Brass. Lucrările ei au fost interpretate în Europa, Israel, Statele Unite și Asia. Isidora Žebeljan a creat muzica a peste 30 de producții de teatru din Serbia, Norvegia, Croația și Muntenegru. De asemenea, a scris muzică originală sau a orchestrat pentru filme de Emir Kusturica, Patrice Chéreau, Philippe Rousselot. Pentru partitura filmului Cum am fost furat de nemți de Miloš Radivojević, a primit Premiul Festivalului de la Sopot în 2011 și premiul Asocieției Sârbe de Film în 2012.
Isidora Žebeljan a fost de asemenea interpreta propriilor lucrări sau a unor colegi sârbi, ca dirijor și pianist. Ea a dirijat The Academy of St Martin in the Fields la Londra și Muziekgebouw aan ‘t IJ la Amsterdam, și a concertat ca pianist cu Brodsky Quartet.
In 2017, Isidora Žebeljan a semnat Declarația Limbii Comune a croaților, sârbilor, bosniacilor și muntenegrenilor, alături de alte 200 personalități proeminente, scriitori, oameni de știință, jurnaliști, activiști din cele patru țări, la care au aderat apoi peste 10.000 de persoane din regiune.
Înregistrările operei sale sunt publicate de Classic Produktion Osnabrück (CPO) un album cu Janáček Philharmonic Orchestra, Žebeljan Orchestra și dirijorul David Porcelijn (CPO 7776702). In 2015 a apărut un album CPO cu Brodsky Quartet (CPO 777994-2). In 2013, Oboe Classics din London a publicat albumul Balkan Bolero cu 11 lucrări pentru instrumente de suflat. Deutsche Grammophon i-a publicat albumul The Horses of Saint Mark interpretat de No Borders Orchestra, alte albume au apărut la Chandos Records (UK), Mascom Records (Serbia), Acousense (Germany) etc.
„Printre alte lucrări pe care le ascultam pentru Premiile Genesis Opera 1, în mijlocul unui zgomot absolut de reprezentanți ai ceea ce s-ar putea numi „modernism academic”, muzica Isidorei Zebeljan mi-a apărut imediat ca fiind ceva original, proaspăt și mai ales expresiv emoțional – o marfă rară, dar esențială pentru o povestire teatrală interesantă”. (David Pountney, în broșura pentru deschiderea stagiunii 50 a Operei de Cameră din Viena).
Mandarinul miraculos, Bela Bartok
Mandarinul Miraculos Op. 19, Sz. 73 (BB 82), este un balet pantomimă într-un act compus de Béla Bartók între 1918 și 1924 și bazat pe povestea din 1916 de Melchior Lengyel. Premiera de pe 27 noiembrie 1926 la Opera din Köln a provocat un adevărat scandal și a dus la interzicerea lucrării din motive morale. Lucrarea a avut mai mult noroc la Praga și s-a bucurat de interpretări diverse în timpul vieții autorului ca suită de concert, ceea ce înseamnă aproximativ 2/3 din muzica originală.
După o introducere orchestrală care înfățișează haosul marelui oraș, acțiunea începe într-o cameră în care se află trei vagabonzi. Negăsind nici un ban în buzunare și sertare, ei forțează o fată să stea lângă fereastră și să atragă bărbații care trec. Fata începe un joc de momeală, un soi de dans picant. Ea atrage mai întâi o greblă bătrână ponosită, care face gesturi romantice comice. Fata întreabă: „Ai bani?” El răspunde: „Cine are nevoie de bani? Tot ce contează este dragostea”. Începe să o urmărească pe fată, devenind din ce în ce mai insistent până când vagabonzii îl apucă și îl dau afară.
Fata se întoarce la fereastră și efectuează un al doilea lockspiel. De data aceasta, ea atrage un tânăr timid, care, de asemenea, nu are bani. Începe să danseze cu fata. Dansul devine mai pasionat, apoi vagabonzii îl dau afară și pe el.
