Dorin Bofan, pietrean, fotograf – călător în ”Terra Silva”: ”pădurile de România, din punct de vedere al biodiversității, sunt printre cele mai bogate din întreaga Europă”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (3.03.2024)
Publicat de hdaraban, 3 martie 2024, 23:59 / actualizat: 8 martie 2024, 21:28
”Tărâmul Pădurii” – cu această sintagmă, la ”Weekend cu prieteni”, ediția din 3 martie 2024, a fost deschisă harta de călătorii radiofonice, făcând legătura cu un proiect transformat în carte al unui fotograf originar din Piatra Neamț.
Numele său este Dorin Bofan și a fost unul din invitații Radio Iași, pentru imortalizări în mai multe zone ale lumii, toate adunate sub dezideratul punerii la punct a unei colecții cu titlul ”Terra Silva”. Deci, călătorie cu obiectivul în mână pentru a surprinde pădurea în varii forme, dar poate e mai mult decât atât.
În interviul acordat lui Horia Daraban, Dorin a vorbit despre păduri din Patagonia, Scoția, România și chiar din Islanda, fiecare tărâm creând amintiri diferite și experiențe deosebite.
Tocmai prin prisma celor din urmă, interlocutorul a ținut să sublinieze că pădurile de România, din punct de vedere al biodiversității, sunt printre cele mai bogate din întreaga Europă.
Horia Daraban: Am spus carte, am spus pădure, am spus fotografie. De unde ideea unui astfel de album?
Dorin Bofan: Ideea a început în 2015, când am făcut o călătorie în Scoția, unde am fotografiat Pădurile Caledoniene. Sunt niște păduri de pin, o parte din ei sunt pini seculari și, cumva, de acolo mi-am zis că ar fi interesant să continui acest proiect și să încerc să fotografiez cât mai multe păduri și cât mai diverse, de preferat de pe întreaga planetă. N-a fost să fie chiar pe toată planeta, majoritatea le-am făcut în România și m-am bucurat, totuși, că am păstrat legătura cu pădurile și ecosistemele de la noi, din Carpații românești.
Horia Daraban: Spuneai de colțuri diferite ale lumii, poți da exemple?
Dorin Bofan: Da, unul din cele mai îndepărtate a fost Patagonia, în Argentina și Chile, unde am fotografiat pădurile de lenga de la poalele celei de a treia calote glaciare ca mărime de pe planetă și a unor munți ca Fitz Roy sau Cerro Torre. Acesta a fost unul din locurile, să zicem, mai îndepărtate și mai speciale pe care le-am vizitat.
Horia Daraban: O singură pădure sau mai multe păduri cu respirații diferite?
Dorin Bofan: Mai multe, mai multe, sunt în același timp asemănătoare și diferite, dar fiecare a creat niște amintiri diferite și niște experiențe diferite.
Horia Daraban: Poți da câteva exemple în acest sens?
Dorin Bofan: Păi, în Patagonia, în prima călătorie am fost cu actuala soție. Pe atunci, nu eram căsătorit și mergând atât de departe, am zis că ar fi o ocazie bună să o cer în căsătorie. Deci se leagă cumva și de latura personală aceste călătorii, nu doar de proiectul ”Terra Silva”.
Horia Daraban: Cum ai ales, până la urmă, zonele în care să mergi?
Dorin Bofan: Cred că a fost mai degrabă niște alegeri dictate de faptul că acolo puteam să văd niște munți și să fac trasee, fiindcă prima pasiune înainte de fotografie este muntele, mersul pe munte. Și atunci am luat deciziile în funcție de asta. Și cum în majoritatea munților prin care te poți plimba și păduri a fost destul de simplu, ba au venit firesc. Alegerile pe care le-am făcut.
Horia Daraban: Mai multe păduri cu respirații diferite, ce le diferențiază, dincolo de aspect?
Dorin Bofan: Uite, spre exemplu, pădurile de la noi din România, au o diversitate foarte bogată din punct de vedere al biodiversității. Sunt printre cele mai bogate din întreaga Europă. Aș fi vrut, mi-aș fi dorit să ajung în locuri ca Asia sau America, nordul Americii de Sud, în Amazon, dar nu s-a putut. Multe din ele sunt din Europa. Chiar am fotografiat păduri într-un ținut mai atipic, în care nu te aștepta să le găsești, și anume în Islanda. În nordul Islandei, am vizitat cea mai mare pădure din Islanda, zonă care nu e recunoscută pentru păduri, ci pentru cu totul altceva. Dar am reușit și acolo, chiar și acolo, să găsească o pădure.
