Cătălin Roibu, specialist în silvicultură, despre efectele schimbărilor climei: ”în zona de sud, de la Iași în jos, lucrurile nu vor mai arata atât de bine pentru speciile de fag și stejar”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (17.09.2023)

Publicat de hdaraban, 17 septembrie 2023, 20:06 / actualizat: 23 septembrie 2023, 16:21

Schimbările climatice sunt o certitudine, având în vedere și efectele nefaste pe care aceste modificări le aduc în viața de zi cu zi.
Poate mai greu observabile sunt și consecințele asupra vegetației arborilor, fie că vorbim de zonele locuite, fie că ne raportăm la zonele mai îndepărtate de orașe.

Pe acest subiect a vorbit, la ”Weekend cu prieteni”, Cătălin Roibu, conferențiar universitar habilitat, dr. inginer în cadrul Facultății de Silvicultură a Universității ”Ștefan cel Mare” din Suceava.

Invitatul a făcut precizări legate de ce se întâmplă în regiunea Moldovei, care sunt consecințele și în ce măsură vegetația forestieră se poate adapta la schimbările climatice.

Una dintre avertizările specialistului s-a referit la pericolul ca, în următoarele decade, să se observe o retragere a pădurilor de fag și stejar din partea de sud a regiunii Moldovei, pe fondul deficitului de apă și al căldurii excesive.

Horia Daraban: În august anul acesta a fost foarte cald în regiunea noastră, unde nu doar că au fost, să zicem, plus 39°C la Iași, dar au fost multe nopți cu minime de peste 20°. Mai mult, temperaturile medii lunare au trecut de 24°C. De altfel, luna august a fost în România mai caldă decât iulie și va rămâne în istorie ca a doua cea mai caldă lună august de când există date meteo complete, adică din 1961 și până acum. Este mai expusă zona Moldovei acestor schimbări climatice accelerate?

Cătălin Roibu: Zona Moldovei se caracterizează, în primul rând, printr-un climat temperat-continental, uneori cu nuanțe excesive. Iar acest climat mai uscat și foarte călduros poate să se înscrie în acest tipar de continentalism pe care îl avem în această zonă în mod obișnuit. Faptul că avem temperaturi în luna august de 39°C arată că ceva se întâmplă la o scară mult mai mare, nu la nivelul Moldovei.

Dar există anumite blocaje. Sunt acei dipoli, adică la noi a fost foarte cald în perioada asta, iar în Europa de Vest a fost foarte răcoare. Deci sunt fenomene care se produc. Ce ne alarmează cel mai mult este frecvența cu care apar aceste fenomene. Nu ar fi atât de grav dacă ar avea un episod foarte călduros de 39°C. Important este să nu avem foarte des aceste evenimente.

Horia Daraban: Este căldura excesivă, și care poate nu e specifică zonei, inamicul cel mai mare al arborilor, al pădurii sau altele sunt hazardele naturale?

Cătălin Roibu: Pentru vegetația forestieră e un mix de factori. E, o dată, temperatura foarte ridicată, care produce un stres mare arborilor, pentru că reproduce o transpirație mai puternică. Niște rate de transpirații mai puternice înseamnă că pierd mai multă apă, apă pe care, dacă nu o au în sol, atunci arborii respectivi ajung să intre în stres.

Pe lângă acești factori, în ultimul articol pe care l-am publicat într-o revistă prestigioasă, am demonstrat că deficitul în vapori de apă, de fapt, este principalul factor care poate stresa și mai mult și poate induce rate de mortalitate foarte mare. Vorbim, în momentul de față, la nivel de management forestier.

Cel mai mare pericol este dat de secetele fierbinți, adică perioade în care lipsa apei este accentuată și mai puternic de temperaturile foarte ridicate.

Horia Daraban: Se observă acești factori în păduririle Moldovei?

Cătălin Roibu: Se observă și noi am analizat acest lucru pe fag, pe fagul din Republica Moldova, de data aceasta. Acolo sunt niște populații marginale, ultimele arborete de fag de la limita estică a arealului european. Iar deficitul în vapori de apă este principalul factor stresant al acestor arborete.

Dar același lucru se petrece și în pădurile de fag, și mai nou, și de stejar din zona colinar a Moldovei noastre, de data asta de dincoace de Prut, în care am văzut fenomene de uscare în zona Iașului, la Răducăneni, unde și fagul, și gorunul, uneori și stejarul încep să se usuce și pierd această luptă cu seceta.

Horia Daraban: În ce măsură se adaptează copacii, arborii? Aceste schimbări climatice se întâmplă pe parcursul a câtorva zeci de ani, deci într-un mod accelerat. Copacii, arborii au puterea să se adapteze?

Cătălin Roibu: Arborii au capacitate fantastică de a se adapta. Gândiți-vă că au milioane de ani de evoluție în spate. Ei sunt mult mai pregătiți să se adapteze și să se confrunte cu aceste schimbări climatice, pentru că, în trecut, au fost fenomene climatice, poate nu la aceeași scară sau cu aceeași rapiditate să se producă, dar au fost schimbări climatice, au mai fost și perioade de încălziri foarte mari, perioade de răcire, iar arborii au supraviețuit de fiecare dată.

