#StareaEducației (INTERVIU) Oana Daciana Topală: ”În sistemul educațional din Belgia se pune accentul pe competențe, pe ceea ce știu să fac cu ceea ce învăț la școală.”
Publicat de andreeadaraban, 30 martie 2024, 09:12 / actualizat: 31 martie 2024, 5:56
Sistemul de educație al unei țări reprezintă un factor esențial pentru dezvoltarea și competitivitatea statului respectiv. Prin sistemul de învățământ, o țară își formează resursele umane care pot contribui la progresul economic, social și cultural. O populație bine educată are mai multe șanse să fie sănătoasă, fericită și productivă și mai pregătită pentru provocări și crize locale sau globale. Sistemele de învățământ diferă de la o țară la alta. Unele sunt mai performante, altele mai puțin, toate au plusuri și minusuri.
Astăzi ne îndreptăm atenția către Belgia, o țară pentru care statul acordă peste 6% din PIB pentru educație, situându-se în topul statelor din Uniunea Europeană care alocă procente mari acestui domeniu. Invitata colegei noastre, Andreea Daraban, este Oana Daciana Topală, profesor la Institutul Limbii Române din Bruxelles, stabilită în Belgia din anul 2007.
Andreea Daraban: În Belgia, învățământul obligatoriu este de 12 ani, începe la 6 ani și se termină la 18 ani. Este împărțit în două cicluri: primar 6-12 ani și secundar 12-18 ani. Înainte de vârsta școlară obligatorie există, de asemenea, facilități gratuite de învățământ preșcolar pentru copiii cu vârsta de peste 2,5 ani. Trebuie să precizăm că în Belgia concediul maternal este de doar trei luni. Părinții care lucrează își pot lua, însă, și un concediu parental în anumite condiții, care este de maximum patru luni. Așadar, copiii pot fi duși, teoretic, la creșă de la trei luni și apoi la grădiniță începând cu vârsta de 2,5 ani sau părinții pot opta pentru un îngrijitor personal, un fel de bonă, dar cu acte în regulă. Așa este dna. profesoară Oana-Daciana Topală? Cum stau lucrurile la nivel de învățământ ante-preșcolar și preșcolar?
Oana-Daciana Topală: Da, într-adevăr, așa stau lucrurile. În Belgia, învățământul este obligatoriu de la vârsta de 5 ani. Din 2020 au scăzut puțin vârsta, deci învățământul este obligatoriu de la vârsta de 5 ani până la vârsta de 18 ani.
Andreea Daraban: Cum ajung să fie înscriși copiii la creșă sau la grădiniță? Există anumite criterii care țin de domiciliul persoanei, de apropierea de locul de muncă?
Oana-Daciana Topală: La creșă copiii ajung să fie înscriși în funcție de ceea ce găsesc părinții disponibil. Trebuie spus că locurile la creșă sunt foarte limitate și este, într-adevăr, să spunem, cu ghilimelele de rigoare, o luptă a părinților pentru a găsi un loc la creșă.
Andreea Daraban: E gratuit sau se plătește?
Oana-Daciana Topală: Creșa se plătește, dar prețurile sunt foarte accesibile și sunt adaptate în funcție de starea financiară a părinților.
Andreea Daraban: Și la noi în România avem probleme cu locurile la creșă. Belgia nu face excepție, înțeleg.
Oana-Daciana Topală: Cunosc situații în care copiii au fost înscriși la creșă înainte de a se fi născut.
Andreea Daraban: Ulterior, la grădiniță e aceeași bătălie?
Oana Daciana Topală: La grădiniță, să spunem că sunt locuri mai multe decât la creșă sau să spunem că părinții ajung mult mai ușor să își înscrie copiii la grădiniță.
Andreea Daraban: De ce se ține cont atunci când se fac aceste înscrieri?
Oana Daciana Topală: În general de apropierea de domiciliu, într-adevăr, așa cum ați spus, dar și de disponibilitățile din grădinițe. Copiii rămân la grădiniță toată ziua. Încep la ora 8:30 și pot rămâne până la ora 15:30 atunci când se termină programul școlar.
Andreea Daraban: Copilul intră în școala primară la vârsta de 5 ani și termină, această școală primară, la vârsta de 12 ani. Cum se desfășoară orele, ce program au copiii? Diferă de la școală la școală sau e un program unitar?
Oana Daciana Topală: Programul este unitar, orarul este același, este uniform. Ei au ore în fiecare zi de la 8:30 până la 15:30 cu excepția zilei de miercuri, în care se vor opri la ora 12:30.
