#StareaEducației: (INTERVIU) Carmen Ion: „Primul mare câștig pentru elevii care aleg să participe la Festivalul de book-trailere BOOVIE este citirea conștientă a unei cărți, interpretarea a ceea ce citesc și expandarea interpretărilor în propria lor viață.”
Publicat de Andreea Drilea, 7 decembrie 2023, 10:21
În urmă cu 8 ani, din dorința de a-i determina pe copii să se apropie mai mult de lectură, Carmen Ion, profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național Pedagogic ”Spiru Haret” din Focșani, a inițiat un concurs de book-trailere. Mai exact, copiii trebuiau să citească o carte și să realizeze ulterior un film despre aceasta.
Pentru că activitatea a avut un real succes printre elevi, Carmen Ion a transformat acest exercițiu didactic într-un festival-concurs de book trailere, care se apropie cu pași repezi de un deceniu de existență.
Participarea în cadrul Festivalului Boovie este o încântare pentru elevi, care timp de mai multe zile au ocazia, pe lângă prezentarea propriu-zisă a filmului realizat împreună cu colegii, să intre în legătură cu scriitori, regizori, actori, jurnaliști, în cadrul unor ateliere organizate în mod special cu acest prilej.
Carmen Ion este invitata colegei noastre Andreea Daraban.
Carmen Ion: Este o bucurie să ajung din nou la postul dvs. în condițiile în care Iașul este județul din care provin foarte, foarte multe echipe și cu o tradiție deja îndelungată aș putea spune. Ați fost foarte aproape de Boovie, aproape de la început.
Andreea Daraban: Ce v-a determinat să organizați Festivalul Boovie, care a devenit un adevărat fenomen? Înțeleg exercițiul de la clasă, dar ulterior cum a venit această idee de a-l extinde?
Carmen Ion: Copiii au stat în spatele meu, îmboldindu-mă, nedându-mi pace, spunându-mi cât de mult le place și că ei vor să concureze și cu echipe din alte clase și cu echipe din alte licee și dacă se poate ca liceele respective să fie și din alte părți ale țării, ar fi absolut grozav. Adevărul este că mă prinseseră într-o stare oarecum de dezamăgire și de oboseală. Era un moment în care părea că nimic nu mai merge bine nici în țară, nici în mine și chiar nu mai doream să mai fac un proiect, să mă mai implic în ceva. Și a fost atunci o echipă de câțiva elevi, extrem de insistenți, dar plăcut insistenți. Cu insistența lor am început să-mi revin cumva. Am început să lucrăm împreună, să sistematizăm regulamentul, să-l popularizăm.
Andreea Daraban: Au rămas în echipă acești elevi care v-au ajutat?
Carmen Ion: Au rămas în echipă, până când au plecat la facultate. Unul dintre ei, care a fost mâna dreaptă a festivalului și ne-a organizat la primele două ediții mari ale festivalului, s-a întors din Belgia după ce a terminat anul I de facultate și a fost coordonatorul de voluntari în vacanța dintre anul întâi și anul doi, iar acum echipa de bază a festivalului, foștii directori de departamente, copii care sunt în anul I de facultate, sunt cei care lucrează în continuare pentru festival.
Andreea Daraban: S-a încheiat și ediția de anul acesta. Bănuiesc că deja pregătiți ediția de anul viitor.
Carmen Ion: Sigur că da, am avut deja ședințe cu board-ul Boovie, am făcut rapoartele către minister și aplicația pentru înscrierea în calendarul activităților naționale de anul viitor.
Andreea Daraban: Cum alegeți aceste cărți care intră în festival? Există o procedură pe care o urmați an de an.
