Ion Tăbârță, analist politic la Chișinău: ”reușita referendumului de la 20 octombrie nu garantează integrarea europeană a Republicii Moldova și ireversibilitatea cursului european”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (29.09.2024)
Publicat de hdaraban, 29 septembrie 2024, 23:59 / actualizat: 3 octombrie 2024, 9:23
A început campania electorală în Republica Moldova, la 20 octombrie, alegeri pentru desemnarea președintelui, dar și referendum privind drumul european. Cele două scrutine fac parte dintr-un ciclu electoral mai larg, care va avea punctul final anul viitor, cu plebiscit pentru desemnarea membrilor Parlamentului de la Chișinău.
Pe această scenă electorală defilează candidați, teme politice, subiecte de ordin social, dar și proiecte geopolitice mai mult sau mai puțin vizibile.
Deși, după unele sondaje, lupta pentru președinție ar avea un învingător clar, incontestabil, în persoana doamnei Maia Sandu, actualul președinte, sunt alte semne de întrebare, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea organizării unui tur doi.
La ediția ”Weekend cu prieteni” din 29 septembrie, analistul politic Ion Tăbârță a explicat că organizarea referendumului odată cu alegerile pentru președinție a ridicat mizele electorale, mai ales pentru tabăra pro-rusă.
Dincolo de aceasta, interlocutorul lui Horia Daraban a explicat că un rezultat pozitiv la referendum nu va duce automat la un vector ireversibil european pentru Chișinău, asta, deși președinta Maia Sandu a spus de mai multe ori că Republica Moldova are nevoie de un proiect de țară.
Horia Daraban: 11 candidați înscriși în cursa pentru președinție și în acest sens vă întreb, care sunt temele principale pe care le abordează candidații, ce loc ocupă tema referendumului, implicit proiectul deschiderii spre integrarea europeană?
Ion Tăbârță: Aici, dacă e să ne referim la referendum, neapărat trebuie de făcut precizarea că candidații înscriși în cursă electorală fac această distincție dintre referendum și postura de candidat la funcția de președinte al Republicii Moldova. La alegerea președintelui s-au înscris 11 persoane, iar dacă e să ne referim la referendum, aici avem 15 partide politice care nu au neapărat candidatul lor pentru funcția de președinte al Republicii Moldova. Cumva, temele legate de prestația viitorului șef al statului și a doua temă, cea a referendumului, merg paralel, dar, totodată, ele sunt și subiecte separate. De aceea, avem clar intenția unor candidați de a ataca referendumul, dar cei care sunt înscriși în cursă electorală, atacând-o pe Maia Sandu, încearcă, cumva, sub o formă sau altă, să compromită rezultatele acestui referendum, încercând să lege acest referendum de Maia Sandu, și anume că ar fi un fel de truc poli-tehnologic al poli-tehnologilor ei.
Horia Daraban: Ce miză are referendumul? Până la urmă, nu-i ca și cum, dacă se obține un răspuns favorabil la întrebarea de pe buletinul de vot, care este ”susțineți modificarea Constituției în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană?”, lucrurile sunt clarificate. Este o testare a aderenței votanților la această temă majoră pentru Republica Moldova?
Ion Tăbârță: Nu, mai degrabă, cum ne-a formulat nouă președintele Maia Sandu, când își argumenta necesitatea realizării acestui referendum acum, pentru că au fost foarte multe critici aici, inclusiv din tabăra proeuropeană, care au vorbit despre faptul că acest exercițiu ar fi acum inutil și mai bine ar fi de plasat până la momentul aderării, însă argumentul doamnei președinte Maia Sandu de a realiza acest referendum este că noi avem nevoie de un proiect de țară. Republica Moldova nu a avut până acum un proiect de țară bine reliefat, de aceea avem nevoie de un consens al majorității societății că integrarea europeană este acel proiect de țară pentru Republica Moldova spre care trebuie să tindă în dezvoltare sa și acest lucru să fie înscris în Constituție. Noi toți realizăm că, de fapt, reușita acestui referendum nu garantează integrarea europeană a statului nostru și ireversibilitatea cursului european.
