(FOTO/AUDIO) Anii ’90 – 2000, literatura și arta vizuală contemporană, în Iași
Publicat de isoreanu, 14 septembrie 2023, 09:24
Începutul deschiderii culturii ieșene către lumea occidentală, în anii ’90, a fost legat de existența asociațiilor Club 8 și Vector. Reprezentanții acestora au rememorat luni seara, la Insitutul Francez din Iași, acele momente.
Ioana Soreanu:
Institutul Francez din Iași a găzduit, luni seara, o dezbatere cu aer de rememorare a anilor ’90 – 2000, în care scriitorii și artiștii ieșeni au făcut trecerea către cultura occidentală, către libertatea de exprimare prin cuvânt și în artă. La discuția de luni, moderată de directorul Institutului, Vincent Henry, au participat Dan Lungu, Radu Andriescu, Matei Bejenaru și Cătălin Gheorghe.
Club 8 și VECTOR au reprezentat nucleele, primul al scriitorilor, iar al doilea, al artiștilor vizuali, care au pledat pentru formele moderne de exprimare și au modificat și educat percepțiile în urmă cu 20 de ani.
Scriitorul ieșean Dan Lungu prezintă istoria acestui grup în „Club 8: față, profil, spate”, apărută la Editura Muzeul Literaturii Române:
Dan Lungu: Club 8 a fost un grup de prieteni, până la urmă, iubitori de literatură, care au început în ‘97 să se întâlnească în diferite locuri din oraș, să discute din literatură, să facă proiecte culturale, să facă polemici, să facă mult scandal, la un moment dat, nu nefondat, au început să-și scoată cărți, să-și organizeze lansări, lecturi în străinătate. Și uite așa, timp de 10 ani, practic s-a format cea mai importantă mișcare literară la nivel ieșean și semnificativă la nivel național de după căderea Comunismului. Și zic după căderea Comunismului, fiindcă și atitudinea asta, știu eu, împotriva unor rămășite sau unor rutine care continuau din vechiul regim, Clubul a avut un rol important să le arate cu degetul, să le conștientizeze, să lupte împotriva lor.
Ioana Soreanu: Cine făcea parte din Club 8?
Dan Lungu: Era mai multe cercuri. Inițial am pornit de la mine, cu Viorel Ilișoi, cu Ovidiu Nimigean, Radu Andriescu, Horațiu Decuble, Constantin Acozmei, Otilia Vieru, Daniela Visternicu, Florin Lăzărescu, Lucian Dan Teodorovici, Dan Sociu și s-au adunat în cercuri tot mai largi și după aceea, mai erau suporteri, simpatizanți ai Clubului. Au gravitat foarte mulți tineri în jur pentru că era, până la urmă, o stare de spirit și nu neapărat numai literați, erau și din zona artelor vizuale, din zona teatrului, din zona muzicii, cei care veneau prin jurul Clubului 8. Dar ăsta era nucleul de bază și în cărticica asta pe care am scos-o acum, „Club 8 – față, profil, spate”, e o carte mai degrabă de documente și câteva intervenții memorialistice ale mele, e o carte apărută la Muzeul Național al Literaturii României din București, care a vrut cumva să marcheze, la 25 de ani de la apariția Clubului, să marcheze momentul și să dea materie primă istoricilor literari.
Ioana Soreanu: Care sunt ecourile Clubului 8 în domeniul cultural al Iașului de astăzi?
Dan Lungu: Păi, aș zice nu numai al Iașiului. Sunt foarte mulți scriitori contemporani, care au trecut pe la Club 8 și care acuma sunt nume sonore. Vreau să spun Club 8 e în programa școlară la universitățile de profil din România. Deci, dacă o să vedeți la diferite cursuri la Facultatea din București, sau din Sibiu, sau din Timișoara, o să găsiți în programa lor și un punct se referă la Club 8. De asemenea, în sintezele europene care se fac despre dinamica vieții literare de după căderea Comunismului în Estul Europei, îi pomenit Club 8 și vin, în general, pe filieră germană. Noi am avut multe lecturi în Austria, Germania, în acel moment. Dincolo de asta, a format, în zona literară, abilități de management cultural și sunt multe inițiative după aceea, care cumva își trag, în parte, seva și din ceea ce s-a întâmplat la Club 8. Mă refer, pe de o parte, la Editura Polirom, în zona de colecție pentru tineri scriitori, care au fost cumva făcută sub influența lobby-ului unor oameni de la Club 8. După aceea, cred că n-ar fi fost posibil un festival de talia FILIT-ului, și calitatea FILIT-ului, și vizibilitatea, și profesionalismul FILIT-ului, fără contribuția Clubului 8, care a ridicat standardele și au format profesioniști, până la urmă.
