#StareaEducației: (INTERVIU) Anamaria Ghiban, profesor de limba și literatura română: “Este nevoie de educație cinematografică, astfel încât să crești un public educat, care să aprecieze filmul ca artă.”

Publicat de Andreea Drilea, 10 noiembrie 2023, 09:33 / actualizat: 10 noiembrie 2023, 14:47

Lumea în care trăim este una profund audio-vizuală. Imaginile, graficele, clipurile, precum și alte forme de conținut fotografiat sau filmat ne inundă viețile de zi cu zi. Suntem mereu la un click distanță de film sau de orice conținut video. În acest context se simte nevoia de Educație Media, de Educație Cinematografică.

Iată că există și profesori vizionari care și-au propus să aducă elevii mai aproape de cinematografie, să le dezvolte capacitatea de lectură a limbajului cinematografic și audio-vizual. Unul dintre aceștia este chiar invitata noastră de astăzi. Ana Maria Ghiban este profesoară de limba și literatura română la Liceul de Informatică „Grigore Moisil” din Iași, iar de anul acesta predă și un curs opțional de educație cinematografică la clasa a VII-a.

Andreea Daraban: Mai întâi aș vrea să ne spuneți de unde a pornit pasiunea aceasta a dumneavoastră. pentru educația cinematografică?

Anamaria Ghiban: Mă bucur să pot vorbi despre educație cinematografică în orice context. De unde a pornit pasiunea pentru educație cinematografică?  Educația cinematografică și educația media se leagă foarte bine între ele. Eu predau educație media de mai mulți ani și în cadrul educației media oricum facem deconstrucție de mesaj video, dar educația cinematografică, cu țintă spre filme, spre cinematografie a devenit o pasiune a mea din momentul în care m-am implicat într-un proiect european „European Film Factory”. În 2019 am fost selectată alături de alți 11 profesori din Europa, să producem niște materiale, pornind de la o serie de filme, materiale care să-i ajute pe profesori să vizioneze acele filme cu elevii în clasă. Selecția filmelor a fost făcută de către un juriu, să-i spunem, o echipă de experți în cinematografie. Cumva, noi am venit după aceea cu sugestia că ar trebui ca într-o etapă ulterioară să fie în acel juriu și experți în pedagogie, pentru că unele dintre filme sunt greu de vizionat și de înțeles chiar și pentru elevii mai mari. Dar așa a fost structura proiectului, pentru că e un proiect inițiat de Institutul Francez din Paris, în parteneriat cu European Schoolnet din Bruxelles și cu Arte TV, divizia pentru educație, un proiect finanțat de Comisia Europeană și care constă, practice, în crearea unei platforme, pe care au fost puse aceste filme cu drepturi de vizionare. Filmele sunt subtitrate în nouă limbi, inclusiv română, și, însoțite de materiale pedagogice, astfel încât vizionarea lor să fie făcută în contextul acesta al educației cinematografice. De acolo a pornit.

Andreea Daraban: De acolo a pornit ideea de a realiza și acest opțional, care înțeleg că este aprobat de Inspectoratul Școlar, dar este o inițiativă proprie.

Anamaria Ghiban: Noi avem în fiecare an posibilitatea aceasta în educație, Slavă Domnului, în sistemul ăsta de care toată lumea se plânge, avem posibilitatea totuși să propunem cursuri opționale. Anul trecut, eu am propus un opțional pentru clasa a VII-a, m-am gândit eu că e o vârstă potrivită pentru a începe educația cinematografică, deși se poate face și la clase mai mici, dar eu nu am clase mai mici în momentul ăsta. Și, da, cumva am fost stimulată și de implicarea mea în European Film Factory pentru că proiectul nu s-a încheiat în 2019-2020. Acesta a continuat, au primit subvenții din nou de la Comisia Europeană și actualmente încă se desfășoară activități în proiectul acesta. Da, a fost o inițiativă proprie, sper să o pot prelungi și în anii viitori și să fie de interes, pentru că opționalul l-au ales părinții împreună cu copiii.

Andreea Daraban: Deja au început orele, deja a trecut primul modul de școală. Prin urmare, ați intrat în contact cu filmele, cu elevii. Care a fost feedback-ul inițial?

