#StareaEducației (INTERVIU) Președinta Coaliției pentru Educație: “Industria meditațiilor este cea care compensează faptul că la școală copiii nu țin pasul cu ritmul în care predau profesorii. Nu știm dacă acele rezultate bune de la Evaluarea Națională se datorează școlii sau acestor pregătiri de care elevii cu resurse beneficiază.”

Publicat de Andreea Drilea, 8 martie 2024, 09:28

Rezultatele de anul acesta la simularea evaluării naționale arată o situație îngrijorătoare. Puțin peste jumătate dintre elevi nu au luat nota 5 la proba de matematică, fiind totodată și cel mai mic procent de note peste 5 din ultimii 4 ani, un record negativ înregistrat la acest examen. La proba de limba și literatura română de la simularea Evaluării Naționale, mai mult de un sfert dintre elevi nu au luat nota 5, arată datele Ministerului Educației, iar aproape 74% au luat 5 sau mai mult.

Situația pe județe diferă. La Iași, de exemplu, peste 80% din elevii din mediul rural nu au reușit să obțină la matematică nota 5, fapt care a determinat autoritățile să înceapă o serie de inspecții tematice la școlile din județ, unde notele au fost mici, pentru a se găsi soluții astfel încât la examenul real din vară elevii să obțină rezultate mai bune.

Date fiind aceste rezultate, Coaliția pentru Educației susține că sistemul de evaluare a elevilor din România ar trebui reformat. Organizația apreciază că evaluare are un rol important în construirea unui sistem educațional echitabil, care promovează învățarea autentică și dezvoltarea competențelor, potrivit profilului absolventului.

Președintele Federației ”Coaliția pentru Educație”, Simona David Crisbășanu i-a vorbit colegei noastre, Andreea Daraban, despre demersurile și inițiativele organizației, dar și despre posibilele cauze care  au stat la baza acestor rezultate de la simularea Evaluării Naționale.

Andreea Daraban: Care credeți că sunt cauzele care au condus la aceste rezultate foarte slabe la matematică?

Simona David Crisbășanu: Cred că este vorba despre un complex de cauze care nu au apărut peste noapte, ci ele sunt prezente în sistem de foarte mulți ani, dacă ne raportăm numai la studiile PISA, care se aplică și în România din anul 2000 încoace și care au arătat, încă de atunci, că stăm foarte prost la capitolul alfabetizare funcțională și numerație. Așadar, sunt cauze care sunt sistemice și sunt vechi, doar că acum rezultatele acestea ne arată proporțiile eșecului și că e important să nu ne mai ascundem după deget și să luăm niște măsuri. Aceste cauze țin, așa cum ne arată studiile, de faptul că nivelul copiilor este diferit și în mare parte este influențat de mediul din care provin, de faptul că nu au posibilități să acceseze resurse suplimentare. Este cazul, mai ales, al familiilor din mediu rural, care nu au aceleași posibilități ca familiile din mediul urban și atunci nu își pot susține copiii pentru a avea, de exemplu, pregătiri suplimentare la aceste materii de examen. De aceea apar diferențe foarte mari între rezultatele obținute de copiii din mediul urban și cei din mediul rural.

Simona David Crisbășanu: Da, asta ne arată majoritate a studiilor. Mai mult decât atât, este foarte corelat și cu nivelul, de exemplu, de educație al mamei, pentru că mama este mai aproape de copii, în mod tradițional în România, și aproape de ei și în acest proces educațional. Așadar, importanța educației transmisă din familie, bineînțeles că are de suferit acolo unde părinții nu au un nivel de educație ridicat. Asta nu înseamnă că trebuie să privim de sus acești copii sau familiile lor. Nu, nu asta este situația și ar fi bine să fie luate măsuri care să țină cont și de nivelul familiei și de ce nevoi au aceste familii. De aceea, de exemplu, organizațiile membre ale Coaliției pentru Educație, care au rezultate în acest domeniu, nu lucrează doar cu copiii, lucrează și cu familiile acestora.

Andreea Daraban: Aceste rezultate nu reprezintă o oglindă și pentru profesori? Ne uităm doar la elevi?

Simona David Crisbășanu: Ne uităm și la profesori. Modul de predare, curriculumul ar fi bine să fie adaptate la nevoile copiilor. Acest curriculum nu este elaborat doar pentru medie sau pentru copiii peste medie, pe care în acest caz e clar că îi regăsim în mediul urban. El trebuie să țină seama de nivelul copiilor și să fie adaptat la acel nivel. Și nu doar curriculum, cum ziceam, și profesorii. De fapt, asta este esențial pentru pregătirea profesorilor, atât pregătirea lor inițială, cât și apoi, continuă, să se pună accent pe modul în care pot adapta metodele lor de predare. Dacă vorbim de matematică, situația este mai complicată, pentru că, din păcate, curriculumul nu a fost adaptat din perspectiva matematicii. Societatea de Științe Matematice din România a realizat un studiu în 2016, care arată tocmai această nevoie de apropiere a matematicii de lumea reală, de predare interdisciplinară, transdisciplinară, de utilizare a tehnologiei și de utilizare, de exemplu, a situațiilor concrete, ceea ce nu s-a întâmplat încă în sistemul românesc și au trecut atâția ani de la acel studiu.

Andreea Daraban: Dar oare pregătirea profesorilor care predau în anumite școli din mediul rural, acolo unde rezultatele sunt slabe, oare pregătirea lor este una adecvată? Spuneau unii profesori că sunt foarte mulți suplinitori la aceste catedre de matematică în unele zone din țară, în mediul rural.

Simona David Crisbășanu: Așa este. Din nou, numai dacă ne uităm la studii, cifre, pe care le avem deja din sistem, se observă că cei mai buni profesori, aceia pregătiți și cu grade didactice, activează în mediul urban, cu precădere și mai puțin în mediul rural, pentru că fug din aceste medii, nu-și doresc să meargă acolo. Și atunci rămâne această întrebare, cum facem să aducem profesori care doresc să meargă în aceste medii rurale și sunt pregătiți corespunzător. Pentru că formarea inițială, nu doar în cazul matematicii, acum lasă mult de dorit și noi am atras de nenumărate ori atenția asupra acestui aspect. E drept că acum avem o nouă lege a educației care încearcă să compenseze, să ofere soluții pentru această problemă, inclusiv prin masteratul didactic, dar mai este până ajungem acolo. Practic, pentru aceste generații, care acum trec prin școală și iată sunt deja la adolescență, e nevoie să ne gândim și la niște soluții pentru că a putea să recupereze faptul că nu ating competențele de bază, nu doar la matematică, ci și la limba română, ceea ce înseamnă lectura. Să poți să citești un text, să poți să înțelegi și să aplici ceea ce citești.

Andreea Daraban: Au fost voci care au spus că această generație este una pandemică, au început clasa a V-a în pandemie, au făcut multe ore online și golurile acumulate au fost foarte greu de acoperit.

Simona David Crisbășanu: Acesta este, într-adevăr, unul dintre elementele de care, e important să ținem cont și într-adevăr, pentru acești copii, mă gândesc și la copiii mei că acum sunt la gimnaziu, sistemul nu a făcut mare lucru, să evalueze unde sunt acești copii și unde se găsesc acele lipsuri pe care le au pentru a fi recuperate. Pur și simplu profesorii au venit și au mers pe ceea ce prevede programa și au predat în ritmul obișnuit, ca și cum acești copii nu ar fi trecut printr-o perioadă în care nu au beneficiat de cursuri față în față. Și cred că aici s-a văzut impactul, mai ales în mediul rural, pe care îl regăsim acum în rezultatele dezastruoase de la simulare. Acum, de la simulare și până la examenul din vară, ceea ce se întâmplă în mod tipic în România este că da, școlile vor face un efort și de asemenea, părinții vor face un mare efort pentru a-i pregăti pe copii, care speră ei să se fi trezit dacă nu s-au trezit deja pentru a învăța mai cu sârg. Dar din păcate, acest lucru nu o să se întâmple, din nou, în mediul rural, unde resursele, cum ați spus și dvs., resursele umane din școli sunt în situația în care sunt și apoi nici părinții nu au resurse suplimentare pentru a aloca pentru pregătire. Din păcate, industria meditațiilor în România este cea care compensează faptul că la școală copiii nu țin pasul cu ritmul în care predau profesorii. Și acest lucru este important să fie analizat și să ținem cont de el. Chiar și acele rezultate bune, noi nu știm dacă se datorează școlii și profesorilor de la școală sau acestor pregătiri de care copiii care au resurse beneficiază.

Simona David Crisbășanu: Noi vorbim la Coaliția pentru Educație despre a avea niște competențe definite clar pentru fiecare disciplină. Până la urmă, nu doar pentru română și matematică, care sunt disciplinele care acum ne preocupă pentru gimnaziu, ci vrem să avem aceste competențe și un nivel minimal de bază pe care toți copiii să-l atingă. Nu este normal să avem sute de mii de copii care să fie opt-nouă ani într-o școală și să nu fie capabili să atingă acest nivel de competențe de bază. Adică acești copii, acum, de exemplu, din clasa a VIII-a ei vor ajunge în clasa a IX-a la un liceu, fie că e teoretic, fie că este profesional, unde vor învăța o meserie și dacă ajung la acele licee tehnologice e important și acolo să știe să calculeze. Dacă devii bucătar, dacă lucrezi în construcții, ai nevoie să calculezi procentaje, arii, ș.a.m.d. De asemenea, e important pentru viața ta personală să știi să gestionezi un buget. Astăzi avem adulți care nu știu să facă acest lucru și atunci de ce nu ar fi cazul ca în școală ăsta să fie unul din rolurile de bază ale ei, și anume să se asigure că toți copiii au aceste competențe de bază când termină școala, ceea ce nu se întâmplă în prezent. O școală asigură până la urmă un serviciu public, noi plătim pentru acest serviciu. Este important să fie un serviciu de calitate, nu să se dea vina, din nou, pe părinți, pe familii, pe mediul socio-economic și să nu facem nimic în sensul acesta. Este rolul școlii și al sistemului să se gândească cum anume acești copii, după atâția ani de stat în școală, trebuie să aibă achizițiile de bază din punct de vedere al competențelor. Competențe înseamnă nu niște probleme abstracte, pentru care copiii trebuie să memoreze niște formule și să le reproducă la examen ci situații care au legătură cu viața reală și aplicabilitatea concretă, astfel încât, interesul lor și atractivitatea materiei respective să crească. Cum spuneam, în acel studiu al Societății de Științe Matematice din România se vorbește de transdisciplinaritate, de faptul că matematica trebuie să aibă această aplicabilitate și în alte discipline, adică la fizică, la biologie, la chimie. Nu faci matematică în mod abstract, doar la această disciplină.

Andreea Daraban: Cum ar trebui reformat, în opinia dumneavoastră, acest sistem de evaluare a elevilor?