VECTOR a rezistat timpului și își păstrează și astăzi scopul de promovare a artelor vizuale, a explicat Matei Bejenaru, artist vizual, prof. univ. dr. la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași:
Matei Bejenaru: VECTOR este o asociație culturală din Iași care promovează artele vizuale contemporane. Este fondată de către niște artiști vizuali în anul 2000, deci deja acum 23 de ani. A organizat, în special în anii 2000, foarte multe evenimente artistice, în principal,o bienală de artă contemporană care s-a numit „Periferic”, până în anul 2008. Am publicat o revistă care se numește tot VECTOR. Am avut rezidenți, am avut o galerie în Iași, dar asta în special în anii 2000, cred că a fost densitatea cea mai mare de evenimente pe care le-am organizat. Și acum, în prezent, sigur, se mai întâmplă niște evenimente, dar sigur, noi suntem la o altă vârstă, poate energia noastră de organizare a mai scăzut. Sperăm să apară și niște tineri cu care să putem lucra și care să continue ideile noastre care au început acum douăzeci și ceva de ani.
Ioana Soreanu: Spuneați în dezbatere că „Perifericul” a pus pe hartă Iașiul, în ceea ce privește arta vizuală. Ce se întâmplă acum, la distanță de douăzeci și ceva de ani?
Matei Bejenaru: Deci, odată cu Bienala „Periferic”, organizată de Asociația VECTOR, de la o ediție la alta, a crescut interesul pentru contextul artistic vizual din Iași, nu numai în interiorul României, ci și în afara ei. Și edițiile din 2003, 2006, 2008 au fost niște ediții internaționale cu participare onorabilă și despre această bienală s-a scris în foarte multe publicații din toată lumea și era chiar un interes de a dialoga cu noi, cu asociația noastră. Deci, asta se întâmpla acum 15 ani, să zicem, 15-20 de ani în urmă. Și noi am crescut, eu fiind un artist vizual și profesor la Universitatea de Arte, dar am crescut, ne-am maturizat profesional datorită experienței câștigate în cadrul asociației și prin organizarea „Perifericului”. Acum, „Perifericul” nu se mai organizează și, din păcate, la Iași nu mai există un eveniment de arte vizuale care să aibă același impact. Lucrurile s-au mai atomizat, există niște galerii private, care organizează proiecte onorabile, dar un eveniment cu o dimensiune internațională, cu o anumită consistență și complexitate, din păcate, nu se mai organizează acum, ceea ce nu este bine pentru orașul Iași. Orașul are nevoie de așa ceva, pentru că alte orașe din România o fac, de exemplu, dacă ne uităm ce se întâmplă în Timișoara în ultimul timp, acolo e o densitate de evenimente foarte mare și orașul câștigă foarte mult ca vizibilitate.
Schimbarea contextului politic a dus și la un alt context cultural. Arta nu mai reprezintă astăzi o formă de supraviețuire intelectuală, a mai spus Matei Bejenaru:
Spiritul ăla de solidaritate intelectuală care a fost la sfârșitul anilor ‘90 nu-l vom mai regăsi astăzi. Oamenii sunt mai individualiști acum. Ne gândim la carierele noastre personale, la reușita noastră personală. Ăsta e spiritul timpului. Atunci era… arta era o formă de solidaritate și supraviețuire intelectuală, că vremurile erau foarte grele, eram foarte săraci, societatea era în suferință, nu aveam o perspectivă clară, ce vom fi, în ce lume ne vom integra. Era o zonă gri, era foarte neclar și noi simțeam toate aceste lucruri. Și atunci, ca artiști, știți, ne țineam de mână și spuneam că trecem pericolul.
