#StareaEducației (INTERVIU) Elevi de la Școala Primară „Carol I” din Iași, campioni naționali la Robotică

Publicat de gabrielarotaru, 23 februarie 2024, 10:01 / actualizat: 26 februarie 2024, 5:56

Clubul de Robotică de la Școala Primară ”Carol I” din Iași a fost premiat la etapa națională a Festivalului Internațional de Robotică First Lego League Explore, Sezonul Masterpiece. Evenimentul a avut loc pe 10 februarie, la București. Echipa Cyber Carol a participat la secțiunea programare, demonstrând abilități remarcabile în domeniul tehnologiei și programării, în timp ce echipa First Carol Generation a impresionat juriul cu soluțiile inovatoare aduse provocării propuse.

Colega noastră, Andreea Daraban, a stat de vorbă cu reprezentanții celor două echipe premiate de la Școala Carol din Iași, cărora li s-a alăturat și coordonatorul acestora, doamna profesoară Claudia Cărăușu.

Andreea Daraban: Aș vrea să ne vorbiți, doamna profesoară, despre acest Festival Internațional de Robotică la care ați luat parte. Câți participanți au fost și în ce au constat probele?

Claudia Cărăușu: Ne bucurăm să fim, astăzi, într-un moment de sărbătoare pentru noi. Este a doua participare. Este vorba despre un festival internațional dedicat copiilor și tinerilor, care este fragmentat pe paliere de vârstă. Piticii de la Școala Carol sunt pe primul nivel, nivelul acesta EXPLORE, care se duce până în 9-10 ani. Suntem la doua participare și ne bucurăm și suntem onorați că avem din nou premii naționale. Acest festival este un festival care aduce în prim plan formarea unei pasiuni comune pentru toți copiii și tinerii, respectiv ”Robotica” și introducerea copiilor în lumea aceasta fascinantă STEM: Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică. Anul acesta, acronimului STEM i se adaugă litera A de la Artă, deci devenim STEAM. Prin urmare, proiectul de anul acesta a avut ca scop principal crearea unui proiect de realizare a unor forme de artă prin ochii copiilor. Ce au făcut ei este impresionant. De la an la an, numărul de echipe la nivel național se mărește. Dacă anul trecut am putut fi adunați într-o singură zi de concurs aproape 50 de echipe, anul acesta participarea pentru EXPLORE s-a dus în două zile de concurs în București, cu încă o zi de etapă națională în zona Oradea. Deci au fost, cred, undeva la vreo 60 de echipe de copii pentru nivelul EXPLORE. Pentru etapele următoare de vârstă CHALLENGE și mai departe MASTERPIECE, acolo vorbim deja de implementarea unor abordări de rigurozitate algoritmică, matematică. O să vă povestească copiii cum și-au transformat joaca într-o pasiune și cum pasiunea lor i-a unit și i-a făcut a doua oară campioni naționali.

Andreea Daraban: Ce premii au obținut, mai exact?

Claudia Cărăușu: Cele mai valoroase premii. Am obținut cu echipa Cyber Carol în doilea an consecutiv premiul de programare și avem aici programatorul echipei. Au impresionat. Mai pe românește, copiii se joacă cu piese de lego. Pare o joacă abordare aceasta STEM, însă joaca aceasta se transformă în rigurozitate științifică în momentul în care ei creează o piesă din lego, a doua piesă din lego. Iar aceste obiecte create din lego trebuie să alcătuiască un întreg, un proiect. Le asamblează pe o planșetă. Toate au o legătură cu domeniul artei, iar o parte din piesele respective sunt prevăzute cu niște motorașe, iar programatorii din echipă codează, iar piesele respective prind viață. Am putea spune că am dezvoltat pasiuni de mici programatori la Școala Carol. Este fascinant cât de repede au reușit ei să învețe aceste limbaje de codare și să înțeleagă că vorbim de o echipă. Ce a fost pentru mine fascinant, în postura de coordonator, este că echipele mele, în cadrul Clubului de Robotică “CaroLLiiS” s-au detașat clar și au ajuns să concureze una cu cealaltă, astfel încât a fost dificil pentru membrii juriului să vadă ce acordă fiecăruia. Este un lucru onorant pentru mine și o bucurie extraordinară.