Anamaria Ghiban: Feedback-ul e foarte bun. În general, când copiii la un curs opțional fac altceva decât ceea ce fac în orele obișnuite, interesul lor e stârnit, ca să spun așa. Având un opțional cu ”profa” de română, prima reacție probabil e că o să ne pună să facem tot română sau, mă rog, lucruri conectate cu disciplina. Sunt într-adevăr și lucruri conectate cu disciplina pe care le fac la opțional, pentru că opționalul se intitulează ”Literatură și cinematografie, o călătorie fascinantă în lumea cărții și a filmului”. Deci, cumva urmăresc și latura aceasta a relației film-carte. Au de citit cărți, dar surprinzător, lista cu lecturi a fost bine primită. Lista cu filme la fel, deși chiar acum, în vacanță, au avut de vizionat niște filme de pe platformă pe care urmează să le deconstruim și chiar sunt curioasă cu ce ochi văd niște copii de clasa a VII-a un film din 1950, de exemplu.

Andreea Daraban: Cum se poate preda filmul în școală? Cum se desfășoară o astfel de oră?

Anamaria Ghiban: Filmul se poate preda în școală, ca și cartea, ca și alte lucruri care pot fi predate, dar cred că e important să facem și niște distincții în interiorul acestui domeniu. Filmul, pe de o parte, poate fi folosit ca instrument pentru a preda alte lucruri. Poți să vizionezi un film biografic atunci când predau despre un autor sau un film documentar la istorie și atunci filmul e mai mult un instrument, dar focalizarea mea nu e neapărat pe filmul ca instrument ci pe filmul ca obiect de artă în sine. Și aici intervine, de fapt, educația cinematografică. Cum se predă filmul în școală? Pornind de la niște elemente de bază, pornind de la faptul că ar trebui să-i învățăm pe copii cum se produce un film, ce stă în spatele unui film. Un film nu este doar ceea ce vedem noi ca produs final, până să ajungă în fața spectatorului sunt o mulțime de etape prin care filmul trece. Tot din educația cinematografică face parte, și e o componentă importantă, latura de istorie a cinematografiei. E fascinant să vezi de când a început ideea asta de a proiecta imagini, imagini în mișcare, ș.a.m.d. Există un limbaj cinematografic de bază, un dicționar de termeni cinematografici. Cu toate acestea se începe astfel încât să ajungem, atunci când vedem un film sau o secvență dintr-un film, să putem înțelege mai mult decât ceea ce doar se vede la prima vedere.

Andreea Daraban: De ce este importantă educația cinematografică pentru elevi?

Anamaria Ghiban: E importantă pentru noi toți, pentru că cinematografia, cea de-a 7-a artă, e un domeniu complex, un domeniu care ne ajută să ne cunoaștem pe noi înșine. Poți vorbi despre cinematografie într-o multitudine de feluri. La ce îi ajută pe elevi? Uite, îți dau un exemplu concret. Mereu avem discuția asta, ”cartea sau filmul” și există tendința profesorilor, să spunem, sau a lumii, în genral,  să spună că elevii nu citesc, preferă să vadă filmul. Da, uneori așa este. Dar nu e neapărat un lucru rău, pentru că filmul s-ar putea să vină în completarea cărții sau s-ar putea să vină cu o altă perspectivă, cu o altă viziune, care este și a regizorului și a actorilor. Și atunci n-aș privi ca pe un lucru negativ a viziona filmul, ecranizarea unei cărți, ci mai degrabă aș merge în direcția comparației, a vedea ce se schimbă, ce se păstrează.

Andreea Daraban: Și în felul acesta elevul, adultul, indiferent cine, persoana care vede filmul, poate va citi și cartea dacă nu a făcut-o mai întâi.

Anamaria Ghiban: Din punctul ăsta de vedere, educația cinematografică poate veni și în ajutorul lecturii.  De altfel, asta a fost și ideea opționalului meu la clasa a VII-a, să îmbin cele două laturi. Altfel, educația cinematografică îi ajută pe copii să perceapă până la urmă altfel filmul, pentru că suntem atât de bombardați de filme comerciale. În altă ordine de idei, la nivel european există un cadru de referință al predării educației cinematografice. Deși în multe țări nu există cursuri de educație cinematografică decât, tot așa, la nivel de cursuri opționale. Franța, cred, are educație cinematografică în programa școlară, dar n-aș putea să spun exact dacă e în trunchiul comun sau nu. Există un cadru european de referință, cu o paletă de competențe explicate, pe care le dezvoltă educația cinematografică și care ar putea fi grupate, spun specialiștii, în trei: latura critică, culturală și creativă. Critică e cea pe care o vedem noi, poate imediat, să înțelegem filmele, să selectăm, să știm să le apreciem. Dar mai există și latura culturală: prin intermediul filmelor cunoaștem culturile altor popoare, lucruri pe care nu le-am afla, poate, din alte domenii. Și mai există și latura creativă, pentru că educația cinematografică, dacă mergem cu un pas înainte, nu presupune doar înțelegere de film, iar la un moment dat poate să presupună producție de film.  Copiii adoră să producă filme, să facă scurt-metraje, trailere, book-trailere.