Centrul Cultural Francez a fost, în anii ’90 – 2000, un promotor al dialogului dintre cultura ieșeană și cea occidentală și un spațiu primitor pentru acest tip de dialog. Insitutul Francez de acum păstrează acest rol și continuă să sprijine astfel de manifestări. Directorul Institutului, Vincent Henry:
Scopul era să ajutăm artiștii, intelectualii, studenții, oamenii, în general, să se deschidă spre altceva. Adică era sfârșitul unui sistem totalitar, era nevoie de o reconectare cu spațiul occidental. Un institut cum este Institutul Francez a avut rolul ăsta, și mai are rolul ăsta. Altfel, fiindcă, evident că România s-a schimbat radical în 30 de ani, dar încă avem rolul ăsta de a aduna oameni care poate nu au nevoie de o conectare cu Occidentul, dar poate au nevoie de o conectare și aici, fiindcă sunt niște artiști, intelectuali care poate au nevoie de a vorbi între ei, de a discuta de problemele de azi, poate e nevoie de a discuta probleme care sunt din ce în ce mai mult comune dintre Romania și Franța, acum că suntem împreună în aceeași structură care este Uniunea Europeană și, dacă spațiul ăsta poate fi un loc de întâlnire, de discuții, de dezbateri, atunci încă avem un rol de jucat în orașul ăsta și în țară, în general, și ne bucurăm foarte mult că suntem identificați ca un spațiu de dialog.
Inițiativa evenimentului de luni seara i-a aparținut Cristinei Iliescu, cea care coordonează Mediateca de la Institutul Francez din Iași. Cristina Iliescu a fost mereu implicată în manifestări care au dus la deschiderea spațiului cultural ieșean și l-au îndreptat către lumea occidentală și către formele moderne de exprimare:
Îl îndrăgim foarte mult pe Dan Lungu de mult la Mediatecă și în Institutul Francez și, în mod informal, vorbeam cu Dana și cu Dan Lungu, cu ocazia aniversării Zilei Naționale a Franței, și am zis că uite, trebuie stimulată atenția publicului în Institut și cu precădere în Mediatecă, că e interfața de lectură a Institutului. După apariția acestui „ 8” atât de bine documentat despre anii ‘90, ne-a propus această redescoperire, revizitare. În seara asta, dinamica a fost asigurată foarte mult și de VECTOR, pe partea de artă contemporană. E urât să spun asta, dar am retrăit… e un pic paseist ceea ce s-a combătut cu fervoare în această seară, dar am retrăit un pic chiar începutul polemicilor de atunci și toată energia pe care o aveau și „Club 8-iștii” și „VECTOR-iștii”, dacă mi se permite sintagma, și parcă, cumva timpul s-a amestecat așa… încât ne-am bucurat să putem continua seria de întâlniri, nu neapărat cu Club 8-iștii, ci chiar cu tinerii de acum, să vedem ce fac ei, cum percep ei această cultură vie a Iașiului momentului. Bineînțeles, se apropie FILIT, arta contemporană are evenimentele sale pe galerii și pe „nopți”, și pe spații mai oficiale și mai puțin oficiale. În Mediatecă și în Institut, pregătim întâlniri creative pentru copii, un festival care se numește „Spiridușii”, de exemplu, e în vreo două săptămâni, și sperăm să facem această trecere între cei foarte experimentați și managementul creației literare și din arta vizuală, arta contemporană. Ca individualități, artiștii, scriitorii se afirmă. Relația cu publicul, totuși, e destul de haotică încă. În afară de FILIT, care este o întâlnire foarte punctuală, în rest, legătura asta între cel care se exprimă, creează și publicul care ar putea deveni și el creativ, stimulând și mai mult creația, nu prea există. Cred că aici e rolul bibliotecilor, mediatecilor și centrelor, institutelor culturale, de exemplu, nu doar străine, ci și pe teritoriul românesc, să ajute foarte mult această interfață.
(Radio Iași; FOTO Cristina Iliescu/Ioana Soreanu)