Horia Daraban: Pentru că am vorbit despre cartea ta, ”Terra Silva”, poți spune povestea uneia dintre fotografiile selectate?
Dorin Bofan: Cred că chiar în prima călătorie, cea din Scoția, unde de altfel mi-a și venit ideea să încep acest proiect, am avut câteva zile în care am fost în luna martie. Cam în această perioadă în care ne aflăm acum. Nu a nins și nu a plouat câteva zile la rând. Îmi pierdusem cumva speranța că voi mai putea fotografia ceva. Peste noapte, vremea s-a schimbat, am fost acolo de unul singur. Am stat cu cortul și într-un refugiu. Am avut două locuri diferite în care am mers și peste noapte vremea s-a schimbat și de dimineață s-a răcit destul de mult și a început să ningă. Și atunci am făcut, cred că printre fotografiile mele preferate din proiect.
Horia Daraban: Ce sentimente au generat aceste întâlniri cu pădurile de pe glob? Este vorba doar de solitudine?
Dorin Bofan: Nu, majoritatea călătoriilor le-am făcut împreună cu prieteni, deci cred că mai degrabă e vorba de niște experiențe împărtășite care creează niște amintiri de durată. Și dacă ar fi să mă gândesc la păduri într-un context personal, cam asta ar fi asocierea pe care aș putea s-o fac. Faptul că am mers acolo împreună cu oameni dragi.
Horia Daraban: Pădurile, indiferent de locul unde se află, poartă amprenta umană?
Dorin Bofan: Da, majoritatea pădurilor poartă urmele trecerii oamenilor, fie că vorbim de trasee turistice, fie că vorbim de intervenții mai pronunțate, să zic așa, cum ar fi tăierile de păduri. Da, cam peste tot se poate observa acest lucru.
Horia Daraban: Am spus de cartea ta, ”Terra Silva”. Ce mesaj vrei să transmiți prin acest volum, prin fotografii și textele aduse împreună?
Dorin Bofan: Da, în primul rând este o formă de expresie artistică, adică este un proiect artistic. În al doilea rând, îmi doresc să fie o sursă de inspirație pentru oameni, să petreacă mai mult timp în natură și evident în păduri, fiindcă asta nu face decât să ne apropie de natură și implicit să ajungem să vrem să protejăm astfel de locuri.
Horia Daraban: Textele prezintă niște lucruri mai puțin știute despre păduri? Un exemplu?
Dorin Bofan: Ca de exemplu să zicem faptul că arborii sunt teoretic nemuritori. Ei își păstrează celulele stem pe care le avem și noi, oamenii, atunci când ne naștem și le păstrează pe tot parcursul vieții. Teoretic, ei ar putea să își refacă țesuturile la nesfârșit și doar anumiți factori de mediu îi fac să moară, spre deosebire de noi, oamenii, care suferim, între ghilimele, de ceea ce se cheamă senescență, adică îmbătrânirea celulară.
Horia Daraban: Ce alte proiecte în această cheie a fotografiei și a textului urmează?
Dorin Bofan: Bună întrebare. Mi-ar plăcea să lucrez mai mult în România pe proiecte care să aibă și o componentă mai amplă de mediu. Spre exemplu, Făgărașul ar fi un potențial proiect viitor, fiindcă Munții Făgăraș sunt cei mai înalți și cu cea mai mare suprafață de la noi din România, însă nu sunt parc național și acest lucru n-ar trebui să se întâmple în ziua de astăzi, când ochii noștri, ai oamenilor, sunt totuși mai ațintiți asupra problemelor de mediu. Faptul că nu avem toți munții declarați arii protejate e totuși un lucru destul de trist și care, sper eu, să se schimbe în viitorul apropiat.
Horia Daraban: La încheierea interviului nostru, un mesaj, în ideea apropierii omului de pădure într-un mod sincer.
Dorin Bofan: Da, le recomand tuturor să petreacă cât mai mult timp în natură, prin munți, prin păduri. Până la urmă, dacă ajungem să iubim aceste locuri, sunt șanse cu atât mai mari să le și protejăm pe viitor.
Interviu realizat de Horia Daraban.
Varianta audio a dialogului:
Sursa foto: Dorin Bofan