Simona David Crisbășanu: Sunt mai multe aspecte aici. O dată că acești copii au trecut prin evaluări de-a lungul timpului, adică în clasa a II-a, în clasa a IV-a, în clasa a VI-a, evaluări de care, din păcate, nu s-a ținut seama.  Noi, la Coaliția pentru Educație, am constatat că acele evaluări se apropie mai mult de zona asta de transdisciplinaritate, de aplicabilitate, ceea ce este o evoluție. Important este ca acest traseu al unui copil să fie urmărit și să vedem că se iau măsuri de când acel copil este în clasele primare. Pentru că, practic acolo începe să se producă acest decalaj, care apoi la gimnaziu, se mărește. Așadar, un prim punct este să se țină seama de aceste valori de parcurs și nu în ultimul rând, profesorii au nevoie să fie formați în, cum anume poți să faci evaluarea la clasă, cum faci o evaluare formativă care pune accent pe progresul fiecărui elev în parte și apoi cum folosești rezultatele acestor evaluări ca să adaptezi la clasă ceea ce lucrezi cu elevii respectivi. De asemenea, ceea ce ar fi foarte bine ar fi ca profesorii să lucreze împreună, în mod colaborativ, să dezvolte proiecte interdisciplinare și atunci interesul copiilor ar crește pentru materiile respective și ar învăța înțelegând pentru ce anume au ei nevoie de anumite cunoștințe. Pentru că, până la urmă, acest lucru înseamnă să ai o competență. Să nu ai doar cunoștințe, adică informații, ci să ai și deprinderi, să-ți dezvolți abilități și apoi o atitudine conform, cu ceea ce spuneam noi, profilul absolventului care, iată că anul acesta, în România, avem un alt profil al absolventului, actualizat.

Andreea Daraban: Federația Coaliția pentru Educație a propus regândirea mecanismului de tranziție de la gimnaziu la liceu. În ce mod?

Simona David Crisbășanu: Noi am pus această problemă încă de anul trecut, din martie, când am publicat o analiză comparativă pe această temă, în care am făcut comparație între sistemele din mai multe țări, unde am constatat că se pune accent mai puțin pe tipul acesta de evaluări, cu miză înaltă, adică tipul de Evaluare Națională care la noi se întâmplă acum la finalul clasei a VIII-a. În mod firesc, noi am mai pus această întrebare de-a lungul timpului: de ce această Evaluare Națională este necesară la finalul clasei a VIII-a? Pentru că, până la urmă, toți copiii își găsesc un loc în system. Ideal ar fi, de altfel, să continue studiile sub orice formă reușesc să facă asta, dar corespunzător cu înclinațiile lor și cu ceea ce au ca vocație. Asta ar însemna să existe consiliere vocațională, de orientare profesională încă din gimnaziu, nu doar în clasa a VIII-a, iar familia și copilul să fie informați despre posibilitățile pe care le au pentru a merge mai departe. Ideal ar fi ca în apropierea fiecărui copil să existe un liceu, fie teoretic, fie un liceu cu profil profesional, care să fie la o calitate corespunzătoare, suficient de ridicată, astfel încât să nu își dorească să meargă la mare distanță de casă, ceea ce constiuie un risc pentru părăsirea timpurie a școlii. Pentru că ceea se stim în România, este că mulți copii renunță la școală între clasa a VIII-a și clasa a IX-a și apoi pe parcursul liceului, pentru că, iată, familiile din mediul rural, de care discutam mai devreme, nu au resursele financiare pentru a suporta deplasarea copiilor la liceu. Și acum, în present, se discută despre faptul că transportul elevilor nu este încă gratuit, deși legea prevede acest lucru, pentru că sunt foarte multe lucruri care țin de birocrație, care nu au fost încă clarificate și atunci sunt mulți elevi care nu beneficiază de această acoperire a transportului.

Andreea Daraban: Și cum am putea totuși face selecția aceasta de la gimnaziu spre liceu, dacă s-ar renunța la un astfel de examen? Adresabilitatea către anumite școli ar fi destul de mare, va trebui făcută totuși o selecție.

