Fănel Apostu, ieșean, pe cel mai înalt vârf al Europei, cu planuri de expediții pentru ascensiuni pe cele mai înalte șapte piscuri de pe șapte continente. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (28.07.20024)
Publicat de hdaraban, 28 iulie 2024, 12:03 / actualizat: 31 iulie 2024, 12:17
Orizontul e mereu deschis, prima condiție este să-l vedem astfel, iar de aici ideea de călătorie devine palpabilă. Europa, Asia, continentul sud-american, repere geografice din România și enumerarea ar putea fi confirmarea pasiunii pentru călătorie, dorința de a atinge orizonturi geografice diverse.
Toate acestea sunt în dreptul unuia dintre invitații la ”Weekend cu prieteni”. Fănel Apostu, inginer de mediu, s-a întors recent de pe cel mai înalt vârf al Europei. În interviul Radio Iași, el a povestit despre întreaga experiență, cât de dificilă a fost ascensiunea pe Vârful Elbrus și în ce măsură o astfel de expediție deschide noi file de jurnal de călătorie.
De altfel, ieșeanul a fost de mai multe ori în Nepal, unde a ajuns și pe Vârful Kala Patthar, la peste 5160 de metri.
Experiențele de călătorie trăite îl fac să viseze la ascensiunea pe cele mai înalte șapte vârfuri de pe șapte continente, în acest sens, în atenție fiind Aconcagua (6961 de metri), cel mai înalt vârf din Americi și Kilimanjaro (5895 de metri), cel mai înalt pisc de pe continentul african.
Dincolo de performanță și sentimentul imens al reușitei, Fănel Apostu spune că experiențele l-au făcut să devină ”mai calculat și mai modest în relația cu natura”.
Horia Daraban: Elbrus, ce înălțime?
Fănel Apostu: Elbrus, 5642 de metri.
Horia Daraban: Și în acest sens, căutăm o justificare. De ce o astfel de ascensiune?
Fănel Apostu: În primul rând, ca să-mi dovedesc mie că pot. Și în al doilea rând, pentru că e cel mai înalt vârf din Europa, adică trebuia urcat la un moment dat. Dar nu ascund faptul că aș fi preferat să urc vârful Mont Blanc, care este un pic mai mic decât vârful Elbrus, dar e mai dificil.
Horia Daraban: Ideea de a urca pe munte, indiferent de altitudine, ține de neliniștea asta specifică călătorului?
Fănel Apostu: Cred că da. E, de fapt, o pasiune care se cultivă în timp și, odată cu vârsta, poate cresc și posibilitățile financiare, pentru că astfel de excursii nu sunt chiar ieftine. Încet, încet îți dorești din ce în ce mai mult.
Horia Daraban: Mai dificil de ajuns în Federația Rusă, în condițiile actuale?
Fănel Apostu: În condițiile actuale, e un pic mai dificil de ajuns, dar nu imposibil. Această excursie a fost organizată de un tur-operator român. Ne-am înscris, am fost 11 în grup. Plecarea a fost din București, cu escală la Istanbul și apoi în Tbilisi, Georgia.
Înainte de evenimente, se zbura direct în Rusia și era o distanță mai mică între aeroport și vârf, însă acum am fost obligați să aterizăm în Georgia, iar de acolo am luat un microbuz și am mers foarte mult. Cu microbuzul am trecut și granița dintre Georgia și Rusia. Acolo, am avut ceva emoții, însă s-au dovedit nefondate, pentru că trecerea a fost foarte lină. A durat ceva câteva ore, dar fără niciun incident. Ghizii ne-au avertizat că e posibil ca pe unii dintre noi să-i investigheze mai în amănunt, dar noi am avut noroc și am trecut cu bine de graniță.
Horia Daraban: Ați ajuns la munte. O urcare simplă, de o zi sau e ceva mai complex, mai ales că vorbim de peste 5500 de metri altitudine?
Fănel Apostu: Da, e complex. Odată ce depășești 4000 de metri, ai nevoie de o aclimatizare pe care poți să o sari, dar nu este indicat. Aclimatizarea constă în ture repetate la diferite altitudini. În fiecare zi, mai crești altitudinea cu 500 -1000 de metri diferență de nivel și în felul ăsta organismul se acomodează altitudinii, presiunii diferite, concentrației de oxigen diferite și ai simptome din ce în ce mai puține. Dar simptomele există și rămân. Depinde de fiecare organism în parte. Nu este o regulă dacă ești antrenat sau novice. Nu este o regulă dacă ai sau nu ai rău de altitudine. Pur și simplu, răul poate să apară la oricine.
Horia Daraban: Cu ce sentiment, ajuns în vârf?
Fănel Apostu: În primul rând, un sentiment de împlinire, pentru că ascensiunea nu a fost simplă deloc. Pregătirea pentru ascensiune a fost destul de complicată și de durată. Îți trebuie o oarecare pregătire fizică, un efort mental, chiar și financiar. Și când ajungi acolo sus, pe vârf, ai un sentiment de împlinire, fără discuții, și un sentiment plăcut că ai ajuns acolo pe cel mai înalt vârf din Europa.
Horia Daraban: Elbrus este ultimul episod al unui jurnal de călătorii și dacă ar fi să citim dintr-o altă filă acestui jurnal?
Fănel Apostu: Aș zice că a fost primul episod. Deja mi s-a deschis apetitul pentru ascensiuni montane. Am mai avut ceva experiență în trecut. Am mai fost în Nepal, la Base Camp, am urcat câteva vârfuri de peste 5000 de metri în Nepal.
