30 iunie, de la 18.03: final de stagiune la Filarmonica Moldova și Opera din Iași, la Univers Muzical cu Daniela Vlad
Publicat de dvlad, 30 iunie 2024, 16:14
Astăzi, două secvențe din Concertul extraordinar al Filarmonicii Moldova la închiderea stagiunii și respectiv marele succes al premierei operei Turandot la Opera din Iași, după care ascultăm un album al violonistei Patricia Kopacinskaya închinat lui Vivaldi împreună cu ansamblul Il Giardino armonico și Giovanni Antonini.
Filarmonica Moldova a oferit publicului său un program frumos și rar, poate am mai auzit de multe ori Concertul pentru vioară de Silbelius, dar tocmai așa putem spune de ce ne-a plăcut atât de mult interpretarea maestrului Liviu Prunaru și chimia lui cu orchestra. A doua lucrare a fost un efort extraordinar al ansamblului: Orchestra Filarmonicii Moldova, Corul Academic Gavriil Musicescu pregătit de Consuela Radu Țaga, cei 4 soliști invitați și dirijorul concertului, Tiberiu Soare.
Vă las să savurați un scurt interviu cu violonistul Liviu Prunaru, mai elocvent decât orice cronică. Vă reamintesc că Liviu este plecat de la Craiova și a ajuns concert maestrul uneia dintre cele mai mari orchestre din lume, Concertgebouw din Amsterdam, încă din 2006. După ce a studiat cu cei mai mari violoniști și profesori ai lumii, Yehudi Menuhin și Dorothy Delay, iar din juriul competițiilor uriașe pe care le-a câștigat făceau parte Igor Oistrach sau Ruggiero Ricci. Este un interviu al lui Liviu pe net, chiar despre Concertul de Sibelius, începe cu detalii despre devenirea sa, iar noi alăturăm interviul cu cele mai recente date:
https://www.youtube.com/watch?v=ALw7s4IOrYU
Liviu Prunaru, la finalul staginii 2023-2024 la Filarmonica Moldova. Este finalul unei stagiuni bogate și de mare prestigiu, cu toate condițiile vitrege de desfășurare a activității, cu repetiții în sălile proprii și concerte în altă sală. Dar să luăm ceea ce este bun din asta, marea putere de adaptare a artiștilor la această situație. Aș îndrăzni să spun că asta crește o orchestră viguroasă, care nu renunță la vechile standarde de calitate. La începutul concertului, dl director general al Filarmonicii, violonistul Bujor Prelipcean, a făcut o scurtă introducere, în care și-a exprimat îndoiala că lucrările vor dura doar atât cât se preconizează, 1 an și 9 luni. Să le dorim filarmoniștilor sprijin bnecuvântat din toate părțile, pentru ca Iașul să rămână și pe harta sălilor de concert din România cu fruntea sus.
După concertul de Sibelius am avut emoții, Missa Solemnis de Ludwig van Beethoven fiind o lucrare de mare complexitate. Un motiv erau soliștii, știind că soprana Veroncia Anușca a înlocuit-o în ultimul moment pe soprana invitată inițial. Ea a citit practic la prima vedere partitura și trebuie să o felicităm și să-i mulțumim pentru profesionalism, pentru redarea fără cusur, pentru vocea minunată și în vocal simfonic, nu doar în operă. Mezzosoprana a fost Asineta Răducan de la Opera Brașov, iar vocile masculine au fost tinere și bine integrate ansamblului, tenorul Andrei Petre și basul Ștefan Lamatic. Două voci promițătoare pentru roluri importante atât în operă, cât și în vocal simfonic. Mulțumim ansamblului și dirijorului Tiberiu Soare pentru acest maraton de aproximativ o oră și jumătate. Scriitură dificilă vocal pentru toată lumea.
Premiera operei Turandot de Giacomo Puccini la centenarul morții autorului și la centenarul premierei absolute a lucrării, s-a dovedit unul din cele mai frumoase succese ale Operei ieșene din ultimii ani. Atât în ceea ce privește regia, luminile și scenografia – semnate de Rareș Zaharia și Alessandra Bonfelli Serbolisca, cât și ca interpretare, impecabilă sub bagheta aceluiași David Crescenzi care ne oferă de fiecare dată dovada profesionalismului său robust, a muzicalității, sensiblității și puterii de muncă excepționale. David e clar, nu știe să spună nu, și nu știe să lase nimic nepus la punct. Și un alt secret al succesului său în România, este carisma care îl lipește pur și simplu de artiști și îl face iubit de tot ansamblul. Astăzi nu vă spun mai mult, decât că primul spectacol a fost un boom absolut, cu aplauze furtunoase la fiecare arie și la finalurile de act, cu o strălucire și un fast de bun gust, setarea acțiunii în anii 20, belle epoque, a dat eleganță și a fost cât se poate de logică, după cum poate vă amintiți că ne-a povestit regizorul Rareș Zaharia. Cât despre interpretare, sperăm să vă putem oferi curând fragmente pentru a auzi totul, cât a fost de frumos legat și pus la punct. Astăzi vă oferim doar două interviuri, cu tenorul Daniel Magdal și scenografa Alessandra Serbolisca.