Simona David Crisbășanu: Și în această situație, în care tranziția ar ține seama de parcursul elevului, de profilul elevului și de dorințe, de opțiunile elevului și ale familiei lui, da, există posibilitatea ca, pentru anumite licee să existe mai multe opțiuni decât locurile pe care acele licee le au. Și atunci, într-adevăr, acele licee e important să se gândească cum anume se asigură că ajung la profilele pe care liceul respectiv le oferă, copiii cei mai potriviți. Asta înseamnă că, da, ar fi un anumit proces de selecție, dar nu bazat numai pe rezultatele de la examenul la finalul unui ciclu, cum e cel de Evaluare Națională, de acum, de la clasa a VIII-a. Să presupunem că este un liceu care are o clasă de informatică de nivel înalt. Atunci, cu siguranță, că se va asigura că elevii care ajung acolo au capacitatea să facă față și de asemenea au și profilul, inclinațiile, pentru a ajunge la acea clasă și pentru a urma apoi anii de liceu și de pregătire specializată în acest sens. Dar oferta ar trebui să fie suficient de mare și variată, astfel încât, astfel de situații să nu fie atât de frecvente. Iar dacă am avea o calitate a învățământului ridicată, peste tot, să nu conteze atât de mult la ce liceu merge un copil sau chiar la ce școală și la ce învățătoare.

Andreea Daraban: Cum credeți că putem asigura echitatea în sistemul educațional din țara noastră?

Simona David Crisbășanu: Noi avem experiența intervențiilor organizațiilor neguvernamentale care sunt membre ale Coaliției pentru Educație. Noi avem 19 membri și ceea ce am constatat este că sunt necesari ani și ani de lucru cu copiii proveniți din familiile dezavantajate. Și acești ani de lucru înseamnă că acești copii beneficiază, de exemplu, de sprijin în centre de zi, de o masă caldă, de cursuri suplimentare, nu doar pentru a face temele și a recupera ceea ce copiii nu înțeleg la școală, ci și de altfel de activități non-formale, care să le crească stima de sine, să-i ajute să lucreze bine în echipă, să comunice mai bine, ș.a.m.d. Este un efort de 3-4-5 ani ca să ajungi ca acești copii să aibă rezultate bune și să se mențină la acel nivel. Așadar, vorbim de un sprijin care e integrat și să nu aibă în vedere doar partea aceasta de educație strictă, adică ce fac copiii la școală. De aceea, e o idee bună ceea ce vedem noi acum în noua lege educație, și anume că se prevede masă caldă pentru un milion de copii, suport pentru copii dezavantajați, chiar și alocarea de sume pentru școlile care au nevoie în astfel de comunități. De asemenea, aceste servicii de școală după școală sunt importante și, din nou, este foarte bine că legea prevede astfel de soluții, vrem să le și vedem aplicate. Rolul nostrum, la Coaliția pentru Educație, va fi să susținem aceste lucruri și să urmărim și aplicarea lor și să tragem un semnal de alarmă atunci când aceste lucruri nu se întâmplă. Nu este normal să mergem mai departe în această situație, pentru că noi pierdem generații și generații de elevi. Numărul copiilor scade, demografia nu este de partea noastră, nu ne permitem să mai pierdem acești copii. Este forța de muncă pentru România de mâine și ne costă foarte scump, ca societate, să continuăm în această paradigmă.

Varianta audio a interviului:

Simona David Crisbășanu este președinta Federației Coaliția pentru Educație și împreună cu alte organizații neguvernamentale, contribuie la propuneri de politici publice ce urmăresc schimbări la nivelul sistemului educational. Încă din anul 2011, prin Asociația ROI, Simona David Crisbășanu s-a implicat în proiecte inovative „la firul ierbii” în educație, prin care sprijină profesorii, elevii și părinții să colaboreze pentru o școală mai bună, aducând o bogată experiență în comunicare, coaching, facilitare și sectorul privat.

Coaliția pentru Educație este o federație creată în 2015 de ONG-uri active în domeniu și are ca misiune asumată coagularea energiilor și resurselor pentru împlinirea unei viziuni curajoase despre învățare în România. Federația a fost constituită de un nucleu de organizații neguvernamentale cu peste 10 ani de experiență în domeniu și mii de beneficiari, pe diferite paliere ale educației, fie că este vorba despre preșcolari, elevi, studenți, educatori sau părinți.