Horia Daraban: Munții sunt diferiți?
Fănel Apostu: Sunt total diferiți. În primul rând, clima și senzația pe care o ai la altitudinea respectivă sunt diferite. Clima în Nepal, la 5000 de metru, este blândă, să spunem așa. Practic, n-am avut nevoie de echipament special. Am mers cu echipament uzual de tracking. În schimb, pe vârful Elbrus, am avut nevoie de echipament super specializat, că altfel nu poți. Acolo sunt temperaturi foarte scăzute, chiar și în mijlocul verii, zăpadă, vânt, viscol, tot ce e mai rău și s-au simțit din plin. Chiar dacă am prins o zi nemaipomenită pentru ascensiune, dar e o diferență mare și altitudinea se simte altfel.
Horia Daraban: Indiferent de zona geografică, ospitalitate a gazdelor este aceeași, are aceeași intensitate?
Fănel Apostu: Aici, vreau să zic că am avut o surpriză foarte plăcută. Toți oamenii au fost foarte ospitalieri. Ne-au primit cu brațele deschise, au vorbit cu noi, ne-am înțeles. Mulți dintre ei vorbesc și limbi străine, deci ne-am putut înțelege cu ei, sunt dornici să ajute, să te îndrume. Ne-am simțit în siguranță. Asta este cel mai important lucru. Da, pot spune că ospitalitate este cel puțin la fel ca la noi.
Horia Daraban: Dacă e să dăm câteva repere legate de Nepal, la ce altitudine ați ajuns?
Fănel Apostu: În Nepal am fost la Base Camp, la 5300 și am urcat pe Vârful Kala Patthar, care are 5400 și ceva. Apoi a urmat vârful Elbrus 5642 și de aici, tot înainte, sperăm.
Horia Daraban: Putem invoca și continentul sud-american, o călătorie aparte, un teritoriu întins până la capătul lumii.
Fănel Apostu: Am fost, tot anul acesta, în America de Sud, Patagonia. Am mers pe un traseu destul de lung până în Ușhuaia, la așa zis Capătul Lumii. Un traseu deosebit, inedit, total diferit față de ce știm noi în Europa sau în România, dar foarte frumos, cu peisaje impresionante și oameni diferiți, dar totuși foarte de calitate peste tot pe unde am fost acolo.
Să zicem că a fost un fel de tatonare a terenului pentru următoarea ascensiune, Vârful Aconcagua din America de Sud, care depășește 6.000 de metri. Este mult mai dificil, dar de alpiniști este considerat un urcuș relativ simplu. Face parte din circuitul Seven Summits, Șapte Vârfuri cele mai înalte din cele șapte continente. La fel, Vârful Elbrus face parte din Seven Summits. Colegii cu care am fost pe munte deja aveau câteva vârfuri la activ din cele șapte. Eu urmează, încet, încet, să-i ajung din urmă. Cel puțin asta este intenția mea. Dar, așa ca obiective de viitor, aș spune Mont Blanc și apoi Aconcagua și Kilimanjaro.
Horia Daraban: Dacă e să vorbim despre repere geografice, România, în tot peisajul ăsta al călătoriilor tale, ce loc ocupă?
Fănel Apostu: Un loc fruntaș, pentru că România are foarte multe de oferit. Peisajele din România sunt excepționale și foarte mulți oameni cu care m-au întâlnit în călătoriile mele, care au fost în România, au rămas profund impresionați de ce au văzut aici. Poate pentru noi este sentimentul că avem totul lângă noi. Deci sentimentul ăsta există. Avem munți foarte frumoși, chiar dacă nu sunt foarte înalți, dar sunt deosebiți. Avem tot felul de forme de relief. Delta Dunării, mare, fluviu, doar dorința de a ieși în natură trebuie să mai existe.
Horia Daraban: Având în vedere că ai fost în Asia, în Europa, în America de Sud, se văd efectele prezenței omului chiar și la altitudini mari?
Fănel Apostu: Da, omul influențează destul de mult natura, ceea ce nu este chiar foarte bine. Am întâlnit situații neplăcute. Cel mai amenințător lucru este reprezentat de schimbările climatice. S-a observat chiar și pe Vârful Elbrus. Ghețarii de acolo se topesc într-un ritm alarmant. Acum, în timpul verii, râurile formate de topirea gheții sunt foarte mari, mult mai mari decât de obicei. Apoi nelipsitele gunoaie, peste tot și prezența omului se simte puternic chiar și pe vârful muntelui.
Horia Daraban: Am trecut prin jurnalul tău de călătorie. În ce fel te-au schimbat experiențele astea toate?
Fănel Apostu: Aș spune că am devenit un pic mai calculat, mai modest în relația cu natura. Mi-am dat seama cât de mici și neînsemnați suntem noi în relație cu natura. În momentul în care te afli la acea altitudine și vezi că, din moment în moment, se poate schimba vremea radical și, din moment în moment, tu treci de la o condiție OK la o condiție extremă, limită, îți dai seama că ești la mâna naturii, efectiv.
Horia Daraban: În ideea a ceea ce ai spus până acum, la final de interviu, un sfat, un îndemn pentru cei care doresc să deschidă jurnal de călătorie și sunt la început.
Fănel Apostu: Cel mai bun sfat, să înceapă cu ieșiri în natură ușoare, în țară, la noi, drumeții, eventual, campări cu cortul. Plăcerea pentru natură se va dezvolta și își vor dori din ce în ce mai mult.
Varianta audio a interviului:
Sursa foto: fănel apostu