Andreea Daraban: Indiferent de zona și de școala din care fac parte. Vorbim despre școlile publice?
Oana Daciana Topală: Vorbim despre școlile publice și vorbim despre școlile francofone, pentru că eu lucrez în școlile francofone din Belgia. Fac o mică paranteză, Belgia este o țară mică într-adevăr, dar are trei limbi oficiale: franceza, neerlandeza și germana și trei sisteme de învățământ, sistemul francofon, sistemul neerlandofon și sistemul germanofon, astfel încât fiecare sistem de învățământ are specificitățile sale. Eu vorbesc despre sistemul francofon în care lucrez.
Andreea Daraban: Celelalte diferă cu mult?
Oana Daciana Topală: Nu. În principiu, este același program în fiecare comunitate. Ceea ce diferă sunt vacanțele, deci copiii care merg în învățământul francofon nu au vacanță în același timp cu cei din sistemul germanofon sau în neerlandofon.
Andreea Daraban: Dar în ceea ce privește programa școlară, ea este uniformă peste tot, în toate cele trei sisteme de învățământ? Este gândită la nivel de minister?
Oana Daciana Topală: Sunt trei ministere ale învățământului diferite, deci fiecare minister va avea specificitățile sale. Nu există un singur minister.
Andreea Daraban: Spuneați că în clasele primare copii încep la 8:30 școala, o termină la 15:30. Au un program specific, iau și masa la școală, li se oferă o masă în timpul programului? Beneficiază de un învățător, de mai mulți profesori, cum se derulează orele?
Oana Daciana Topală: În ciclul primar copiii sunt la învățătoare. Exact cum se întâmplă și la noi numai că, așa cum ați spus, copiii în Belgia sunt în ciclul primar până la 12 ani, astfel încât ei la 12 ani termină clasa a VI-a și dau un examen național. Ca să răspund la întrebarea dvs., da, au un orar foarte bine stabilit. Au ore de la 8:30 până la 10:10, apoi iau o pauză până la 10:30, o pauză în care mănâncă o gustare, ies în recreație, ies în curtea școlii pentru a se relaxa, apoi reiau orele de la 10:30 până la 12:10, când iarăși iau o pauză. De data aceasta o pauză mare de la 12:10 până la 13:30 o pauză în care mănâncă și într-adevăr, copiii care doresc, părinții care optează pentru acest lucru, pot mânca la școală o mâncare caldă și apoi după ora 13:30 intră din nou în clase pentru ultima parte a zilei, de la 13:30 până la ora 15:10. Copiii nu pot lipsi de la școală, pentru că, vă spuneam, învățământul este obligatoriu în Belgia de la vârsta de 5 ani, astfel încât de la vârsta de 5 ani copilul trebuie să fie prezent și trebuie să justifice orice absență de la școală printr-un certificat de la medic sau printr-un alt document care să justifice faptul că acel copil s-a aflat în altă parte în timpul orelor de școală. Și poate ar trebui să spun că în fiecare școală există un serviciu care se numește serviciu psiho-medico-social, este un serviciu care va interveni de fiecare dată când există, cu ghilimele de rigoare, o problemă cu un copil. Adică, dacă acel copil are o problemă de sănătate, nu vede bine la tablă, nu aude, are o problemă de echilibru. În primul și în primul rând școala se va sesiza în legătură cu acea problemă de sănătate, prin acest serviciu psiho-medico-social. Sau un copil are o problemă de comportament sau o problemă care, ar putea să spunem, implica anumite nuanțe de ordin psihic sau de ordin social. Încă o dată, acest serviciu psiho-medico-social existent în fiecare școală va interveni și împreună cu directorul școlii și cu profesorul, dirigintele clasei, vor încerca să ia o decizie în beneficiul acelui copil. Părinții comunică cu profesorii printr-un jurnal de clasă. Fiecare elev are un jurnal de clasă, o agendă în care sunt informații legate de orarul zilnic, de teme, toate temele sunt transmise prin acest jurnal al clasei și este un document oficial. Tot în acest jurnal al clasei profesorul va comunica cu părintele și părintele va comunica cu profesorul. În Belgia nu intră părinții în școală, așa cum ne-am imagina sau așa cum se întâmplă în România. Părinții se opresc la intrarea în școală. Dacă părintele sau profesorul dorește o întâlnire, comunică acest lucru prin jurnalul de clasă.
Andreea Daraban: Se pun note în clasele primare sau calificative, cum e sistemul de notare?