Andreea Daraban: Vorbeam despre faptul că nu doar elevii au nevoie de educație cinematografică și adulții, inclusiv profesorii. Știu că ați ținut un curs intitulat „Cinema în clasa ta”, care s-a adresat profesorilor de gimnaziu și liceu care doresc să utilizeze filmele ca instrument educațional în diverse tipuri de activități. Ați fost unul dintre trainerii acestui curs. Cum s-a desfășurat, a existat adresabilitate, a fost lumea interesată?

Anamaria Ghiban:  Ideea a pornit din dorința de a da mai departe, să spun, și are legătură tot cu implicarea mea în acel proiect european despre care am vorbit. M-am gândit cum pot să fac să multiplic asta. Le-am spus colegilor mei de școală despre platformă, despre cum se pot folosi filmele, dar am simțit că nu e suficient. Și atunci, pentru că împreună cu Cristina Mocanu, care e profesor la Colegiul ” Costache Negruzzi”, avem un proiect inițiat în pandemie „Profesorii care inovează școala”, prin care am oferit tot felul de training-uri, workshop-uri educaționale pentru profesori, am zis că poate am putea să aducem și educația cinematografică în atenția profesorilor. Am avut inițial două workshop-uri, cred, toamna trecută, la care s-au înscris foarte mulți participanți. Au fost activități scurte, de o oră și jumătate, iar după aceea ne-am gândit că am putea să dezvoltăm inițiativa și acest lucru s-a materializat, într-adevăr, într-un mini-curs, i-am spus noi. Au fost în total șase sesiuni a câte două ore, la care lumea s-a înscris benevol, nu i-am făcut prea multă reclamă.

Andreea Daraban: Așadar, există un mare interes pentru acest domeniu.

Anamaria Ghiban: Pentru că profesorii sunt interesați de domeniul acesta doar că există niște false bariere. E greu să vezi un film la școală în întregime cu elevii, pentru că asta necesită timp. Sunt factori pe care trebuie să iei în considerare: de la vârsta elevilor, ce avem voie, avem restricții sau nu, la proiectarea acelui film. Apoi, de unde iei filmul ca să respecți copyright-ul?, apropo de educație media. Merită atât efort pentru o mică activitate pornind de la filmul respectiv? Și ceea ce am încercat eu și Cristina în cursul acesta a fost să îi încurajăm pe profesorii participanți să vizioneze filme integral sau secvențial cu elevii și să găsească în filmele respective toate pârghiile posibile pentru a le valorifica din punct de vedere educațional.

Andreea Daraban: Cum îmbinăm literatura și filmul? Merg acestea două îmbinate? E combinația perfectă? Îi putem atrage mai mult pe elevi spre lectură și în același timp să înțeleagă mai bine perspectiva oferită de film?

Anamaria Ghiban:  Nu știu dacă e combinația perfectă neapărat. Dar da, ele pot să meargă mână în mână. Dacă plecăm de la relația asta carte-film, ecranizarea unei cărți sau invers, de ce nu? Pentru că sunt câteva cazuri celebre și de cărți scrise după ce a fost făcut filmul, pornind de la scenariul filmului. Există, clar, o relație și se pot face conexiuni foarte multe între cărți și filme și nu doar din perspectiva poveștii, a faptului că există un fir narativ și în carte, și în film, ci din multe alte perspective. De exemplu, construcția personajelor, momentele de tensiune, cum sunt redate într-o parte sau alta, diverse tehnici. Uite,  îmi vine în minte acum, tehnica circularității, că tot o analizăm noi pe la unele romane. Aceasta există și în film și e foarte interesant să vezi cum e redată acolo, tehnica asta a circularității construcției narative și cum e redată, prin ce mijloace, în carte. Deci clar se pot face conexiuni. Și da, filmul chiar cred că poate fi un stimulent pentru a apropia copiii și tinerii de lectură.

Andreea Daraban: Ați participat cu elevii dvs. la celebrul Festival Boovie, un festival care propune o nouă metodă de abordare a cărților prin transformarea lor în book-trailere, de către echipe formate din elevi și coordonate de un profesor. Cu ce v-ați prezentat anul acesta în festival și cum primesc copiii genul acesta de activități?

Anamaria Ghiban: Ai punctat foarte bine. E celebru deja Boovie. A fost a VIII-a ediție anul ăsta. Eu prima dată am participat în 2019 și de atunci am participat în fiecare an cu mai multe echipe, pentru că din ce în ce mai mulți copii au dorit să se înscrie și am mers pe principiul că îi încurajăm pe toți. Deci nu am făcut o selecție, iar anul ăsta am atins un record, aș putea spune. Din Liceul de Informatică au fost 11 echipe în total, două de gimnaziu și celelalte de liceu. Nu le-am coordonat eu pe toate, dar pe foarte multe dintre ele le-am coordonat, nu singură, ci împreună cu alți colegi de-ai mei profesori. Cum primesc copiii? Foarte bine primesc participarea la acest festival din mai multe motive. Pe de o parte, citirea cărții devine o provocare pentru ei, pentru că o citesc în grup, o discută, își împart roluri, roluri nu doar actoricești, ci cine face scenariu, cine decorurile, unde filmăm, când filmăm, ș.a.m.d. Deci e o întreagă muncă de echipă acolo. Și dincolo de asta, participarea la festival, în cele 3 zile cât durează festivalul, e pentru ei ceva senzațional, pentru că acolo nu doar că pot să vadă și trailer-ele celorlalți copii, pe care oricum le pot vedea ulterior pe canalul de Youtube al festivalului, dar pot participa la tot felul de activități: întâlniri cu scriitori, întâlniri cu regizori, cu actori, work-shop-uri de tot felul. Apropo de asta, am ținut și acolo îun work-shop de educație cinematografică, unul pentru profesori și unul pentru copii. Și e așa, o atmosferă efervescentă acolo care le place. Dincolo de producerea unui trailer și lectura unei cărți, e un întreg proces în festivalul ăsta care pleacă inclusiv de la înscrierea echipei în concurs, așteptarea cărților, tragerea la sorți printr-o aplicație, a cărților pentru fiecare nivel. Sunt cinci cărți, iar copiii pot să-și aleagă printr-o aplicație, dar evident că nu prind toți aceeași carte și dacă nu prind cartea pe care au vrut-o ei li se atribuie prin sistemul electronic o altă carte. E interesant așa să vezi lucrurile și de pe margine, ca și coordinator. Pe cât de supărați sunt unii, la început, că n-au nimerit cartea pe care și-o doreau, după aceea, tocmai cartea pe care au primit-o și nu și-o doreau, poate, devine pentru ei, o provocare și uneori le aduce și premii.

Andreea Daraban: Ați obținut premii?

Anamaria Ghiban: Anul ăsta am luat niște premii speciale și mențiuni. Au fost ani în care am luat premiul întâi pe cartea pe care au avut-o copiii și am luat, la un moment dat, și un premiu pentru cel mai bun actor în rol masculine, așa ca la Oscar.

Andreea Daraban: Un alt proiect pe care îl aveți în vedere este deschiderea unui Cineclub pentru liceeni, luna viitoare, dedicat elevilor de la Liceul de Informatică din Iași. Ce va presupune acest cineclub?

Anamaria Ghiban: E prima dată când vorbesc cu altcineva decât cu colega mea Daniela Anghelescu, împreună cu care o să fac activitatea asta, și cu dna. directoare Adina Romanescu. Am discutat inițiativa și e prima dată când dau din casă despre asta. Lucrurile sunt în proces, dar ce pot să-ți spun este că îmi doresc foarte mult să strâng în jurul acestui club niște tineri pasionați de cinematografie, de arta cinematografică. Fie că e vorba de producția de film, de vizionarea de film, de cultură cinematografică, în general. Clubul va fi pentru liceeni, în sensul că într-o primă etapă îmi doresc să strângem, cum spuneam, un grup de 15-20 de tineri pasionați de cinematografie, cu care să facem niște ateliere de educație cinematografică. Ulterior, tinerii să organizeze pentru ceilalți copii din școală proiecții, care să implice și latura asta educativă, discuții după proiecție, întâlniri cu regizori, ateliere de producție de film.

Andreea Daraban: Și nu va fi doar pentru ”Școala Altfel”, bănuiesc că e o inițiativă care se dorește a fi permanentă.

Anamaria Ghiban: Așa ne-am propus. Am ales ”Școala Altfel” ca debut, să-i spunem, având în vedere că la noi la școală s-a decis Săptămâna Altfel să fie înainte de Crăciun. Deci avem cumva suficient timp să pregătim prima activitate.

Andreea Daraban: Luna aceasta veți merge la Tallinn, în Estonia, unde veți ține un work-shop de educație cinematografică în cadrul Just Film Industry Days, un eveniment dedicat profesioniștilor în cinematografie. În ce va consta acest workshop?

Anamaria Ghiban: Sunt interesante conexiunile pe care le creează educația cinematografică, pentru că așa cum îți spuneam la început, filmele de pe platforma European Film Factory au fost selectate de niște specialiști în cinematografie și s-a constatat că este nevoie de educație cinematografică, astfel încât să crești un public educat, care să aprecieze filmul ca artă. Prin urmare, în cadrul diverselor festivaluri de tipul acesta, dedicate profesioniștilor în cimatografie, au început să existe inițiative și în direcția educației cinematografice. Evenimentul despre care spuneai, Just Film Industry Days, este un eveniment de 3 zile care de fapt e inclus într-un festival mai mare. La Tallinn are loc în perioada aceasta Black Nights Film Festival, care este un festival de film European, foarte cunoscut și e foarte interesant că au introdus componenta asta. Să facem și niște activități, prin care să stimulăm educația cinematografică. Ce voi face efectiv, la Tallinn? Voi merge împreună cu o colegă din focus grupul de profesori din European Film Factory, cu Margareta Donici din Croația, și împreună, pe de o parte, le vom arăta profesorilor din Tallinn, pentru că presupun că s-au înscris la acest eveniment mai ales profesori, le vom arăta experiențele noastre, ce am lucrat noi în România, respectiv în Croația cu elevii noștri și le vom propune câteva exerciții de analiză de film, de educație cinematografică.

Andreea Daraban: În finalul dialogului nostru, profa de română poate să dea câteva argumente pentru introducerea educației cinematografice în școli?

Anamaria Ghiban: La noi mai există initiative.  Cei de la TIFF au Ora de Cinema, o inițiativă, tot de educație cinematografică și ei au și pilotat la Cluj, din câte știu, tot așa, o platformă cu scurtmetraje. Nu ducem lipsă de specialiști și eu cred că profesorii ar fi încântați să se specializeze, să spunem, și în direcția aceasta. Este nevoie, însă, desigur, de un cadru legal. Vorbim aici de curricula, de trunchi comun, de schimbări pe care le așteptăm de ani de zile în sistemul de învățământ românesc. Noi încă nu avem revizuirea programelor școlare de liceu pe care o așteptăm. Cred că e departe o astfel de inițiativă, dar pledoaria mea s-ar îndrepta mai degrabă spre nivelul local, să spunem. Cred că așa cum am făcut, am inițiat un opțional de educație cinematografică, tot așa pot face și alți profesori de română sau de limbi străine sau, mă rog, discipline înrudite cu zona aceasta a cinematografie. E nevoie. E un tip de educație care deschide orizonturi noi tinerilor, care, pe de o parte, îi face să se îndrepte către trecut și să înțeleagă ce înseamnă patrimoniul cultural, pentru că avem în spate 100 și ceva de ani de cinematografie, care merită explorată și pe de altă parte e ceva ce se îndreaptă și spre viitor. Pentru că toată tehnologia vine în sprijinul artei cinematografice, adică, sunt aici multe valențe care pot fi discutate și care cu siguranță pot să contribuie la dezvoltarea unui tânăr.

Anamaria Ghiban este doctor în Filologie, predă Limba și literatura română la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași, având o experiență de peste 20 de ani la catedră și o vastă implicare în inițierea și coordonarea de proiecte educaționale europene ce promovează patrimoniul cultural, diversitatea, digitalizarea, cetățenia democratică etc. Este trainer specializat în educație media și educație cinematografică, formator național în Programul de educație media implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (București) în parteneriat cu Ministerul Educației, ambasador al proiectului european European Film Factory, coordonat de Institutul Francez (Paris) în parteneriat cu European Schoolnet (Bruxelles) și Arte Tv Education și finanțat de Comisia Europeană. Este, de asemenea, co-fondatoare al proiectului PISC – Profesorii inovează școala, un proiect dedicat profesorilor și elevilor care doresc să iasă din tiparele școlii tradiționale prin activități inovatoare.