Facultatea de Teatru din Iași, 30 de ani de la prima promoție de absolvenți
Publicat de isoreanu, 1 iulie 2024, 20:02
Sâmbătă a avut loc, la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, întânirea primei generații de absolvenți ai Facultății de Teatru. În urmă cu 30 ani, aceștia finalizau studiile la Departamentul de Teatru de la Academia de Arte.
Ioana Soreanu a participat la eveniment.
Anul acesta, prima promoție de absolvenți ai Facultății de Teatru din Iași, din 1994, aniversează 30 de ani de la momentul finalizării studiilor. Sala Studio a Universității Naționale de Arte „George Enescu” a găzduit, sâmbătă, festivitatea la care au participat mare parte dintre cei care astăzi sunt actori la teatre din țară și din străinătate și o parte dintre profesorii lor.
Cum e și firesc, multe s-au schimbat în acești ani, au fost înființate secții noi, pe lângă cele de Actorie și Arta Actorului Mânuitor de Păpuși și Marionete, sunt mai mulți studenți, mai mulți profesori.
Emoțiile reîntâlnirii au fost foarte mari, poate, mai ales pentru prof. univ. dr. Aurelian Bălăiță, absolvent de teatru, în urmă cu 30 de ani, la Universitatea pe care astăzi o conduce în calitate de rector:
Aurelian Bălăiță: Am emoții foarte mari pentru această revedere, pentru că timpul a fugit foarte, foarte repede. S-au întâmplat în anii ăștia foarte multe lucruri bune și pentru absolvenți, pentru colegii noștri și pentru Universitate.
Ioana Soreanu: Cum este astăzi facultatea de Teatru, față de acum 30 de ani?
Aurelian Bălăiță: S-a schimbat foarte mult, într-un sens foarte bun, pentru că dacă la început eram doar 31 de studenți, în ’90, acum Facultatea numără 225 de studenți. Dacă erau doar câteva cadre didactice, la care ținem foarte mult, acum sunt în jur de 50 de cadre didactice. Au apărut specializări noi, pe lângă cele inițiale, de Actorie și de Arta Actorului Mânuitor de Păpuși și Marionete, a apărut Regia, a apărut Coregrafia, a apărut Teatrologia. Studiile s-au dezvoltat și pe programe de masterat și pe programe de doctorat și, așa după cum se știe, absolvenții noștri sunt în mai toate teatrele din România și profesează și în afara țării cu mare succes.
Înființarea acestui departament în 1990, imediat după Revoluția din 1989, a fost un demers complicat care a reușit numai datorită determinării celor implicați: Natalia Dănăilă, Sergiu Tudose și Emil Coșeru.
Profesorul Emil Coșeru își amintește de pasiunea investită pentru realizarea acestui proiect:
Ioana Soreanu: Vi se datorează foarte mult, domnule profesor, redeschiderea Facultății de Teatru de la Iași. Cum a fost atunci?
Emil Coșeru: Eu și cu Lulușa Dănăilă, Dumnezeu s-o odihnească, și cu Sergiu Tudose, și pe el să-l odihnească Dumnezeu, am gândit atunci, în… imediat după Revoluție, în ‘90, de fapt, după ce s-a potolit puțin tumultul ăla, cum să redeschidem Facultatea. Și, Lulușa a făcut tot proiectul. Eu aveam o intrare pe la Ministerul Culturii, era domnul Pleșu atunci, cu domnul Dan Petrescu, și ne-a dat aprobarea. Și în ’90, asta a fost, mă rog, în iarnă, să zicem, sau în primăvară, și toamna am început. A fost destul de greu, pentru că nu știu dacă eram iubiți aici. Intram peste Muzică, peste Pictură.
Ioana Soreanu: A rămas rivailitatea aceea…
Emil Coșeru: Între arte, între muze (râde), rivalitatea între muze, se certau între ele. Ei, a fost frumos. Nu, exagerez, poate, dar a fost greu cu spațiul. Era un departament, pe vremea aia. Pe urmă, încetul cu încetul, s-a făcut Facultatea de Teatru. A fost cu pasiune făcut și cu suflet. Țin minte, că m-am zis cu Sergiu Tudose, m-am dus Basarabia. Asta a fost un clenci, să spunem așa, pentru că îi aduceam pe cei din Basarabia, care erau frații noștri, și la minister, am bătut monedă pe chestia asta. Și ne-au acceptat. Adică, au venit niște copii foarte talentați, care acum fac cinste teatrului românesc. Cred că avem o școală foarte bună.
Iașiul are o tradiție în ceea ce privește învățământul superior artistic. La 1 octombrie 1860, a fost înființată, prin decret al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Şcoala de Muzică şi Declamaţiune, transformată, în octombrie 1864, în Conservator de Artă Teatrală și Declamațiune.
Așadar înființarea Departamentului de Teatru în cadrul Academiei de Arte, în 1990, a fost o continuare a acestei tradiții. Iar din prima promoție face parte și directorul artistic al Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, Daniel Busuioc:
Daniel Busuioc: Din punct de vedere istoric, am fost prima promoție de după Revoluție, pentru că tradiția e mai veche. În Iași a fost primul Conservator de Artă Teatrală și Declamațiune, așa că tradiția a fost reînnodată în 1990. Și într-adevăr, am fost prima promoție care a absolvit Facultatea de Teatru din Iași. Ultima promoție la Conservatorul ieșean era compusă din Matei Alexandru, Tamara Buciuceanu…. Absolvent de Iași a fost Octavian Cotescu. Ei au fost ultima promoție înainte de desființarea Conservatorului la Iași și noi am fost prima promoție după ce Academia de Arte – se chema în ‘90, acum se cheamă Universitatea de Arte – s-a reînființat la Iași.
Ioana Soreanu: În calitate de director al Teatrului Național, urmăriți promoțiile.
Daniel Busuioc: Sigur că urmărim. Posturile sunt limitate în teatru, dar pe cât posibil, oferim posibilitatea studenților să participe. Castingurile sunt deschise, când vine un nou regizor. Tinerii studenți au posibilitatea să participe la castinguri și, în măsura posibilităților, oferim măcar vârfurilor posibilitatea să apară pe scena Teatrului Național și, dintre ei, sigur că se aleg cei care fac performanță. Și angajații mai tineri din Teatrul Național din Iași nu numai că au făcut performanță, au făcut performanță și ca studenți, la Gala HOP. Ada Lupu, care a luat Marele Premiu la Gala HOP, Dumitru Georgescu, care a luat premiu la HOP. Și e normal să fie așa, să folosim absolvenții de la Universitatea de Arte „George Enescu”, pentru că e ca o pepinieră. Așa a și fost gândit teatrul la începuturi, pentru că… și primele Conservatoare. Când s-a înființat la Iași, asta a și fost ideea, ca tinerii actori care ies de pe băncile școlii să poată participa la producții de la Teatru Național din Iași. Din nefericire, sunt puține locuri libere în teatre și pe vremuri, trupa Teatrului… Teofil Vâlcu, când a venit în trupă, era al 83-lea, acum suntem 34 de toți.
Povestea aceasta frumoasă continuă cu aceeași pasiune pe care foștii studenți o investesc astăzi ca profesioniști ai teatrului, ca profesori și ca oameni cu responsabilități importante în instituții din domeniu.
(Radio Iași/FOTO: Facebook Facultatea de Teatru Iași)