Carmen Ion: În primul rând, mă întâlnesc cu elevii din board-ul Boovie și stabilim tema anuală și după aceea începem să căutăm cărți. Ne sprijină editurile, mă consult și cu profesorii din țară și le stabilim. Sunt criterii clare după care le stabilim. În primul rând, cărțile nu trebuie să fie transformate în scenarii și să fie făcute filme după ele. Este un criteriu esențial, pentru că nu e vorba atât de imitarea unui film, cât de faptul că prezența unui film pe piață, după o carte care e în festival, ar direcționa, măcar, subliminal cumva imaginația copiilor și nu vrem să se întâmple asta pentru că vrem să aibă libertate completă. Evident că respectăm criterii valorice și estetice. Am eliminat întotdeauna cărți care au avut violențe de limbaj, nu neapărat violențe în acțiune, pentru că, nu știu, am avut în câțiva ani cărți pe tema familiei ori știm că familiile nu sunt întotdeauna armonioase și fericite. Și atunci e bine ca participanții să citească niște romane care să îi pună față în față cu anumite probleme pe care le vor vedea sau de care se vor lovi în viața lor, dar e important ca limbajul să fie unul curat, problemele să fie de actualitate și în acord cu vârsta participanților.
Andreea Daraban: Elevii sunt grupați în echipe, au un profesor coordonator, însă cum se descurcă ei cu filmarea, cu regia? Practic ei fac totul pentru a duce la bun sfârșit acest book-trailer.
Carmen Ion: Să știți că procesul este unul dificil, numai că de obicei recomandarea noastră este ca în fiecare echipă să existe un elev cu înclinații tehnice și unul, eventual, care să mai fi făcut ceva filmulețe, deci căruia să-i placă să lucreze în programe pe calculator, pe filmat, editat, montat. Dacă nu există așa ceva, atunci copiii pur și simplu învață. Eu am pregătit anul trecut o echipă, sunt dirigintă la o clasă de-a X-a acum și anul trecut, când ei erau în clasa a IX-a, au făcut un filmuleț, ceva pentru un concurs anti-bullying și, o puștoaică, am fost absolut surprinsă să văd ce talent avea. Nu știa absolut nimic, i-am recomandat un program în care să editeze filmul și a învățat singură destul de repede. În momentul în care elevii se înscriu într-o echipă la Boovie, își asumă, conștient sau inconștient, și un proces de învățare. Când vine vorba despre combinarea abilităților digitale cu respectarea unor reguli și a unor norme, acolo sunt probleme. V-am spus că noi avem o aplicație Boovie și aceasta presupune parcurgerea mai multor pași. Deci înscrierea în festival înseamnă completarea unor formulare în această aplicație. În momentul în care ei completează chestionarul respectiv, datele de acolo se duc automat pe formularul de înscriere și pe acordurile GDPR pe care trebuie să le descarce, să le semneze părinții și după aceea să le uploadeze în aplicație. Nu e nimic complex și totuși dă bătăi de cap acest proces de multe ori. De doi ani de zile noi facem totul prin această aplicație. Deci urcarea filmelor în aplicație, urmărirea respectării regulamentului pentru film, câte secunde au creditele inițiale, câte secunde au creditele finale, cât anume are trailer-ul, dacă respectă regulamentul, pe secunde, așa cum e necesar. Și nu se descurcă întotdeauna. Facem în fiecare an filmulețe prin care îi învățăm cum anume trebuie să procedeze, le mai trimitem tot felul de materiale din acestea, de sprijin, tutoriale și tot trebuie să explicăm.
Andreea Daraban: E nevoie să fie autodidact pentru a participa la acest festival. E nevoie de a fi conectat la realitatea cinematografică. E nevoie de a fi mult mai aplicat și mult mai atent la ceea ce presupune crearea unui film. Apropo de asta, care este durata maximă a unui book-trailer? Bănuiesc că există o limită de timp.
Carmen Ion: Între 3 și 3 minute jumătate, la care se adaugă creditele inițiale și credite de finale. Dacă depășesc oricare dintre aceste limite de timp, atunci trailerele nu sunt scoase efectiv din concurs, însă trec la o secțiune care se numește ”Trailerul de buzunar” și în care cărțile nu mai sunt fixate pe sub-secțiuni, fiecărei cărți să-i corespundă o secțiune, ci sunt amestecate și se dau doar trei premii acolo, iar trailerele făcute de ei nu mai intră în competiția pentru marele premiu al juriului.