Oana Daciana Topală: În clasele mici, mă refer clasa întâi, a doua, se pun mai degrabă calificative. În clasele mai mari, adică începând cu clasa a III-a a IV-a și apoi chiar a V-a și a VI-a copiii pot primi note sau sunt evaluați cu procente. Ei primesc tot felul de testări, tot felul de mici lucrări, astfel încât să fie evaluați și notați pe parcursul săptămânii, pe parcursul lunii, pe parcursul trimestrului. Pe parcursul anului școlar există o evaluare permanentă. Chiar și zilnic pot avea un test. Copiii sunt evaluați în permanență, astfel încât să nu existe acel stres de lucrare trimestrială, un stres de lucrare anuală, ș.a.m.d. Ei sunt evaluați în permanență și astfel există o imagine foarte clară în legătură cu evoluția acelui copil, cu lacunele pe care le are.
Andreea Daraban: Pe ce se pune accentul în școala primară, se pune accentul mai mult pe partea creativă, pe partea artistică, pe partea de științe, de limbă? Sportul bănuiesc că nu lipsește din orarul săptămânal.
Oana Daciana Topală: Sportul nu lipsește din orarul săptămânal, într-adevăr, și în afară de orele de sport care se desfășoară în școală, ei sunt implicați în tot felul de activități, de competiții sportive extrașcolare. Apoi, într-adevăr, în ultimii ani observăm că se pune accent în școala belgiană pe atelierele de creație, pe educația aceasta artistică. Ei au ore și de științe și de limbi străine. În afară de limba de școlarizare, care în cazul nostru este limba franceză, ei vor învăța automat o a doua limbă oficială a Belgiei. În general ei aleg să studieze neerlandeza. Au cursuri și de limbă engleză, apoi pot avea cursuri extrașcolare de alte limbi străine pe care doresc să le studieze sau având în vedere multiculturalitatea claselor din Bruxelles, ei vor alege în extrașcolar să studieze limba maternă, ca română, turcă, limba arabă, limba italiană, ș.a.m.d, în funcție de originea lor. Școala le poate pune la dispoziție cursuri extra-școlare de limbă maternă.
Andreea Daraban: Asta se întâmplă în școală, nu în cluburi private în afara școlii.
Oana Daciana Topală: Da, copiii pot merge în diferite asociații sau în diferite alte cluburi sau la școlile de sfârșit de săptămână. Dar școala belgiană oferă această șansă copiilor de alte origini să studieze limba, cultura civilizația țării de origine.
Andreea Daraban: La sfârșitul claselor primare ce se întâmplă? Cum se face trecerea spre învățământul secundar?
Oana Daciana Topală: La sfârșitul claselor primare, la sfârșitul clasei a șasea, copiii dau un examen, un examen național, un examen la care subiectele sunt, să spunem, aceleași pentru toate școlile francofone. Dau un examen care verifică cunoștințele de limbă franceză, de matematică, de științe și în urma acestui examen ei se pot înscrie la o școală secundară pentru a intra în învățământul secundar.
Andreea Daraban: Acest învățământ secundar cuprinde patru tipuri de specializări: general, tehnic, artistic și profesional. Fiecare copil optează pentru una dintre aceste specializări sau e distribuit în funcție de medie? Cum se întâmplă lucrurile?
Oana Daciana Topală: Copiii optează, cu ajutorul părinților, pentru ceea ce doresc să studieze mai departe. Copiii optează pentru una sau alta dintre școlile secundare în care și-ar dori să meargă.
Andreea Daraban: Dacă nu intră acolo unde își doresc, ce se întâmplă?
Oana Daciana Topală: Se aleg, să spunem, mai multe școli în care copilul ar dori să meargă să studieze și dacă nu reușește, nu prinde loc în prima școală pe care a dorit-o, poate merge în a douaa școală, în a treia școală ș.a.m.d. Cu cât mai multe școli pune pe acea listă de înscriere, cu atât mai multe șanse are de a prinde un loc într-o școală secundară.
Andreea Daraban: Bătălia cea mai mare unde se dă, pe care specializare, pe ce profil?