Nu, importante vor fi reformele pe care guvernările din Republica Moldova le vor realiza în continuare, reforme până în anul 2030, pentru că noi atunci ne-am propus drept obiectiv cronologic să ne integrăm în Uniunea Europeană. Însă, dacă vom avea guvernări de genul cum au fost cele din 2015 încoace, când mai mult am mimat parcursul european, deși erau guvernări proeuropene, decât am realizat reformele, sigur, aceasta nu ne va apropia de Uniunea Europeană. Putem să ne uităm și la cazul Georgiei, apropo, unde la fel, în Constituție sunt prevederi de acest gen și vedem regresul democratic, derapajele antidemocratice ale actualei conduceri oligarhice de acolo.
De aceea, faptul că dacă referendumul va trece, asta nu va însemna automat integrarea europeană a Republicii Moldova, dar, totodată, rezultatul pozitiv al acestui referendum poate se lovească una dintre cele mai puternice narative propagandistice rusești în Republica Moldova în momentul dat, și anume că ”societatea moldovenească nu își dorește integrarea europeană, societatea moldovenească își dorește în continuare o menținere a relației apropiate cu Federația Rusă și, de fapt, actuala conducere, care este minoritară, ar duce forțat Republica Moldova în Uniunea Europeană”. Da, din acest punct de vedere, desigur, ar da un anumit impuls pentru societate moldovenească, anumite argumente conducerilor pro-europene, în a continua reformele. Dacă avem rezultatul invers, spre exemplu, că acest referendum nu trece, asta va avea un efect negativ ca și trend pentru alegerile parlamentare din anul 2025. Ori, acele alegeri sunt foarte importante pentru continuitate parcursului european a Republicii Moldova.
În 2025, va fi resetată puterea politică în Republica Moldova, vom avea alegeri parlamentare. În funcție de guvernare, noi vom avea o optică mai clară dacă Republica Moldova va încerca să continue reformele, așa cum merg ele în momentul dat, dacă există o anumită voință politică de a realiza aceste reforme, sau, dimpotrivă, acest parcurs european va stagna sau chiar va avea și un anumit regres.
Horia Daraban: Cu ce elemente exponenții politici de opoziție, dar și Federația Rusă încearcă să combată, să lupte împotriva referendumului și implicit a ceea ce propune referendumul ca și consecință?
Ion Tăbârță: Federația Rusă, actorii politici pro-ruși în Republica Moldova vin cu fel de fel de sperietori, anume aceste mesaje simple care prind. Pe lângă veșnica temă a comunității LGBTQ, avem și alte sperietori de genul că dacă va fi vot pentru parcursul european al Republicii Moldova, atunci asta va însemna că în Constituție va dispărea statutul de neutralitate sau fel de fel de teme, că vom avea multe taxe locale, că mărfurile se vor scumpi; niște teme care au fost și care, anterior, s-au ciocnit de ele și în Polonia și în România. Se încearcă a crea anumite fobii, a merge pe sentimente la oameni, numai ca aceștia să voteze împotrivă. Și noi înțelegem că, de fapt, aceste exerciții vin dinspre Federația Rusă. Ori, realizarea acestui referendum a ridicat foarte mult mizele scrutinelor din 20 octombrie, pentru că da, într-adevăr, cum ați menționat dumneavoastră la început, alegerile prezidențiale trebuiau să fie unele de etapă pentru alegerile parlamentare din 2025. Era cert că doamna președinte Maia Sandu era și este în continuare favorită. Însă, totodată, chiar și dacă un candidat pro-rus, să admitem, nu câștigă, admitem din perspectiva, desigur, a Moscovei, ei trebuiau să testeze anumite scenarii și anumite potențiale proiecte pentru alegerile parlamentare din anul 2025.
Ori, referendumul a ridicat foarte mult mizele geopolitice ale scrutinului din 20 octombrie și de aici Federația Rusă întreprinde toate acțiunile posibile ca acest referendum să fie compromis: fie, desigur, în mod ideal, ca să avem un rezultat negativ fie ca să avem o prezență mică și chiar dacă referendumul trece, o prezență mică la secțiile de vot, ei tot prin propagandă, ulterior, să lovească în legitimitatea sau cât de reprezentativ a fost referendumul.
Din acest punct de vedere, ei au ales o tactică: unele partide, spre exemplu, Partidul Socialiștilor, care are un electorat mai numeric, a ales să nu participe, să boicoteze. Alt partid, Partidul Șor, care, de fapt, este și un partid cu o rețea bine structurată, participă, dar sub pretextul sau cu lozinca că ”Nu”. Scopul este ca ei să formeze un câmp informațional pentru acel electorat care nu este hotărât, dar care va participa, ca până la urmă acest electorat să spună ”Nu”.