Andreea Daraban: Facem cunoștință și cu o parte dintre premianții Festivalului Internațional de Robotică. Așadar, îi avem alături de noi pe ….

Copii: David Iftimi, programatorul echipei Cyber Carol, Chifan Darius Andrei, inginerul echipei First Carol Generation, Ilinca Carăușu, designerul echipei First Carol Generation, Robin Ianis Hârtopanu, programatorul echipei First Carol Generation.

Andreea Daraban: O adevărată echipă de oameni care creează lucruri extraordinare. Să începem cu programatorul echipei Cyber Carol. David, cum ți s-a părut această competiție? Cât de grea a fost?

David: A fost cât de cât ușoară pentru că noi nu ne-am luptat cu echipele, ne-am luptat cu construcțiile făcute de ei.

Andreea Daraban: Voi ce ați construit?

David: Pe partea de programare, cu ajutorul echipei, am construit o mașinuță care s-a anumit ”Power mobil”.

Andreea Daraban: Și ce făcea acea mașină?

David: Putea să meargă în față și în spate cu anumită viteză și să facă stânga și dreapta.

Andreea Daraban: Cum ai făcut să funcționeze această mașinuță?

David: I-am montat un hub. Hub-ul este o cutie cu baterii care are o plăcuță ce spune motorașelor, senzorilor sau altor lucruri electronice ce trebuie să facă.

Andreea Daraban: Și acest limbaj de programare l-ai învățat la Clubul de robotică de la Carol?

David: Da. Se numește SPIKE și utilizează cuburi. Trebuie să unim cuburi ca să formăm un program.

Andreea Daraban: Cred că în spate este o muncă pe care trebuie să o faci zi de zi. Te pregătești mult?

David: La Clubul de Robotică mereu mai învăț ceva nou, în fiecare zi.

Andreea Daraban: Și avem aici și inginerul echipei. Ce a făcut inginerul acestei echipe?

Darius: A ajutat la construirea roboților și a lego-ului de pe planșă. Poate vă întrebați ce înseamnă robot. Acest cuvânt vine din limba slavă, însemnând muncă grea, pentru că așa am depus și noi o muncă grea pentru a ne construi planșa.

Andreea Daraban: Planșa aceasta cât timp v-a luat s-o construiți?

Darius: În jur de vreo două luni.

Andreea Daraban: Și când ați ajuns în competiție, ați prezentat-o juriului sau cum a fost competiția?

Darius: Da, am prezentat-o juriului cu lux de amănunte. Am explicat construcția lego de pe planșă, am explicat cum merg programele, am explicat logo-ul echipei noastre și ce rol a avut fiecare în cadrul proiectului STEM.

Andreea Daraban: Ce a fost cel mai dificil?

Darius: Cred că a fost cel mai dificil să explicăm logo-ul, pentru că arta poate fi privită din mai multe perspective, depinde cum o înțelegem noi.

Andreea Daraban: Să trecem și la cealaltă echipă First Carol Generation. Voi ce ați făcut în această competiție?

Ilinca: Am încercat să construim obiecte din lego pe tema acestui proiect din anul acesta. ARTĂ. Am implementat diferite forme de artă, de exemplu gastronomie, peisagistică, dans, pictură, skateboarding-ul, tot o formă de artă, mai modernă.

Andreea Daraban: Tu ai fost designer-ul echipei, adică ce ai făcut mai exact în echipă?

Ilinca: Am gândit mascota și stickerele echipei, posterul echipei și am ajutat inginerii și programatorii. De exemplu, un lucru chiar trebuie să arate mai bine și acesta este rolul unui designer într-o echipă.