Andreea Daraban: Care este structura festivalului, câte secțiuni sunt și pentru ce se acordă premii?
Carmen Ion: Până acum au fost patru secțiuni principale. Anul acesta avem încă una. La gimnaziu sunt două secțiuni Kids și Junior, respectiv clasele a V-a – a VI-a și clasele a VII-a și a VIII-a. Până anul acesta am avut o singură secțiune pentru liceu, cu cinci romane și erau foarte mulți elevi care se înscriau de la liceu, așa încât la fiecare roman aveam cam o medie de 40-45 de echipe. Ne-am gândit că e timpul pentru ediția a noua să despărțim și liceul în două, cum am făcut și la gimnaziu, și să avem o secțiune pentru clasele a IX-a – a X-a și o alta pentru clasele a XI și a XII-a, iar a 5-a secțiune importantă este Boovie Plus, care conține cărți non-literare. Pentru fiecare secțiune în parte avem câte cinci romane și pentru fiecare roman acordăm premiile 1, 2, 3 și un număr de mențiuni care să fie egal cu 20% din numărul participanților. Cred că sună destul de complicat, dar vă dau un exemplu. Să spunem că la un roman de la Kids, de la clasele a V-a și a VI-a, finalizează trailerele 15 echipe. Atunci se dau trei premii 1, 2, 3 și cam două sau trei mențiuni. Deci raportăm numărul de mențiuni la procentul acesta din totalul de echipe înscrise la secțiunea respectivă. Aceasta este a doua etapă de evaluare, după care cele mai bune trailere intră în atenția marelui juriu, juriul de gală care evaluează știu eu, 50-60-80 de trailere și din ele selectează cel mai bun trailer pentru regie, pentru cel mai bun actor, cea mai bună actriță, scenografie, muzică originală, editare…
Andreea Daraban: … așa ca la Oscar.
Carmen Ion: … ca la Oscaruri. Mărturisesc că nu am simțit nevoia să fim originali în privința aceasta pentru că ne-a plăcut foarte tare sistemul de la Oscar. Acolo e cu sufletul la gură.
Andreea Daraban: Festivalul are și o secțiune dedicată elevilor români din Diaspora.
Carmen Ion: ”ExtRo Boovie”, ext de la extern, Ro de la România și Boovie. Avem echipe care deja au tradiție. Am avut echipe din Olanda copiii români de acolo. Am avut și echipe mixte de români și străini Olanda, Italia, Spania. De aici vin echipele care au un trecut la Boovie. Anul acesta am avut însă și echipele de străini, din Irlanda și Grecia, iar aceștia intră în competiție cu toată lumea. Deci, nu intră la ExtRo Boovie. Nu mai spun de Republica Moldova, care e alături de noi de la începuturi și participă la festival și ne bucură de fiecare dată prezența lor. Încercăm acum să extindem și mai mult la nivel european festivalul.
Andreea Daraban: Au dezvoltat elevii pasiunea pentru lectură în urma participării la acest festival, ca să revenim la începuturile acestui eveniment. Practic, dumneavoastră ați gândit acest concurs tocmai pentru a-i apropia pe elevi de lectură. S-a întâmplat acest lucru?
Carmen Ion: Din ecourile pe care le am din țară, pentru că nu pot să vă răspund decât intermediar la această întrebare, în sensul că îi văd pe elevii de la mine din liceu, dar sunt relativ puțini raportați la numărul total de elevi care participă la Boovie anual și atunci doar din feedback-urile pe care le mai am din țară pot să vă dau acest răspuns. Sunt copii care rămân pe zona literaturii, în sensul că participă la olimpiade, scriu articole, citesc în continuare și urmează zona de Filologie sau Relații Publice și Comunicare. Sunt alții care se îndreaptă către Cinematografie sau care sunt foarte talentați, sunt descoperiți de traineri sau membri ai jurului care vin la Boovie și atunci se discută cu ei. Și chiar în perioada în care sunt elevi, devin colaboratori la diverse filme, cum s-a întâmplat anul trecut, când o puștoaică de la Boovie a jucat în ”Clanul”. Și sunt alții care pur și simplu trec prin această experiență Boovie, se bucură de ea și iau din ea ceea ce li se potrivește mai bine și rămân pe preocupările lor, Boovie constituid doar o breșă, să spunem, sau o acoladă așa în preocupările lor. Dar, pe mine mă bucură foarte tare, pentru că ăsta este un plus de fapt, pentru ei, pentru că sunt niște achiziții pe care le capătă implicându-se în festival, cu care după aceea se duc către ceea ce îi interesează.
Andreea Daraban: Tot am ajuns aici la achizițiile dobândite, cu ce rămân elevii după acest festival. Care sunt marile câștiguri ale celor care participă la un astfel de festival, cum este Boovie?
Carmen Ion: Primul câștig fundamental este citirea unei cărți și răs-citirea acelei cărți până când îi înțelegi sensurile. De asta mi se pare că Boovie este un exercițiu foarte bun de alfabetizare funcțională, ca să zic așa, pentru că e un pericol mare în zilele noastre. Chiar dacă știu poate sensurile fiecărui cuvânt în parte, în momentul în care trebuie să le lege între ele, ”nu mai înțelege ce a vrut să spună autorul”. Și atunci, pentru a face un trailer bun, ei trebuie să înțeleagă în mod real semnificațiile cărții, relațiile dintre personaje, psihologia personajelor. Nu pot să selecteze pur și simplu, ”hai că sunt drăguțe scenele astea, le punem, le legăm și gata, facem un trailer de 3 minute”. Poate se întâmplă așa, că sunt unele dintre trailere mai slăbuțe. Dar cred că foarte mulți dintre ei sunt animați de dorința de a face un trailer care să intre în competiția pentru premiu. Primul mare câștig este această citire conștientă și această interpretare a ceea ce citesc și expandarea interpretărilor în propria lor viață. Adică am avut feedback-uri în care spuneau copiii că ”…bun, am citit cartea asta și am înțeles de ce părinții mei au plecat în străinătate și acum nu mă mai cert atât de tare cu ei” și au o relație mult mai bună. Ei iau o semnificație și o transportă cumva în propria lor viață. Ori asta mi se pare un efect absolut miraculos. Apoi, pe zona tehnică învață foarte multe lucruri. Învață să lucreze în echipă și să facă față stresului unei echipe și să gestioneze momentele de cumpănă ale echipei și să o facă de unii singuri, pe cât posibil. Sunt momente în care intervin profesorii, dar cel puțin la nivel de liceu, managementul echipei, din câte am văzut eu, se face chiar de către elevi. Învață să comunice mai bine și mai eficient în mai multe tipuri de limbaj, în sensul că avem o comunicare prin intermediul aplicației, avem o comunicare prin intermediul a tot felul de grupuri, dar principala comunicare este prin intermediul trailerului și atunci dezvoltă adevărate abilități și în direcția asta. Apoi la festival sau în grupurile în care sunt sunt copiii/profesorii din toată țara, fiecare cu modul lui de a fi, de a vedea lucrurile, se reglează comportamentele reciproc, își fac prieteni, află informații, se întâmplă foarte multe și multe dintre acestea se întâmplă într-un timp foarte scurt. Deci e o dinamică pe care ei nu o găsesc în alte ocazii ale vieții lor decât probabil la un alt festival.
Varianta audio a interviului:
Carmen Ion este profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret“ din Focșani și fondatoarea Asociației „Grow Up Project”. Este absolventă a Facultății de Filologie București, promoția 1991. Este fondatoarea festivalului de book-trailere BOOVIE.
Sursa Foto Boovie