Daniel Magdal din nou acasă la Iași. Despre scenografie, trebuie să spun că este uimitoare, stilizată la maxim, cu detaliile care localizează povestea totuși în China, un dragon uriaș despre care regizorul Rareș Zaharia ne-a spus că este realizat totuși la Iași, deși credeam că a fost comandat de peste mări, apoi un perete care include tot, și tronurile celor doi împărați, al tătarilor și al Chinei, și sarcofagul rudei pe care o vrea să o răzbune Turandot, și poarta cu simbolurile soarelui și al lunii. O concentrare supremă, fără nimic prea încărcat și totlu într-o logică desăvârșită.
Acesta este primul meu spectacol Turandot – ne spune scenografa Alessandra Serbolisca. Dar ca studentă la Academia de Arte frumoase, proiectul meu de absolvire a fost Turandot. Deci este o lungă poveste de dragoste. Și visul devine realitate. Montarea e diferită, pentru că acum am un mare regizor care îmi arată drumul, mă introduce în interpretare, în poveste și în anii 20, pentru că acțiunea noastră este proiectată în anii 20 ai secolului trecut, deci și costumele.
Îți amintești care este cea mai mare producție de Turandot pe care ai văzut-o?
Cea mai mare e a lui Zefirelli. E absolut tradițională, cum își imaginează italianul Orientul și China. Pentru că opera se petrece într-un timp al poveștilor. Și Zefirelli îi dă o aură magnifică. Acesta este cel mai mare Turandot, tradițional. Și alți artiști au montat Turandot. Profesorul meu Pier Luigi Pizzi. Care a avut o altă abordare a operei.
Ce final a ales? Al lui Alfano, desigur. Deci al lui Berio e mai degrabă un experiment? Sigur nu e decizia unui scenograf, dar oamenii preferă finalul lui Alfano. Și cea mai modernă pe care ai văzut-o? Pe internet am vazut, cele mai moderne sunt în Europa centrală. În toată Europa sunt interpretări diferite ale Operei. Ale tuturor operelor.
Cred că o să ne placă foarte mult această setare cu un secol în urmă, este într-o perioadă foarte frumoasă
Pt mine, să studiez obiceiurile, machiajul și coafurile a fost foarte interesant, să văd cum se potrivesc cu tradiția, am fotografii din China acelor ani, cu oameni îmbrăcați modern.
Se occidentalizau si ei
Exact, și la fel este împăratul. Ultimul împărat și povestea lui din film, care e adevărată, ne arată exact această tranziție. Poate că se schimbă mereu ceva, dar nimic nu se schimbă. Dacă ne referim la putere, de obicei la finalul poveștii cineva ia puterea. Și la noi acesta este Calaf. El o iubește pe Turandot. Probabil. Haha da, să întrebăm publicul. Oare o iubește? Și el ia locul Împăratului Altoum.
Să decidă publicul dacă Calaf a iubit-o
Care a fost cel mai mare succes al tău de până acum?
Poate ăsta!… Nu-mi place să mă uit înapoi, ci să mă uit înainte. Call me by Your Name, este un film care a primit un Oscar, regizat de Luca Guadanino. Este ceva ce ține de destin, Eu lucrez în teatru, nu în cinema. Dar mi-a plăcut să lucrez la el, e romantic, poetic.
Știi că aici au fost artiști italieni care și-au îmbogățit mult cariera lucrând aici. Cred că pentru ei e important azi ceea ce au făcut aici. Și îți doresc și ție la fel, ca România să-ți aducă un mare succes.
Multumesc! Sper să mai vin, pentru că teatrul este adorabil, la fel și oamenii.
În partea a doua a ediției, Giovanni Antonini și ansamblul său Il Giardino Armonico îl sărbătoresc pe compozitorul care i-a făcut faimoși: Antonio Vivaldi. Înregistrările lor cu Anotimpurile și Recitalul faimos al Ceciliei Bartoli au pus o marcă cu totul memorabilă pe discografia Preotului cu părul roșu, cum apare Vivaldi în imaginile vremii (care în 2020, la apariția discului, se pregătea să împlinească… 270 de ani de la moarte și 333 de la naștere!!!)
Focurile lor de artificii muzicale continuă cu un program de concerte care sigur provoacă reacții puternice, deoarece este rezultatul unei întâlniri cu o violonistă la fel de pricepută în schimbarea granițelor, Patricia Kopatchinskaja. Împreună au conceput un program intitulat WHAT’S NEXT VIVALDI?, (Ce urmează, Vivaldi?) care împletește super-virtuozitatea concertelor lui Vivaldi (Marele Mogul RV 208, La Tempesta di Mare și altele) cu piese scurte scrise de compozitori contemporani, Luca Francesconi, Simone Movio, Giacinto Scelsi, Aureliano Cattaneo și Giovanni Sollima, și în mare parte comandate de Patricia Kopatchinskaja special pentru acest program.
O emisiune de Daniela Vlad