Andreea Daraban: Și rolul programatorului în această echipă care a fost?

Robin: Rolul nostru a fost să programăm roboții, pe care i-au construit inginerii și să găsim soluții pentru programele care urmează să fie din ce în ce mai grele.

Andreea Daraban: Voi ce ați construit?

Ilinca: Am construit trei grădini, în trei anotimpuri diferite, iarna, primăvară și vara…

Andreea Daraban: Toate din piese Lego?

Ilinca: Absolut totul este construit din piese LEGO și motoare. Am construit un parc de skateboarding, balerine, dar și dansatori profesioniști, am construit tot din lego un teatru.

Andreea Daraban: În cât timp ați făcut toate astea?

Ilinca: În aproximativ în două luni.

Andreea Daraban: Și cât sunteți exact în echipă?

Ilinca: Suntem mai mulți copii. Dar pentru acest concurs am fost doar șase, doi ingineri, doi programatori și doi designeri.

Andreea Daraban: Fiecare are rolul lui foarte bine definit. E unul mai important decât celălalt?

Ilinca: Nu, pentru că într-o echipă unul nu poate funcționa fără celălalt. De exemplu, inginerii construiesc, dar intervin designerii pentru că nu se potrivesc culorile. Dar, după aceea, intervin programatorii dacă o piesă nu mai poate funcționa, de exemplu, motorul.

Andreea Daraban: Deci trebuie să fie foarte bine sudată echipa pentru a putea câștiga.

Ilinca: Exact, da! Si pentru noi acest concurs a fost o provocare. Pentru noi, un dușman nu este o persoană, ci o problemă de care specialiștii de la noi din echipă se ocupă.

Andreea Daraban: Dar de cine v-a fost frică în această competiție cel mai mult?

Darius: Ne-a fost frică de eșec.

Andreea Daraban: De ce?

Darius: Pentru că atunci când depui efort și afli că nu a fost îndeajuns, parcă simți un gol în stomac și inima ți se înnegrește…

Ilinca: Dar, chiar dacă am pierdut, am mai câștigat experiență, iar la următoarea competiție nu o să repetăm ce am greșit și o să fim mult mai buni.

Andreea Daraban: Ce bine ar fi să gândim cu toții ca voi! Sunteți extraordinari! N-a fost vorba de eșec la voi pentru că ați obținut premii?

Copii: Da, da…

Andreea Daraban: Dar totuși v-a fost frică de cineva? A fost o echipă din altă țară care era de temut?

Ilinca: Nu! Am fost încrezători pentru că noi am muncit din greu la acest proiect și chiar meritam să obținem aceste premii.

Andreea Daraban: Deja simt așa că această activitate pe care o desfășurați voi se transformă în pasiune.

David: Da, odată ce aprofundezi mai multe cunoștințe, devine ca o pasiune, se unesc toate și iese ca un tablou.

Andreea Daraban: Ce v-a plăcut cel mai mult din tot ce s-a întâmplat acolo, la București, în cadrul competiției?

Robin: Cel mai mult mi-a plăcut faptul că am luat un premiu destul de bun și experiența pe care am dobândit-o.

Ilinca: Mi-a plăcut foarte mult, pentru că am văzut și alte echipe care s-au gândit și ele la alte forme de artă și le-au realizat foarte frumos.

Darius: Mie mi-a plăcut pentru că am putut interacționa cu alți copii și astfel am legat prietenii foarte strânse. De asemenea, am descoperit că ideile noastre, dacă le combinăm, putem crea ceva și mai frumos.

Andreea Daraban: Revenim la doamna profesoară Claudia Cărăușu, coordonatoarea Clubului de Robotică de la Școala Primară ”Carol I” din Iași. Vorbiți-ne puțin și despre activitatea clubului, cine participă, ce activități desfășurați?

Claudia Cărăușu: Cred că trebuie să plecăm de la ceea ce sunt eu, dincolo de coordonatorul clubului. Sunt profesor la Liceul de Informatică din Iași de peste 20 de ani, dar de 2 ani sunt directorul Școlii ”Carol”. Odată cu funcția de directorat m-am uitat în stânga, în dreapta și am zis că am copii excepționali, am o comunitate puternică în spate, comunitatea caroliștilor, cu care cred că aș putea pleca în drumul acesta, în abordarea aceasta a racordării și ancorării la nou. Pentru că și ei, generația lor, trebuie să-și cunoască limitele, în primul rând. Să înțeleagă că pasiunea aceasta a utilizării tuturor echipamentelor IT sau a roboticii impune o anumită rigurozitate și am fost convinsă că proiectul acesta va fi un proiect cu impact foarte mare în comunitate. L-am început de la zero, recunosc, acum 2 ani, când am intrat într-o încăpere unde nu era nimic, însă am crezut în el. Toată energia mea s-a canalizat în direcția aceasta și cu ajutorul sponsorilor, a părinților, a întregii comunități, am construit Clubul de Robotică “CaroLLiiS”. Ce este interesant și inedit în acest club? Faptul că rapid parcă s-au legat așa lucrurile și destinele și au venit alături de noi oameni care ne-au ajutat în participarea la aceste concursuri. Participarea copiilor, a celor două echipe, nu este ușoară, pentru că în primul rând vorbim de costuri.

Andreea Daraban: Nu este un concurs finanțat de Ministerul Educației, cel la care ați luat parte?

Claudia Cărăușu: Este avizat de minister, însă pentru a construi aceste planșe trebuie să achiziționăm anumite piese și nu sunt deloc la îndemâna oricui. Și aici ne-a ajutat comunitatea. Însă ineditul proiectului este că cele două echipe și toți copiii care sunt în proiect sunt mentorați de elevii Liceului de Informatică. Proiectul “CaroLLiiS” este un proiect frumos, pe varianta Education Peer-to-Peer, de la egal la egal. Mentorii sunt cele două echipe de robotică de la Liceul de Informatică, iar învățăceii sunt elevii de la Carol. Așadar, se împletește, ca într-un firesc al abordării lor: pentru cei mari este o activitate de mentorat, iar pentru cei mici o activitate de învățare. Cred că aspectele care țin de abordare nouă, de inedit, de viziune, de implementare a tuturor aspectelor de noutate, de ancorare și racordare la nou aduc oricărei instituții o plus valoare. Suntem onorați pentru premiile obținute, nu este singurul concurs la care am participat.

Andreea Daraban: Este singurul club din Iași pe acest segment de vârstă?

Claudia Cărăușu: Suntem singurii din Iași, din câte știu eu. Noi așa am văzut în competițiile la care am participat. Și mă refer la nivelul de învățământ de masă, singurul club de robotică pentru învățământul primar. În țară sunt mai multe. Majoritatea cred că sunt pe alternativa privată. Aș fi vrut să văd mai multe școli care sunt participante pe nivelul acesta de vârstă. Iarăși, un lucru frumos și nou este că proiectul este adresat în special tot ca o alternativă de Education Peer-to-Peer și elevilor din școala mea. Cei mari anul acesta îi pregătesc pe cei de-a III-a, cei mici. Proiectul este destinat elevilor de clasele a III-a și a IV-a, pentru că aici vorbim deja de anumite abilități, capabilități pe care copiii deja le au formate prin competențele pe care le-au desăvârșit în cei 3-4 ani de școală primară.

Andreea Daraban: Trebuie să aibă anumite calități acești copii care fac parte din club?Ttrebuie să aibă anumite inclinații spre anumite discipline, de exemplu, mă gândesc la matematică…

Claudia Cărăușu: Să știți că ei au dat examen de admitere la Clubul de robotică.

Andreea Daraban: Deci așa faceți selecția.

Claudia Cărăușu: Așa facem o selecție. Este vorba de o testare care presupune și probe de matematică, și probe de logică, și probe de informatică, de argumentare, informatică, și probe de atenție și limba engleză. Așadar, încercăm să găsim o alternativă mai mare de competențe pe care să le imprimăm în selecția aceasta a copiilor. De obicei, în cele două cluburi sunt undeva la 30 de copii pe care îi împărțim în cele două echipe. În fiecare concurs mergem cu un număr de participanți, așa cum a fost în cazul concursului de la București, doar șase copii. Însă am mai luat câte trei-patru rezerve de clasa a III-a pe care, la anul, clar, că îi băgăm în focurile concursului. Cred că pentru ei este un atu extraordinar de important faptul că au lucrat la nivel de grup. Au înțeles că problema este comună, că unul fără celălalt nu se poate, că atunci când proiectul credem că s-a terminat, a intervenit ori programatorul, ori inginerul, ori designerul care spune ”nu e bine, o luăm de la capăt”. Vorbim de abilitățile de comunicare individuale și la nivel de grup. Clar, copiii se mai ceartă, se mai împacă își mai dispută, se dispute! Însă, așa cum a spus și Ilinca au înțeles că un adversar nu este o persoană, ci o problemă, pentru care adevărații profesioniști caută întotdeauna soluții inteligente. Asta le-am spus și lor. Așa cum spunea Augusto Cury în cărțile de diadă, “Profesori buni, profesori fascinanți, părinți buni, părinți inteligenți”, trebuie să ne pregătim generațiile și pentru reușită, pentru care le spunem ”sunteți extraordinari, sunteți nemaipomeniți”, dar și pentru eșec, pentru că eșecul înseamnă a fi inteligent, a-ți pregăti în prealabil un background, a previzualiza care sunt elementele vulnerabile, a încerca să le înlături sau a te adapta imediat la nou. Cred că introducerea copiilor în lumea aceasta fascinantă STEM nu face decât să-i ajute să înțeleagă că toată activitatea lor este o abordare practică, experențială, interactivă, le dezvoltă gândirea critică, abilitățile de comunicare. După cum i-ați auzit, ei au o exprimare frumoasă, o exprimare liberă. Gândiți-vă că au intrat la prezentările de proiecte, unde membrii juriului au fost în număr de șase, de opt, de 10, oameni care făceau parte din corporații adevărate de informatică, profesori universitar de la Facultate de AC din București, PR-uri de la tot felul de corporații, dar copiii au fost convingători. Asta îi va ajuta pe viitor, indiferent de demersul lor educațional sau profesional. Este o plus valoare pentru abordarea lor de nivel de vârstă, în dezvoltarea lor psiho-pedagogică ulterioară.

Andreea Daraban: Doamna director vă mulțumesc foarte mult că ați acceptat invitația noastră. Vă urez mult succes în continuare și în primul rând le urez succes copiilor, care nu sunt numai inteligenți, ci și foarte frumoși. Ilinca Cărăușu, Sofia Bodoga, Robin Ianis Hârtopanu, Tudor Gherasim, Darius Chifan, Luca Toma sunt cei care au participat în echipa First Carol Generation, iar echipa de la Cyber Carol, cealaltă echipă a școlii, este formată din Rareș Baean, Grigoraș Ștefan, Iftimi David, Hizanu Eric, Crețu Aria și Tofan Luca. Tuturor le urez mult succes și felicitări din partea noastră.

Copii: Mulțumim.

Claudia Cărăușu: Mulțumim și veți mai auzi de noi! Eu cred cu tărie, ca o concluzie, că viitorul nu aparține neapărat roboților, ci oamenilor sau copiilor care îi creează.

Varianta audio a interviului:

(Radio Iași/Andreea Daraban)