#StareaEducației: (INTERVIU) Secretarul de stat în Ministerul Educației, Sorin Ion: Corectarea digitalizată a lucrărilor la Evaluarea Națională va permite o analiză detaliată, pe fiecare subiect și pe fiecare competență asociată subiectului respectiv
Publicat de Andreea Drilea, 14 februarie 2024, 16:18
Săptămâna trecută, elevii de clasa a VIII-a au susținut simularea examenului de Evaluare Națională. Pentru prima dată în acest an, lucrările sunt corectate digitalizat. După ce au fost scanate în prezența elevului, acestea sunt trimise profesorilor evaluatori din țară, înscriși pe platformă. Singura condiție este ca elevul să nu fie din același județ cu evaluatorul.
Un alt subiect care a intrat în atenția opiniei publice este cel legat de un proiect al Ministerului Educației e vizează împărțirea elevilor în clase în mod aleatoriu și, ne referim aici, în special, la cele de început de nivel, grupa mică, clasa pregătitoare, clasa a V-a sau a IX-a.
Despre toate acestea a discutat colega noastră, Andreea Daraban, cu Sorin Ion, secretar de stat în Ministerul Educației.
Andreea Daraban: Mai întâi aș vrea să ne vorbiți despre corectarea digitalizată a lucrărilor de la Evaluarea Națională, cum se realizează aceasta și de ce ar fi mai eficientă decât cea clasică?
Sorin Ion: Ar trebui să facem puțină istorie recentă, pentru că nu este prima dată când utilizăm platforma de evaluare. Este prima dată când o evaluăm pe o scară atât de largă.
Andreea Daraban: A mai fost folosită la Bacalaureatul de toamnă.
Sorin Ion: Corect, iar în anii precedenți a fost pilotată doar pe câte un județ din țară pentru a putea măsura toate variabilele care intervin într-o astfel de activitate. Am să vă fac o listă a avantajelor unei astfel de platforme și riscurile asociate, pentru că nicio metodă nu este infailibilă. În primul rând, eliminăm birocrația asociată procesului de evaluare, iar asta o pot înțelege foarte bine profesorii evaluator, care știu foarte bine ce însemna activitatea de evaluare și cele conexe, pentru că de foarte multe ori activitățile de administrare a datelor erau mai complicate decât evaluarea în sine. În al doilea rând, eliminăm riscurile și costurile generate de transportul lucrărilor dintr-un județ în altul. Doar cu titlu de exemplu, știți foarte bine, o lucrare din județul Iași mergea poate în județul Neamț la Evaluare, iar în situația în care lucrarea mai era și contestată după prima corectură și prima afișare, era trimisă într-un alt județ, unde se constituia centrul zonal de evaluare. Traseul unei lucrări de la elevi până la afișarea notei finale era unul foarte lung, foarte complicat și cu multe puncte în care se puteau produce erori. Nu în ultimul rând, profesorul care evaluează se poate concentra, în principal, pe această activitate și nu pe făcut calcule pe fiecare notă. Știți bine că o notă se obține poate din 30-40 de punctaje separate care trebuiesc adunate. Totul se făcea manual, apoi nota finală obținută se încărca într-o platformă pentru publicare. Pentru că ceea ce vede publicul larg la finalul unui examen național, nota, trebuie transcrisă dintr-o lucrare într-o aplicație. Și acolo era loc de erori. Dar cred că cel mai important avantaj al acestei metode este ce se întâmplă după examen, după afișarea rezultatelor, după repartizarea elevilor la liceu, pentru că atunci putem să facem analize foarte complexe. Până acum, singurele informații pe care le aveam în urma unui astfel de examen național erau de genul câte note între 1 și 2, câte note între 3 și 4, câte note între 9 și 10, câte de 10. Informații cantitative care puteau să dea anumite informații, dar nu în profunzime. Ei bine, acum vom ști exact la finalul unui astfel de examen, câți dintre cei, nu știu, 160.000 de copii participanți la examen au făcut subiectul care viza o anumită competență. Vom trage o concluzie, dacă acest subiect a fost făcut de 90% dintre copii și altă concluzie dacă a fost făcut de 5% dintre copii. Cu alte cuvinte, putem să facem analize detaliate, pe fiecare item și pe fiecare competență asociată item-ului respectiv. Ori asta este important ca măsură reglatorie pentru anii următori și pentru elaborarea politicilor în ceea ce privește curicculum la disciplinele de examen. E corect să vă spun și care sunt riscurile asociate. Un astfel de demers presupune funcționarea în regim de ceasornic a foarte multor oameni. Atunci când scanăm lucrările, poate nu se știe, dar 12.000 de persoane lucrează simultan, încarcă lucrări pe platformă. Trebuie asociat cu grijă fișierul încărcat cu numele elevului, cu limba de predare, pentru că, de exemplu, la proba de matematică, lucrările se pot redacta în limba minorității din care face parte copilul. Și asta înseamnă nu puține, iar pentru ca circuitul lucrărilor să fie unul corect, să ajungă la acei evaluatori asociați care cunosc limba minorității, trebuie maximă atenție și trebuie să funcționeze totul perfect. Putem să spunem că pe partea de încărcare a lucrărilor în platformă, lucrurile au mers mulțumitor, aș spune eu. Evident, au existat erori, unele dintre ele sunt și publice, dar care nu au neapărat legătură cu platforma. După încărcarea lucrărilor, avem circa 10.000 sau chiar mai mulți evaluatori care lucrează pe platformă. Aici nu ne temem de partea tehnică, platforma funcționează în parametri, nu avem sincope din acest punct de vedere. Dar dacă unul, doi sau 10 sau 100 dintre cei 10.000 de evaluatori nu-și face treaba până la capăt, n-o să putem închide evaluarea, nu putem lăsa lucrări necorectate.
Andreea Daraban: Așadar, toată lumea trebuie să lucreze într-un anumit interval de timp.
Sorin Ion: Trebuie să lucreze în primul rând, bine, în intervalul de timp alocat conform metodologiei și calendarului publicat. Și apropo de asta este și motivul pentru care la această evaluare acest timp a fost mai mare. Deși timpul de evaluare propriu-zis a lucrării nu crește, eu chiar aș putea spune că scade puțin, dar pentru a ne asigura că toată lumea știe foarte bine ce are de făcut. Toată lumea care a confirmat participarea la această evaluare, care nu este o obligație de serviciu neapărat, dar este o sarcină pe care oamenii o fac în mod curent de ani de zile. Dacă ți s-au alocat lucrări și te-ai răzgândit între timp, nu vrei să mai participi, asta ne pune niște problem, nouă, organizatorilor. Toate lucrurile astea sunt informații în timp real, pentru că se petrec acum. Mai identificăm un profesor care din diverse motive, a devenit indisponibil, poate să i se întâmple ceva. Lucrările sunt acolo, în platformă, îl așteaptă. Ei bine, trebuie să avem mereu activitate de reglaje fine pentru ca totul să funcționeze.
Andreea Daraban: Acest timp mai îndelungat alocat este doar pentru Simulare sau așa va fi și la Evaluarea Națională?
Sorin Ion: Nu, doar pentru Simulare. La Evaluarea Națională suntem condiționați și de ierarhizarea elevilor și de repartizarea acestora la liceu, pentru că știm foarte bine că Evaluarea Națională are scop de ierarhizare și constituie criteriul de repartizare a elevilor la liceu. Deci, la examenul real, timpii vor fi similari cu ceea ce s-a petrecut în ultimii ani. Dar acum, să nu uităm că suntem și în perioadă de cursuri. Profesorii trebuie să se împartă între activitatea curentă de la clasă și activitatea suplimentară de evaluare a lucrărilor, și asta a fost luată în calcul. Mai mult decât atât, în acest interval, de după simular, urmează și vacanța de primăvară, care e diferită, într-adevăr, de la județ la altul și a trebuit să ținem cont de toate aceste aspecte. Deci, timpul mai mare alocat acum a avut ca motiv în primul rând noutatea, în al doilea rând suprapunerea cu alte activități curente, avem și olimpiade în curs. Am luat în calcul toate aceste variabile.
Andreea Daraban: Ce se întâmplă când apar diferențe între notele puse de doi profesori?
Sorin Ion: Facem ce a spus metodologia dintotdeauna, dar o facem mult mai simplu, în sensul că platforma identifică automat diferența mai mare sau egală cu un punct, iar lucrările se repartizează tot automat către alți evaluatori, astfel încât la final, din cele patru note acordate pe o singură lucrare, se elimină extremele, respectiv cea mai mare și cea mai mică și se face media din notele rămase. Procedura era valabilă și la corectarea clasică, doar că acum lucrul ăsta se face automatizat. De asta, profesorii evaluatori care ne ascultă, acum, pot înțelege de ce le mai apare câte o lucrare, două, în plus, în lista de lucrări de evaluat. Pentru că sunt acele lucrări asupra cărora nu s-a convenit o evaluare unitară.
Andreea Daraban: Dacă apar din nou diferențe, ele din nou sunt repartizate sau cum?
Sorin Ion: Nu. Indiferent de ce note se acordă, lucrarea va avea patru note în final. Aceste lucrări asupra cărora nu s-a evaluat unitar, să spunem, vor avea patru note. Se elimină cea mai mare și cea mai mică. Notele din mijloc constituie media.
Andreea Daraban: Unii profesori spuneau că această modalitate de corectare ar fi mai dificilă pentru că nu se mai pot consulta atunci când vine vorba despre notarea pe un anumit subiect. Erau în clase separate, corectau în clase separate, dar dacă exista o diferență de notare, mai discutau asupra acelui item.
Sorin Ion: Realitatea este că această etapă de consultare nu era reglementată, pentru că ne dorim ca evaluarea să se facă obiectiv 100% de către fiecare profesor evaluator în parte. De cele mai multe ori, consultările însemnau, să spunem, un fel de negociere, ceea ce nu este în regulă. Avem încredere că fiecare dintre profesorii participanți la procesul de evaluare este calificat, bine pregătit și știe ce face. Nu ne temem de faptul că diferențele sunt atât de mari și până la finalul evaluării ele se vor păstra. Apropo de asta, în situația în care elevul depune contestație, procesul se resetează, lucrările sunt corectate din nou de doi evaluatori și mai departe, logica este aceeași. De asta am declarat, de curând, că o lucrare poate fi evaluată de opt evaluatori și a părut foarte ciudat și au fost și foarte multe voci critice. Dar realitatea este că aceste evaluări trebuie să ducă, în cele din urmă, la cea mai apropiată de realitate notă, apropiată de ceea ce a scris elevul. Ăsta este scopul. Și mai bine opt evaluări de la început până la sfârșit, decât două, și să acceptăm rezultate sau să acceptăm cine știe ce consultări.
Andreea Daraban: Se reduce prin această metodă nouă volumul de muncă al profesorilor?
Sorin Ion: În principiu, evaluarea este aceeași. Se reduc, așa cum spuneam la început, activitățile conexe și foarte repetitive și foarte obositoare, în sensul că fiecare profesor avea de realizat manual un borderou de corectare. Să spunem că avea 100 de lucrări de corectat, pentru fiecare elev avea de înregistrat în acest borderou, să spunem, 30-40 de punctaje distincte. Gândiți-vă câte mii de numere avea în fața ochilor și după o perioadă destul de obositoare, o zi de de evaluat să faci aceste lucruri este și explicabil că se greșește. Dar nu uităm că la această simulare am permis evaluarea de la domiciliul profesorului sau de oriunde ar fi el pe teritoriul României, pentru că este totuși o evaluare. Se pune altfel problema în ceea ce privește securitatea. Însă, la Evaluarea Națională de la vară, vom constitui centre de evaluare. Din nou, profesorii s-ar putea consulta, doar că ei nu vor mai avea aceleași lucrări. Lucrările elevilor dintr-un județ merg în oricare dintre celelalte 41 de județe sau 40 plus municipiul București, astfel încât într-o sală cu foarte mulți corectori, într-un laborator de informatică, nu vor putea fi identificate perechile de evaluatori, care au aceeași lucrare. Poate părea complicat, poate că intru în amănunte prea tehnice pentru marea masă a ascultătorilor dvs., dar asta este realitatea și trebuie să explicăm.
Andreea Daraban: Ce se întâmplă cu lucrările în fizic, după ce ele sunt scanate?
Sorin Ion: Lucrurile sunt diferite de la Simulare la examenul national. La Simulare acestea rămân la unitatea de învățământ, pentru că ele trebuie discutate de către profesorul de la clasă cu elevul. Ăsta este de fapt și scopul evaluării, să tragem concluzii, să vedem unde am greșit, ce avem de îndreptat și atunci lucrările rămân la școală. Vor primi ulterior și borderourile detaliate asociate fiecărei lucrări, astfel încât și profesorul și elevul să vadă unde a fost punctat de către evaluatori, unde n-a fost punctat și până la urmă este și o reverificare a modului de evaluare. La examenul real, însă, avem alte cerințe de securitate. Lucrările merg la comisia județeană, unde se arhivează și se păstrează pentru următorii doi ani, cel puțin.
Andreea Daraban: Au fost plângeri că unele lucrări, în unele județe, nu au putut fi scanate în prezența elevilor, că au fost duse în niște centre, ați avut astfel de reclamații?
Sorin Ion: Sigur, nu aș putea să le spun reclamații. Erau situații previzibile atunci când lucrezi în mii centre de examen există probabilitatea ca în unele să se întrerupă, de exemplu, energia electrică. Și s-a și întâmplat la prima probă în câteva localități. Asta nu înseamnă că oprim procesul. Elevii își desfășoară activitatea normal, doar că din imposibilitatea conectării la platformă merg în cel mai apropiat centru de examen și scanează lucrările. Evident că asta nu se mai poate face de față cu elevii. Până la urmă trebuie să avem și încredere în cei care fac această activitate că vor scana corect. Scanarea și încărcarea pe platformă, în prezența elevilor, este o măsură suplimentară, pe care noi înșine ne-am impus-o pentru a da copilului siguranța că lucrarea lui este cea trimisă la evaluare, dar asta nu înseamnă că în situații excepționale nu luăm măsuri excepționale. Nu ne imaginăm că urcăm copiii într-un microbuz să-i ducem împreună cu lucrările în centru de evaluare. Ar fi nerealist.
Andreea Daraban: Pe 23 februarie vor fi afișate rezultatele simulărilor. Ce se va întâmpla cu aceste rezultate?
Sorin Ion: Rezultatele, aici, sunt importante individual. Evident, vom avea niște procente la nivel național. Foarte previzibil ca ele să fie mai reduse decât în anii precedenți, dar asta neavând vreo legătură cu platforma de evaluare, ci cu nivelul de dificultate al subiectelor elaborate de către Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație.
Andreea Daraban: Au fost anul acesta subiecte mai dificile?
Sorin Ion: În primul rând, că, subiecte ușoare nu înseamnă ceva pozitiv pentru nimeni. E doar o falsă idee pe care ne-o facem despre noi înșine în postura de elev, de profesori, de asemenea și de părinte, pentru că într-adevăr, în ultimii ani și nu puțini, nivelul de dificultate al subiectelor a fost ceva mai scăzut sau pe un trend descendent. Părerea noastră este că trebuie să arătăm exact realitatea și realitatea ne este arătată de testele internaționale, ne este arătată de nivelul de analfabetism funcțional. Trebuie să fim foarte corecți cu noi înșine și cu riscul de a obține rezultate mai slabe procentual la nivel național, preferăm ca subiectele să fie unele, hai să le spun, serioase. De altfel, părerea generală a profesorilor de matematică, pe care o analizăm și noi, inclusiv din pozițiile publice, este una bună. Că subiectele, într-adevăr, așa trebuie să fie. Nu trebuie să iei foarte ușor nota 10, însă trebuie să iei relativ ușor nota 5. Deși, să știți că la Evaluarea Națională pragul de cinci este doar unul psihologic. Nu are valoarea notei 5 de la Bacalaureat, care face diferența între admis și respins. Aici este doar un indicator statistic. Atât și nimic mai mult. Pentru că nu vorbim de promovabilitate la Evaluarea Națională. Poate că pentru foarte mulți dintre copii este necesar, înainte cu câteva luni de examenul real, să se pregătească. Poate este nevoie și de o trezire la realitate.
Andreea Daraban: Trecem la un alt subiect care a suscitat atenția opiniei publice, cel legat de un proiect al Ministerului Educației ce vizează împărțirea elevilor în clase în mod aleatoriu și ne referim aici în special la cele de început, de nivel, respectiv grupa mică, clasa pregătitoare, a V-a sau clasa a IX-a. Proiectul Ministerului Educației prevede că aceștia vor fi repartizați aleatoriu sau în ordine alfabetică. Decizia va fi luată la nivelul Consiliului de Administrație al fiecărei școli, iar părinții trebuie să poată participa, în calitate de observatori, la repartizarea pe grupe pe clase a acestora. Ne puteți explica mai în detaliu cum se va proceda? Să presupunem că o școală are patru clase pregătitoare în anul școlar următor. Copiii sunt înscriși, cum vor fi repartizați la clasă?
Sorin Ion: O precizare importantă, procedura este mai nouă pentru că o folosim la toate clasele de început, așa cum spuneți și dvs. Însă pentru clasele pregătitoare aceasta funcționează de ceva vreme și am să pornesc de la motivele care ne-au dus la această decizie. Să ne imaginăm împreună că aveți cele patru clase pregătitoare și pentru că în mediul acesta școlar toată lumea se cunoaște cu toată lumea, din cei, nu știu, 80 de copii care vor trebui repartizați, 50 vor la același învățător, pentru că ideal ar fi ca fiecare să-și aleagă. Foarte multe voci publice spun că trebuie să îmi pot alege școala, trebuie să îmi pot alege clasa, trebuie să îmi pot alege învățătorul. Da, aici trebuie să fim și foarte realiști. Ce facem dacă 50 își aleg același învățător? Ce criterii putem să invocăm pentru a face, pe de o parte, fiecare să fie mulțumit că a putut să aleagă și pe de altă parte, să respectăm și numărul maxim de elevi la clasă. Și atunci, dacă am pune niște criterii, oricare ar fi acelea, ele ar fi discriminatorii, să știți. Din capul locului nu putem să punem un criteriu de genul la clasa A merg copiii cu ochii albaștri și la clasa B copiii blonzi. Este imposibil să facem asta. Evident, exagerez, dar înțelegeți foarte bine ce vreau să spun. Mai facem un exercițiu de imaginație. Sunt absolvent proaspăt și absolvent strălucit și sunt în primul an de învățământ. Imaginați-vă cine m-ar alege pe mine? Răspunsul corect este nimeni, pentru că nimeni nu mă cunoaște. Pentru beneficiarii educației sunt doar un nume, nu o persoană. Și atunci s-a ales acest mod de repartizare, pe de o parte, pentru a da șanse egale tuturor beneficiarilor, și pe de alta pentru a da și șanse egale tuturor profesorilor.
Andreea Daraban: Ce facem atunci când adresabilitatea către o școală este foarte mare?
Sorin Ion: Da, din păcate, aici este o problemă destul de spinoasă, care nu și-a găsit rezolvarea și care nici nu știu dacă și-o va găsi în viitorul apropiat, dar se va rezolva de la sine atunci când școlile noastre vor fi sensibil egale. Și sensibil egale vor fi prin măsuri de acest tip, prin care copiii sunt repartizați aleatoriu, pentru că știm foarte bine ce se întâmplă. Vorbim aici de diferența dintre domiciliu și reședință. Din punct de vedere legal, oamenii au aceleași drepturi, dacă au aceleași drepturi și noi le acordăm aceleași drepturi. Și singura soluție este suplimentarea planului de școlarizare, pentru că avem obligația să înscriem la școală toți copiii din circumscripția școlară.
Andreea Daraban: Se mai pot modifica circumscripțiile? E și asta o măsură corectă?
Sorin Ion: Bineînțeles. Circumscripțiile se pot modifica și nu numai din motive care țin de școală, ci din motive care țin de ceea ce se întâmplă în exteriorul școlii, dezvoltarea cartierelor, dezvoltarea cartierelor de locuințe în paralel cu rețeaua școlară care poate sau nu poate să urmeze dezvoltarea urbanistică. Asta dacă ne referim, de exemplu, la o aglomerare urbană nouă. Și știm foarte bine că în București, de exemplu, și în jurul Bucureștiului și nu numai, se întâmplă acest lucru. Evident că circumscripția școlară trebuie să urmeze cumva tiparul de dezvoltare locală și avem și acest lucru și este stabilit și în calendarul care însoțește metodologia că aceste circumscriții școlare trebuie adaptate ori de câte ori este nevoie, iar asta este la decizia inspectoratelor școlare, pentru că ei pot avea o imagine de ansamblu, nu doar punctuală de la nivelul școlii.
Andreea Daraban: La clasa a V-a cum va fi?
Sorin Ion: În principiu, la clasa a V-a copiii merg mai departe din clasa a IV-a. În România nu prea există școală primară și atât, decât în mediul rural unde-s foarte mici și foarte izolate. Dar, dacă ne referim la majoritatea covârșitoare a școlilor, ciclul primar și ciclu gimnazial sunt împreună și atunci elevii trebuie să meargă în continuare, în principiu în formațiunea de studiu în care au învățat și până atunci. Dacă ne referim la anumite clase care necesită o testare de anumite aptitudini, atunci este cu totul altceva, unde se creează formațiuni noi de studiu. Dar repet, cele mai multe clase de a V-a se formează în mod natural de la clasele a IV-a. Există și aici într-adevăr o problemă. Clasele a IV-a au fost formate din efectivele maxime din Legea 1 de la nivelul anului 2019, care între timp au fost micșorate și asta la cererea beneficiarilor pentru a evita aglomerarea în clase. Am coborât numărul maxim de elevi la clasă și atunci, fiind clasă de început, trebuie reorganizată. Acest lucru se poate face prin reorganizarea colectivelor, așa cum am spus mai devreme, prin metodele invocate sau prin alegerea părinților care să nu vină în contradicție cu modul de organizare a clasei.
Andreea Daraban: La clasa a IX-a când vorbim despre clasele cu același profil, repartizare cum se face?
Sorin Ion: Până acum existau foarte multe moduri de gândire și existau foarte multe licee care făceau o repartizare de genul, în ordinea descrescătoare a mediilor: din primii 28 sau 26, facem clasa A, din următorii clasa B. Dacă stăm să analizăm foarte corect și să fim obiectivi, nu era o repartizare tocmai corectă, pentru că automat creai niște dezechilibre valorice între clase. Dacă îi repartizăm pe primul la A, al doilea la B, al treilea la C și de la capăt, din nou, atunci vom obține o repartizare uniformă și cumva să spunem și mai aplecată pe egalitatea de șanse.
Andreea Daraban: Ce rol vor avea părinții?
Sorin Ion: Ne dorim ca aceste procese să fie foarte transparente. Scrie destul de clar metodologie că transparență și colaborarea între actorii educaționali este importantă pentru noi. Și atunci, da, părinții pot participa la aceste procese de selecție pentru a evita teorii ale conspirației sau suspiciuni că nu se face așa cum trebuie. Prin urmare, procesul trebuie să fie unul transparent. Măcar reprezentanți ai părinților, nu ne imaginăm că pot participa toți părinții la această operațiune, dar reprezentanți ai părinților în care toți ceilalți să aibă încredere pot participa, sigur că da.
Varianta audio a interviului
Sorin Ion este profesor de matematică și a ocupat și funcția de Inspector Școlar General în cadrul ISJ Dâmbovița. În prezent este secretar de stat în Ministerul Educației, pe probleme ce țin de învățământul preuniversitar.
FOTO: pagina personală de Facebook