Chiar în lumea noastră, a silvicultorilor, se spune că arborii au această capacitate de a învăța din trecut, din experiența din trecut. Se pot adapta pentru că au milioane de ani de experiență în spate, dar nu o să vedem o schimbare bruscă în peisaj. Adică, cel puțin în viața noastră nu se va produce această schimbare de peisaj. Cert este că ei caută să reziste acolo și au mecanisme foarte interesante de supraviețuire.

Iar primul mecanism este o reducere a înălțimii, dacă nu mai au apă. E ca la bloc, când nu mai ai presiune pe țeavă. Cel care suferă cel mai mult este cel de la ultimul etaj și atunci apa urcă prin presiunea pe care o are până la un anumit nivel. Iar atunci arborii au învățat acest mecanism și spun ”ok, nu mai am apă foarte multă, atunci trebuie să îmi dimensionez și vasele”, acele tuburi prin care circulă apa, ca și diametru, dar și ca înălțime a arborelui.

E primul lucru pe care îl fac arborii, caută să se adapteze. Apoi acest mecanism de adaptare îl transmit generațiilor următoare. Ceea ce este foarte alarmant este atunci când arborii respectivi nu mai pot fructifica și regenerarea nu mai există. Cazuri de aceste încep să apară, din păcate.

Horia Daraban: Există anumite specii care sunt mai expuse acestor pericole?

Cătălin Roibu: În momentul de față, la Facultatea de Silvicultură din Suceava desfășurăm două proiecte de cercetare care studiază aceste aspecte. Un proiect câștigat prin Mecanismul Național de Consolidare a Tinerilor Echipe, în care ne propunem să studiem mecanismele de adaptare și de reziliență a pădurilor de fag și de stejar din Moldova, din estul României și din Republica Moldova, la aceste schimbări climatice. Ne propunem să simulăm creșterile acestor două specii și să vedem cum va fi oarecum arealul lor în următorii 100 de ani.

Iar din primele simulări pe care le avem acum, în zona de sud a Moldovei lucrurile vor arăta dramatic. Aceste specii, ușor, ușor, nu vor mai fi aici. Vor înainta spre zona de munte, zona de dealuri înalte, zona de nord-est, pentru că zona de nord-est a Moldovei, Moldova românească și Moldova de peste Prut, aceste specii vor rămâne.

Chiar se arată, pe simularea pe care o avem, folosind date climatice din modelele europene că aici va fi un plus de precipitații. Se estimează că va fi un plus de precipitații, iar aceste specii vor avea productivități un pic mai mare. Dar în zona de sud, de la Iași în jos, lucrurile nu vor mai arata atât de bine pentru cele două specii.

Horia Daraban: Poate face ceva omul în a contracara aceste proiecții? Mă gândesc, dau un exemplu, la aducerea unor specii noi sau nu este benefic?

Cătălin Roibu: Omul ar trebui să se gândească și să promoveze alte specii care deja încep să apară. Eu le spun specii care sunt, în momentul de față, un pic oportuniste, care caută să găsească noi nișe, noi teritorii pe care le pot ocupa, iar deja sunt specii care sunt adaptate la așa ceva, cum ar fi teiul cu frunză mare, stejarul brumăriu.

Dar, în momentul de față, stejarul brumăriu nu este încă promovat în silvicultura din estul României, să-i spunem. Însă, probabil că trebuie să ne gândim și la aceste specii și în general specii xerofite, specii care pot rezista la cantități mai reduse de apă și la temperaturi mai ridicate.

Horia Daraban: Am observat la Iași, dar și în alte orașe, arbori cu frunze uscate în luna iulie, în august, copaci care își pierd frunzișul înainte de vreme.

Cătălin Roibu: Depinde de specii. De exemplu, castanul are un dăunător care îi afectează aparatul foliar, afectează frunzele. De exemplu, teiul când este foarte cald, are un mecanism de celire noi îi spunem, aruncă frunzele. Practic, își reduce suprafața cu care transpiră. Ăsta e un mecanism de apărare al lor la aceste fenomene extreme.

Horia Daraban: Domnule profesor, putem anticipa cum va arăta peisajul forestier al Moldovei în următoarea sută de ani, plecând și de la simulările pe care le faceți în cadrul facultății?

Cătălin Roibu: În momentul de față, simulările se bazează pe niște modele climatice care n-au un grad foarte mare de siguranță, pentru că doar facem prognoze folosind relația de dependență între mecanismul de formare a lemnului și condițiile climatice din trecut. Și apoi, folosind aceste proiecții climatice, căutăm să facem o proiecție și a creșterilor și să vedem ce se poate întâmpla pe următorii 100 de ani.

Dar atenție, nu clima este cea care omoară efectiv arborii respectivi, ci doar îi duce la un punct. Noi spunem ”point of no return”, punctul de la care creșterile nu se mai pot reface. Toate mecanismele de acumulare a lemnului nu se mai pot reface și ajunge la momentele anterioare, iar din acel moment lovitura de grație ovor da dăunătorii insecte sau ciuperci.

Este un mecanism foarte complex și de asta trebuie să avem oarecum o prudență când spunem că vrem să facem o stimulare a noilor areale. Pe lângă faptul că avem o relație de depependență cu clima, creștere a arborilor și climă, mai sunt foarte multe mecanisme pe care în momentul de față căutăm să le dibuim.

Vorbim de mecanisme genetice pe care arborii respectivi le au, înzestrarea genetică pe care arbori respectivi au, iar acest lucru va fi concretizat într-un nou proiect de cercetare pe care îl vom desfășura în cadrul facultății.

Interviu realizat de Horia Daraban.