Oana Daciana Topală: N-aș putea să vă spun pe care profil se de o anumită bătălie. Unii copii merg în învățământul general, într-adevăr, foarte mulți copii rămân pe învățământul tehnic, mulți copii merg în profesional. Bineînțeles, copiii sunt dirijați de școala primară în care au studiat, sunt dirijați în sensul în care li se recomandă în funcție de abilitățile pe care le le au, în funcție de ceea ce își doresc să studieze, în funcție de competențele pe care le-au dobândit. Copiii pot fi dirijați cu un sfat sau cu o recomandare către o școală sau alta. Să știți că atunci când vin rezultatele de la acel examen, acel certificat de studii de bază, cum îl numesc ei, adică acel examen de la sfârșitul clasei a VI-a, nu se ține cont de o anumită medie. Se ține cont de faptul că ai reușit sau nu ai reușit. Dorința este ca acei copii să prindă un loc în învățământul general sau să prindă un loc în învățământul tehnic. Dirijarea lor se face în funcție de ceea ce pot acei copii, de ceea ce știu, de ceea ce își doresc și evident, de apropierea de domiciliu sau de capacitățile lor de a se deplasa într-o parte sau în alta. Nu există acea distribuire a copiilor în funcție de medie. Fiecare copil își cunoaște capacitățile, fiecare copil își cunoaște competențele, iar profesorii din școala primară sunt acolo tocmai pentru a dirija copilul către un învățământ de un anumit tip sau un învățământ de un alt tip. Lucrurile sunt mai simple când copiii merg către învățământul vocațional. Atunci da, există un talent pe care copilul dorește să și-l pună în valoare. Mulți copii merg către învățământul profesional. De ce? Pentru că ei sunt dirijați și știu cumva că de acolo pot avea acces imediat la o meserie. Mulți copii merg în învățământul tehnic. Sunt școli secundare foarte bune, foarte cunoscute, foarte renumite în Bruxelles pentru învățământ tehnic.
Andreea Daraban: Copiii din Belgia au 6 ani de liceu. Cum e structurat acest învățământ secundar?
Oana Daciana Topală: În fiecare an, evident, au examene, dar au examene de verificare a cunoștințelor pe care ei le dobândesc în acel an școlar. Dacă reușesc toate examenele, pot merge în anul următor, dacă nu reușesc toate examenele, repetă anul. Nu există acest sistem de treaptă, de trecere de la un ciclu la altul.
Andreea Daraban: Sunt evaluați anual, există un examen final la fiecare sfârșit de an de învățământ secundar. Dacă nu îl trec la fiecare disciplină există șanse să repete anul?
Oana Daciana Topală: Există șanse să repete anul, da, așa este, așa cum există și în învățământul primar, bineînțeles. Și să știți că tendința este ca elevii să repete anul și nu este absolut nicio problemă, nici în primar, nici în secundar. Nu este absolut nicio problemă ca elevul, să repete, să dubleze anul, cum spun ei, pentru că este în beneficiul acelui copil să repete un an și să își pună la punct anumite lacune din cauza cărora el nu a putut trece în anul următor.
Andreea Daraban: Dar ce înseamnă că nu reușesc? Nu reușesc la o disciplină, nu reușesc la mai multe?
Oana Daciana Topală: Nu reușesc la o disciplină, da.
Andreea Daraban: Dacă nu iau la examenul de final de an, adică nu iau 50% la o disciplină, atunci ei repetă tot anul?
Oana Daciana Topală: Da, numai că decizia de a repeta anul se ia de un consiliu profesoral, nu se uită doar într-un buletin de note, cum îl numesc ei. Nu doar acest lucru se ia în seamă. Ci se analizează absolut toată situația acelui elev, astfel încât decizia să fie luată strict în beneficiul copilului și să fie o imagine de ansamblu și o decizie imparțială. Copilul poate trece în anul următor cu o medie insuficientă la o anumită materie, dacă se consideră că acel copil are un potențial și școala va pune în practică anumite instrumente pe care le deține, astfel încât copilul să evolueze, să-și acopere lacunele și să poată depăși anul fără nicio problemă.
Andreea Daraban: Există și în cazul învățămîntului secundar un program unitar.
Oana Daciana Topală: Ei se vor opri cu școala în fiecare zi la 16:30, în principiu, da, se vor opri mai târziu decât copiii din ciclul primar.
Andreea Daraban: La finalul învățământului secundar se susține examen de Bacalaureat?
Oana Daciana Topală: Nu, nu există un examen de Bacalaureat. Există, de asemenea, un examen național în urma căruia copiii obțin un certificat de studii superioare secundare.
Andreea Daraban: Examen care este pe profilul fiecărui nivel de studiu, adaptat.
Oana Daciana Topală: Pe profilul fiecărui tip de învățământ.
Andreea Daraban: Și cu acest certificat, elevii pot merge mai departe spre studiile superioare?
Oana Daciana Topală: Cu acest certificat, copiii merg mai departe către studiile universitare sau pot merge pe piața muncii. De fapt, ei sunt familiarizați foarte repede cu piața muncii. Sunt îndreptați către piața muncii în funcție, evident, de profilul învățământului pe care îl urmează, pentru că ei urmează stagii de lucru încă din anul doi de studii secundare. Indiferent de profil, copiii sunt orientați, sunt dirijați către piața muncii astfel încât trecerea, integrarea în piața muncii să se facă foarte armonios la sfârșitul studiilor secundare.
Andreea Daraban: Spuneați că elevii care doresc să urmeze o universitate au nevoie de acest certificat de finalizare a studiilor.
Oana Daciana Topală: Da, nu se pot înscrie la universitate sau la un colegiu fără acest certificat de terminare a studiilor secundare.
Andreea Daraban: Nota de acolo contează în dosarul pe care îl vor depune sau ei dau un examen?
Oana Daciana Topală: Contează faptul că au sau nu au acel certificat.
Andreea Daraban: Se pot înscrie doar dacă-l au și fiecare universitate are regulile sale de admitere, bănuiesc.
Oana Daciana Topală: Evident. Examen de admitere nu se dă, mi se pare că se de doar pentru facultatea de medicină. În general nu se dă admitere pentru a intra la universitate sau a intra la un colegiu. Selecția se face după primul semestru sau după primul an de facultate.
Andreea Daraban: Adică intră toată lumea și rămâne cine poate.
Oana Daciana Topală: Da, intră 100 și rămân 20.
Andreea Daraban: Pe parcursul învățământului secundar, pe ce se pune accentul? Ce valorizează sistemul în ceea ce privește copilul, ce dorește să obțină de la acest copil, până la urmă?
Oana Daciana Topală: Competențe. Învățământul belgian pune accentul pe formarea de competențe și mai puțin pe acumularea de informații, indiferent de domeniul de studiu, indiferent că este vorba despre geografie, istorie, limbi străine, matematică ș.a.m.d. Se pune accent pe ceea ce știu să fac cu ceea ce învăț la școală. Nu se pune accent pe acumularea de informații, pe învățarea pe de rost a unei lecții.
Andreea Daraban Dumneavoastră predați limba română în școli francofone, acolo unde există comunități românești.
Oana Daciana Topală: Da, eu predau limbă, cultură și civilizație românească. Este un curs pe care îl predau în extrașcolar, într-adevăr, copiilor din școlile belgiene, copii care își doresc să păstreze contactul cu limba, cultura și civilizația părinților lor. Aceasta este o parte din munca pe care o fac, iar o altă parte din munca mea este predarea unor cursuri de deschidere interculturală, cursuri pe care le predau în limba franceză și care se adresează tuturor copiilor din școală, indiferent de originea lor.
Andreea Daraban: Există adresabilitate? Vor copiii belgieni sau de alte naționalități, altele decât cea română, să facă aceste cursuri?
Oana Daciana Topală: Da, pentru că acest curs are loc în programa școlară, are loc în orarul săptămânal al școlii. Da, copiii participă pentru că sunt cursuri în urma cărora ei învață să se integreze mai bine în societatea belgiană, să învețe diferențele și asemănările între culturi diferite.
Varianta audio a interviului:
Oana Daciana TOPALĂ este profesor agreat pe lângă Ministerul Federației Wallonie-Bruxelles – Administrația Generală de Învățământ, profesor colaborator al Institutului Limbii Române, traducătoare și interpretă autorizată în Ministerul Justiției din Belgia. Stabilită la Bruxelles din 2007, predă cursuri de franceză ca limbă străină, de limbă, cultură și civilizație românească și de educație interculturală în școlile din Comunitatea Francofonă din Belgia. Specializată în pedagogia interculturală, desfășoară multiple proiecte multiculturale, iar din 2018 s-a implicat în cercetarea științifică având ca teme de interes plurilingvismul, intercomprehensiunea, interdisciplinaritaritatea.
Dintre articole și publicații: ”Interférences linguistiques franco-roumaines ches les enfants qui suivent le cours de langue, culture et civilisation roumaine à Bruxelles” (în volumul „La justice distributive. Panait Istrati et le mythe du brigand d’honneur, Ed. La Pensée et les Hommes, Bruxelles, 2021), „Predarea limbii române ca limbă străină în școlile multiculturale din Bruxelles” în volumul „1918-2018: ”Limba şi cultura română – structuri fundamentale ale identităţii naţionale: evaluări, perspective” (2019), „Inter-, pluri, transdisciplinarité. Un exemple de projet pluri-, inter-transdisciplinaire à visée interculturelle” (în volumul „Mythologie, mémoire et narration. Le jeu des temporalités”, Ed. La Pensée et les Hommes, Bruxelles, 2024).