Fata se duce din nou la fereastră și își începe dansul. Vagabonzii și fata văd o siluetă bizară pe stradă, și o aud urcând scările. Vagabonzii se ascund, iar figura, un mandarin (un chinez bogat), stă imobil în prag. Vagabonzii o îndeamnă pe fată să-l atragă mai aproape. Ea începe un alt dans sclipitor, pasiunile mandarinei crescând încet. Deodată, el sare în sus și o îmbrățișează pe fată. Ei se luptă și ea scapă; începe să o urmărească. Vagabonzii sar peste el, îl dezbracă de obiectele sale de valoare și încearcă să-l sufoce sub perne și pături. Cu toate acestea, el continuă să se uite la fată. L-au înjunghiat de trei ori cu o sabie ruginită; aproape cade, dar se aruncă din nou spre fată. Vagabonzii îl apucă din nou și îl atârnă de un cârlig de lampă. Lampa cade, cufundând camera în întuneric, iar corpul mandarinului începe să strălucească cu o lumină albastru-verde ciudată. Vagabonzii și fetele sunt îngroziți. Deodată, fata știe ce trebuie să facă. Ea le spune vagabonzilor să elibereze mandarinul. Atunci el sare din nou la fată, iar de data asta ea nu rezistă si se imbrățisează. Odată ce dorul Mandarinului e împlinit, rănile lui încep să sângereze și moare.
Partitura muzicală este una complicată, Bartók folosind multe efecte special și tehnici colorate, inclusiv scări cromatice, triluri și tremolo la suflători; glissandi la corn, trombon și tubă; acorduri grupate și tremolo la pian; scări și arpegii la pian, harpă și celestă și duble, triluri, tremolo și glissandi la coarde.
FILARMONICA MOLDOVA
Filarmonica Moldova din Iași este orchestra cu 80 de ani de evoluție continuă, scoasă din sala ei în care a evoluat aproape 60 de ani, dar care se ține tare și dă mereu la iveală calitate și spirit, pentru că inima ei va bate mereu la înălțimea istoriei mărețe, făurite în primul rând de maestrul Ion Baciu, dar și de dirijorii permanenți care au urmat, Gheorghe Costin, Camil Marinescu, Alexandru Lăscae și de dirijorii de prim rang care s-au aflat la baghetă de-a lungul anilor.
La Iași au fost create în timp standarde de interpretare greu de egalat, care au făcut alegerea dirijorilor din ce în ce mai pretențioasă. Alături de maeștri confirmați ai baghetei, am notat și suflul nou pe care îl aduc de câțiva ani încoace tinerii dirijori participanți la Concursul Jeunesse Musical, invitați la Iași de maestrul Bujor Prelipcean, directorul Filarmonicii Moldova și membru al juriului.
Trebuie să recunoaștem că lipsa unui dirijor principal angajat al Filarmonicii are și părțile ei bune: orchestra are o anumită flexibilitate, o suplețe și o atenție care o fac oricând gata să răspundă exigențelor unui nou dirijor.
Astfel, orchestra Filarmonicii Moldova a fost mereu invitată în cadrul Festivalului Enescu în seria de Muzică Contemporană, având privilegiul de a prezenta prime audiții naționale din sec. XX și XXI, sub bagheta unor dirijori precum Sébastien Rouland 2011, an în care orchestra ieșeană a acompaniat Finala secțiunii de Vioară și Gala Concursului Internaţional George Enescu alături de dirijorul Gheorghe Costin, (concursul fiind pe atunci desfășurat încă simultan cu Festivalul), Leo Hussain în 2013, Adrian Petrescu în edițiile următoare.
În cea de a XXVI-a ediţie a Festivalului Internaţional „George Enescu” (27 august – 24 septembrie 2023), evoluează peste 3.500 de artişti invitaţi, în cadrul a 90 de concerte, pe scenele de la Sala Palatului, Ateneul Român, Sala Radio, Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă şi Teatrul Odeon.