Asta, deși la nivel de structuri de partid, la nivelele rețelelor, ei vor primi toți ordinul să nu voteze. Așa că, din acest punct de vedere, Federația Rusă pe aceste două căi lucrează: unu, să se prezinte cât mai puține votanți la referendum și doi, chiar și cei dacă se vor prezenta, o bună parte din ei să voteze împotrivă.
Horia Daraban: Își păstrează importanța la aceste scrutine din octombrie votul diasporei, votul cetățenilor moldoveni care sunt plecați mai ales în vestul continentului?
Ion Tăbârță: Da, în mod evident, diaspora, în ultimii opt ani, de prin 2016, a devenit un important factor electoral structural și putem spune că diaspora a contribuit major la acele schimbări pe care Republica Moldova le-a avut de la 2020 încoace. Și aici, desigur, ne referim la cele două mandate, prezidențial din 2020 și parlamentar din 2021. Însă, acum, aici, avem un mare semn de întrebare, și anume care va fi prezența diasporei la aceste scrutine, dacă se va prezenta într-un număr atât de mare sau, până la urmă, mobilizarea diasporei va fi una mai mică. Trebuie, într-adevăr, să constatăm că o parte din diaspora este nemulțumită de modul în care a guvernat actualul partid de guvernământ. Eu nu exclud ca pe acest fundal de nemulțumire să avem o prezență mai scăzută din partea diasporei la aceste alegeri.
Horia Daraban: Vedeți un tur doi și dacă da, pe cine în confruntarea finală?
Ion Tăbârță: Dacă e să ne uităm la istoricul alegerilor directe din Republica Moldova, noi tot timpul am avut două tururi de alegeri. Cel mai probabil, așa va fi și acum, însă, oricum, anumite măsurători arată că e posibil ca doamna președinte Maia Sandu să câștige dintr-un singur tur. Însă, cert este că dacă nu va câștiga din primul tur, îi va fi mai complicat să o facă în turul doi, pentru că mobilizare va fi contra ei. Și dacă e să ne uităm la profilul celor unsprezece candidați, doar doi candidați, în afară de ea, ar fi cu un profil proeuropean și de aceea este puțin de așteptat ca să acumuleze un scor mare electoral. Cel mai probabil, doamna președinte va acumula în primul tur, practic, tot ce ar putea acumula și de ceea, pentru turul doi, este de așteptat o coaliție a tuturor în împotriva ei. Însă aici este întrebarea: cine va fi contracandidatul ei în turul doi?
Sondajele nu ne dau un răspuns clar. În momentul dat, se reliefează doi candidați. Este vorba despre Alexandr Stoianoglo, fostul procuror general al Republicii Moldova și care a fost înaintat de către Partidul Socialiștilor al lui Igor Dodon. Și al doilea candidat cu șansă ar fi Renato Usatîi. E un politician destul de controversat, un politician care apare și dispare periodic în politica moldovenească. Dacă e să ne uităm cine din ei ar avea mai multe șanse, probabil, totuși, Alexandr Stoianoglo, pentru că el este o persoană mai convenabilă pentru toți. Cred că pentru el ar putea să voteze toată stânga din Republica Moldova, și cea pro-rusă să, cea oligarhică ș.a.m.d., cu atât mai mult că este etnic găgăuz. Și cei din UTA Găgăuză ar putea să voteze pentru el, fiind o zonă profund rusificată, acest teritoriu din Republica Moldova. Avantajul Usatîi este că el este mai bine cunoscut că Alexandr Stoianoglo la nivel național.
Totuși, de peste 10 ani, este în politica activă din Republica Moldova. Însă, dezavantajul lui ar fi că anumite voturi de pe stânga ar putea să nu vină la el pentru o mai mică mobilizare. Spre exemplu, același Igor Dodon nu cred că ar fi interesat să vină cu chemare pentru electoratul său ca să voteze pentru Renato Usatîi, pentru că în așa mod, practic, Igor Dodon și-ar semna certificatul de deces politic; pentru că, dacă Renata Osatîi, admitem, ar deveni președinte, el ar acapara totul de pe stânga politică din Republica Moldova, Igor Dodon și Partidul Socialiștilor riscând să dispară în istorie.
Varianta audio a interviului: