#StareaEducației (INTERVIU) Liviu George Maha, rectorul UAIC Iași: “Sprijinim partea de cercetare, care este esențială într-o instituție de învățământ superior. Oferim granturi atât pentru profesorii tineri cât și pentru cei experimentați. Ne dorim și studenți străini, care reprezintă un indicator al actului didactic de calitate”

Publicat de gabrielarotaru, 4 octombrie 2024, 13:55

Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași a deschis noul an academic la începutul acestei săptămâni, într-o atmosferă de sărbătoare, cu mesaje pline de optimism și cu îndemnuri ce au vizat, în principal, consolidarea actului didactic de calitate și dorința de a fi o comunitate academică unită. Cu aproximativ 24.000 de studenți, din care 9000 în anul întâi, cu peste 200 de programe de studii la cele 15 facultăți, Universitatea Cuza își propune să ducă la bun sfârșit proiectele începute, concomitent cu planuri de a deschide noi orizonturi academice.

A fost prima ceremonie de deschidere la care profesorul Liviu George Maha a luat parte în calitate de rector al instituției de învățământ superior.

Andreea Daraban: Am invocat la început numărul de studenți pe care îi are universitatea. Cât de relevantă este această cifră pentru o instituție de învățământ superior? Contează poate mai mult numărul de absolvenți, al celor care reușesc să finalizeze un program de studii?

Liviu George Maha:  Ambele dimensiuni sunt importante pentru că, din punct de vedere financiar, statutul de universitate publică aduce un sistem de finanțare bazat pe numărul de studenți și de aceea, anual, noi raportăm numărul de studenți și în funcție de anumiți coeficienți care țin de specificul unui domeniu de studiu. Dacă e vorba de studiu de licență, masterat sau doctorat, primim o finanțare. Deci, managerial e important numărul de studenți. În același timp, e vorba de o relevanță pe piața muncii pe care o dă, într-adevăr, numărul de absolvenți și modul în care aceștia se integrează pe piața muncii, măsura în care ceea ce învață în facultate devine util și stă la baza unei cariere profesionale pentru ei.

Abandonul pe parcurs e o realitate, e mai mare în acest moment la masterat decât la licență, iar motivele sunt diverse, însă deseori apare pe baza unor probleme care țin parțial de preuniversitar.

Andreea Daraban: Aveți o statistică? Din numărul total de studenți care intră în anul I, câți finalizează?

Liviu George Maha:  E destul de volatilă situația, pentru că sistemul Bologna presupune o anumită flexibilitate. Studenții se pot înscrie la un număr de discipline în funcție de disponibilitatea de timp sau dacă sunt studenți cu taxă, de disponibilitatea fondurilor, ceea ce face să existe un anumit mecanism de reînmatriculare. Nu e obligatoriu, dacă ești student la licență, să termini în 3 ani. E până la urmă o chestiune care ține de priorități, de modul în care stabilești anumite lucruri de făcut pentru anul care urmează. De aceea, noi avem astfel de sesiuni de reînmatriculare,  deci nu corespunde tot timpul promoția de intrare la studii cu ceea ce înseamnă ieșire, absolvire. Abandonul pe parcurs e o realitate, e mai mare în acest moment la masterat decât la licență.

Andreea Daraban: Care ar fi motivele principale?

Liviu George Maha: Sunt motive diferite. La licență avem un abandon care s-a mai redus în ultimul timp. Apare pe baza unor probleme care țin parțial de preuniversitar. E vorba de consilierea pe care ar trebui, poate, colegii din preuniversitar s-o facă mai bine. Pe ce înseamnă îndrumarea elevului la liceu pentru o anumită direcție de formare în învățământul superior. E și o presiune familială, uneori părinții sau mediul familial, în general, impune abordarea unui anumit domeniu sau sugerează sau uneori chiar constrânge și tânărul se află în situația în care nu-și poate refuza părinții sau e oarecum convins de argumentele care vin dinspre familia. Alege o facultate și descoperă că nu e potrivit pentru ea. Sunt și probleme de informare, deși noi facem eforturi, organizăm caravane, vizite în licee, merg colegi de la diferite facultăți și prezintă specific anumite domenii de studii sau programe de studii. Sunt încă studenți care vin și descoperă că programul de studii pe care l-au ales e altceva față de ce au crezut că e și renunță pe parcurs. La masterat e o altă problemă. E tranziția de la viața de student la viața profesională. Masteratul oferă o despărțire mai ușoară de ce înseamnă viața de student și odată ce masterandul se angajează, descoperă că nu poate face două lucruri serios, de cele mai multe ori, și de aceea alege să renunțe la masterat. Eu sper ca această tendință să fie compensată pe viitor de o racordare a noastră la ce înseamnă tendințele mondiale sau cel puțin în țările dezvoltate, unde se dezvoltă tot mai mult masteratul profesional, masteratul bazat pe experiență profesională. Adică se întorc în școală profesioniști, după 10-15 ani de experiență, pentru a învăța unii de la alții, pentru a-și actualiza competențe. Tocmai de aceea am inițiat acum, în luna septembrie, prin Senatul Universității, au fost deja aprobate zeci de programe postuniversitare, propuneri din partea facultăților care asigură o mai mare flexibilitate în ceea ce înseamnă participarea la module mai condensate de cursuri, activități didactice care vizează exact această perfecționare sau actualizare a unor competențe.

Am demarat un program de studii nou, de licență, Inteligență Artificială, în cadrul Facultății de Informatică. Acesta va funcționa din viitorul an academic.

Andreea Daraban:  Se schimbă alegerile pe care le fac absolvenții de liceu în privința programelor de studii? Am văzut, de exemplu anul acesta, o concurență foarte mare la Facultatea de Matematică.

Liviu George Maha: Da, cea mai mare parte e pe componenta matematică-informatică. În general, există tendințe care se păstrează. Avem programe de studii, facultăți, care tradițional au fost solicitate, unde concurența e foarte mare. Aici se înscriu, de exemplu, Psihologia sau Facultatea de Drept sau Kinetoterapia, sau specializări de la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, cum ar fi Informatică economică, Facultatea de Informatică, nu vreau să ratez vreun program. Tradițional, cererea este mare pentru aceste programe de studii. Lucrurile se explică și prin realitățile socio-economice și prin așteptările pe care le au candidații și perspectivele lor profesionale, oportunități diverse. E adevărat, apar și programe mai noi. Tot în acest context socio-economic, dau exemplu un masterat pe consiliere psihologică,  deci cumva programe destul de înguste, nișate, pe ceea ce înseamnă partea tehnică în activitatea de prestare a unor servicii medicale, chimie alimentară, nutriție, lucruri care țin de tendințe care se manifestă în societate și prezintă interes pentru studenți. Noi am demarat și un program de studii nou, de licență, Inteligență Artificială.  Din cauză că a apărut târziu în hotărârea de Guvern care centralizează aceste programe abia la anul va fi disponibil candidaților la admitere.

Andreea Daraban: În cadrul cărei facultăți?

Liviu George Maha: În cadrul Facultății de Informatică, care la fel e în top la solicitări. Avem și concurs de admitere cu probă scrisă. E o selecție exigentă, pentru că și piața muncii în acest moment e exigentă cu absolvenții noștri. Există absorbție. Ați spus de matematică, deci avem trei specializări la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, care furnizează, ceea ce înseamnă IT, pe Iași, alături de colegii de la Universitatea Tehnică, de la Automatizări și Calculatoare. E vorba de Facultatea de Informatică, de Informatică-Economică la FEAA și Matematică-Informatică la Matematică. Împreună, deși piața absoarbe, noi dorim să păstrăm un nivel înalt de calificare, profesionalism al absolvenților și de aceea lucrurile sunt tratate cu seriozitate.

Nu avem o bază de date foarte consistentă și cu un caracter de permanență în ceea ce privește parcursul absolvenților noștri, dar lucrăm la acest aspect deoarece aceste date vor fi utile și în privința parteneriatelor și a colaborărilor, dar în același timp sunt necesare pentru feedback-ul legat de programele de studiu ale universității.

Andreea Daraban: Bănuiesc că există și colaborări între aceste facultăți și agenți economici, companii…

Liviu George Maha: Noi ne bucurăm că în ultimii 7-8,10 ani, de când Iașiul e mai deschis din acest punct de vedere și economia crește și oportunitățile sunt tot mai multe,  companiile au vrut să fie alături de mediul academic, au vrut să fie alături, sprijinindu-ne în diferite activități.Ttocmai am încheiat un proiect interesant, frumos, pentru studenți, pentru boboci, mai ales ”Bun venit la UAIC”, unde partenerii noștri sunt companii. Cu ajutorul lor organizăm aceste manifestări, dar mai mult de atât, ne-au sprijinit în renovarea unor spații, ne-au sprijinit în ceea ce înseamnă oferirea de burse pentru studenți, ne-au sprijinit în diferite proiecte, inclusiv în ceea ce înseamnă colectarea de informații cu privire la absolvenți. Noi suntem obligați să facem acest lucru. Fiecare program de studii este evaluat periodic la fiecare 5 ani și de aceea avem obligația ca în dosarul de autoevaluare să includem și rezultatele aplicării unui chestionar privind ce au făcut absolvenții noștri, unde au ajuns, cum lucrează, ce lucrează. Din păcate, și aici e un minus, nu avem o bază de date foarte consistentă și cu un caracter de permanență. S-a ocupat și se ocupă, deocamdată, tot colegii care coordonează diferite programe de studii, cum coordonez și eu programul de licență “Economie și afaceri internaționale” și unde la fiecare 5 ani, când ne ocupăm de acest dosar de autoevaluare, apelez la absolvenți, fac un chestionar, îl distribui, discut cu absolvenți din diferite promoții, pentru a colecta informații. Una dintre prioritățile mandatului e legată de această bază de date, un Birou Alumni pe care nu îl avem în acest moment. El există în organigramă, dar nu e populat cu colegi care să se ocupe de așa ceva. Acum avem o procedură de angajare a unui coleg cel puțin, care să se ocupe de acest lucru, să construim o bază de date cât mai cuprinzătoare cu absolvenți. Lucrurile acestea vor fi utile și în ceea ce înseamnă parteneriate, colaborări, dar în același timp e important pentru feedback-ul legat de programele de studiu, e important pentru a cunoaște ce așteptări au angajatorii pentru a-i putea invita, pe măsura timpului disponibil, să vină și să împărtășească experiențele pe care le au cu studenții noștri, deci contribuie la creșterea calității actului didactic, în general.

Sunt domenii în care e obligatoriu să existe niște competențe, niște cunoștințe pe care este foarte greu să le construiești la începutul anului universitar, în anul întâi. Acolo s-ar impune un examen scris de admitere, în alte domenii nu e neapărat nevoie sau lucrurile acestea pot fi corectate. Fiecare facultate decide modalitatea de selecție a studenților, eu nu impun nimic.

Andreea Daraban: Există și în prezent facultăți unde admiterea se face pe bază de examen scris. Aveți în plan pentru următorii ani renunțarea în totalitate la admiterea pe bază de dosare?

Liviu George Maha: Personal, nu am în vedere nimic, adică nu încerc să impun. Face parte din strategia mea managerială. Noi vorbim, eu sunt și profesor de discipline asociate integrării europene, relațiilor economice internaționale, vorbim de subsidiaritate. Decizia trebuie luată acolo unde e cel mai bine să fie luată, unde există cea mai multă informație disponibilă, unde se cunoaște realitatea, unde se înțeleg implicațiile unei decizii și de aceea această decizie aparține facultăților. E vorba de strategii la nivel de program de studii, e vorba de strategii la nivel de facultate. Orice concurs de admitere înseamnă o selecție făcută pe baza unor criterii. O selecție care poate fi relevantă într-un context, dar în altul nu,  deci, nu e obligație. A fost un calcul făcut la o facultate, nu vreau să dau neapărat numele. 80% din cei care intrau pe baza unui concurs de admitere cu examen scris ar fi intrat și pe baza unui concurs de admitere pe bază de dosar. Deci examenul scris aducea o modificare cu maximum 20% a celor admiși. Adică a fost făcută o simulare pe baza mediilor la bacalaureat, media pe anii de studii,  ș.a.m.d. E decizia fiecărei facultăți. Atât timp cât nivelul de calitate în ceea înseamnă activitate didactică e păstrat la un nivel corespunzător, nu e atât de important modul în care se face selecția candidaților.

Andreea Daraban: Gradul de pregătire a absolvenților de liceu care ajung la Universitate ”Alexandru Ioan Cuza” este unul satisfăcător? Adresez această întrebare întrucât am stat de vorbă cu mai mulți profesori care s-au plâns de nivelul de pregătire a acestora.  Și în acest context, cum își poate universitatea extinde demersurile în pregătirea acestor tineri încă de pe băncile liceului?

Liviu George Maha: Ați adus în discuție, fără a aranja acest lucru, exact un argument care ar putea sta la baza unui concurs de admitere pe baza unui examen scris. Sunt domenii în care e obligatoriu să existe niște competențe, niște cunoștințe pe care este foarte greu să le construiești, să le acumuleze în câteva săptămâni de recapitulare, la începutul anului universitar, în anul întâi. Acolo s-ar impune un astfel de examen scris, pentru a asigura o pregătire la un nivel cât de cât asemănător al absolvenților. În alte domenii, nu e neapărat nevoie sau lucrurile acestea pot fi corectate. Avem absolvenți destul de eterogeni din perspectiva cunoștințelor în anumite domenii sau pe anumite discipline, cu excepția celor obligatorii, deși și acolo matematica nu se face la fel la toate profilurile sau economia nu se face la toate profilurile, ș.a.m.d. De aceea, e important de evaluat, la nivelul fiecărui program de studii, ce are nevoie absolventul de liceu pentru a veni la facultate și a începe cursurile la programul respectiv. Și acolo unde nu e suficient un mentorat, un tutoriat, o recapitulare care să însemne actualizarea unor cunoștințe, poate e indicat un astfel de concurs de admitere.

Andreea Daraban: Dar își propune universitatea să-și îndrepte demersurile acestea către învățămîntul preuniversitar?

Liviu George Maha: Dacă e să ne îndreptăm către preuniversitar, noi facem acest lucru pe câteva paliere consistente, am menționat caravanele. Caravana presupune vizite la licee și prezentări, poate cu un caracter mai mare de generalitate. Colegii de la diferite facultăți fac demersuri pentru a fi prezenți și pentru a prezenta propriile programe. Acolo, deja discuția este mult mai aplicată. Nu în ultimul rând, organizăm școli de vară. Pe parcursul lunii iulie au loc școli de vară în cele mai multe dintre facultăți, unde elevi de liceu, de clasa a X-a, a XI-a, deci care trec într-a XI-a, respectiv a XII-a pot veni, și două săptămâni. Experimentează viața de student, adică fac și ore, mănâncă la cantină, stau în cămin, interacționează cu studenți, văd ce înseamnă voluntariat, ce înseamnă activități extracuriculare, ceea ce le creează o imagine mult mai corectă sau mai fidelă cu privire la ce așteptări au profesorii de la o anumită specializare, ce constrângeri legate de competențe, cunoștințe sunt pentru a avea succes în domeniul respectiv.

Andreea Daraban: Credeți că ar fi un plus acela ca profesorii din preuniversitar să aibă un contact mult mai direct cu universitatea, pentru a-i putea îndruma mai bine pe elevi? Mă gândesc că poate există o fractură între liceu și universitate, care ar putea fi, oarecum, soluționată?

Liviu George Maha:  E într-adevăr un domeniu în care universitățile nu sunt foarte prezente. Nu e vorba doar de noi. Noi suntem un caz fericit, având și un departament pentru pregătirea personalului didactic. Noi facem și formare pentru personalul din învățământul preuniversitar. Examenele de gradul I, examenele de gradul II, sunt organizate de către universitate. În ultimii ani, chiar de când mă ocupam eu de domeniul formării continue, am inițiat programe de formare a profesorilor din preuniversitar tocmai pentru a se prezenta la aceste examene gradul I, gradul II, cursuri care urmăreau tocmai această actualizare, această pregătire. Nu erau cursuri plătite, erau cursuri gratuite, tocmai pentru a asigura această legătură sau să o întărim această colaborare, cooperare. Din păcate, nici legislația nu-i foarte generoasă, în sensul că aceste activități nu sunt valorizate în niciun fel și universitățile nu sunt declarate ca furnizori, să spunem, mai specializați decât alți furnizori de formare profesional în domeniu. Adică, de multe ori, un profesor din preuniversitar își poate acumula credite sau poate justifica activitate de perfecționare, mergând la cursuri, la programe, care sunt respectabile, dar în același timp nu au poate consistența pe care ar oferi-o un program postuniversitar, un program de specializare sau perfecționare la universitate.

În acest moment există în atenția Comisiei de Etică a Universității “Al.I Cuza”un caz care nu se încadrează pe ceea ce înseamnă abuz, ci pe o faptă penală. E un caz public, dar nu există reclamații concrete, cel puțin de la momentul la care presa a dezvăluit cazuri la care faceți referire. (n.r. cazuri de abuz și hărțuire sexuală)

Andreea Daraban: La nivel național a existat o amplă dezbatere în urma unor dezvăluiri ale publicației SNOOP, despre actualizarea codului de etică în universități și despre combaterea fenomenului abuzului de putere, al hărțuirilor sexuale. Are Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași mecanismele necesare pentru a gestiona posibile astfel de situații? Ce se întâmplă dacă primiți astfel de sesizări?

Liviu George Maha:  Universitate are un cod de etică și a avut totdeauna. În general, universitățile au un cod de etică și deontologie profesională. S-a numit de-a lungul timpului diferit, oarecum, în funcție de legislația în vigoare. Acest cod conține prevederi explicite legate de toate aceste aspecte pe care le-ați adus în discuție și care, din păcate, fac parte din realitatea în care trăim. Mecanismele există prin funcționalitatea acestei comisii de etică. Eu încurajez ca toți colegii care se află în situația asta să sesizeze, să utilizeze aceste mecanisme. Asigurăm întreaga discreție, procedurile care vor fi derulate vor fi făcute respectând toate drepturile pe care le are posibila victimă a unor astfel de fapte sau acțiuni. Vă mărturisesc, nu e ceva legat de prezent. Am discutat personal cu colege sau cu absolvente ale universității, chiar de acum 10, 20, 30 de ani și care mi-au confirmat faptul că s-au întâmplat astfel de lucruri, mai demult.  Din păcate, am realizat cu această ocazie, impactul negativ al unor astfel de lucruri, în sensul că și acum, după zeci de ani, persoanele respective erau marcate, păreau afectate de ceea ce s-a întâmplat cu decenii în urmă. Tocmai de aceea mi-am propus să tratăm cu seriozitate, bineînțeles, respectând drepturile tuturor, dar asigurând mecanisme inclusiv de protecție a victimelor, pentru a minimiza riscul. E importantă și partea de comunicare, partea de consiliere, partea de a înțelege care sunt pașii care duc către o astfel de situație. De multe ori aceste situații nu apar dintr-o dată. Situațiile se construiesc de către cel care exercită astfel de acțiuni către victimele respective. Deci e important ca o potențială victimă să înțeleagă, de la primii pași pe care îl face cel care, să spunem, făptuiește astfel de lucruri nedorite, ce intenționează și să se pregătească sau să evite sau să reclame sau pur și simplu să se delimiteze total de contextul respectiv, sesizându-l.

Andreea Daraban:  Dar în prezent aveți astfel de cazuri pe care trebuie să le soluționați?

Liviu George Maha: Noi nu soluționăm….

Andreea Daraban: … pe care trebuie să le gestionați?

Liviu George Maha: Comisia de etică este independentă și își exercită funcțiile autonom. Abia în momentul în care are o concluzie, atunci înaintează conducerii universității o rezoluție, o decizie care este pusă în aplicare. În acest moment există un caz, care nu se încadrează pe ceea ce înseamnă abuz, ci pe o faptă penală. E un caz public care se află și în cercetarea comisie de etică, dar nu sunt reclamații concrete, cel puțin de la momentul la care presa a dezvăluit cazuri la care faceți referire.

Andreea Daraban: Sunt tot felul de scandaluri în spațiul public legate de plagiat, lucrări de doctorat, în special, unde au fost constatate astfel de derapaje. Cât de mult insistă Universitate ”Alexandru Ioan Cuza” pe combaterea unor astfel de practici și, mai exact, ce mecanisme aveți pentru a le combate?

Liviu George Maha:  Universitate ”Alexandru Ioan Cuza” a fost prima dintre universitățile românești și o pot spune cu subiect și predicat, care din 2006 a implementat un sistem de verificare a similitudinilor existente între un text și sursele disponibile online. E vorba de o platformă Blackbord pe care am folosit-o mult timp pentru învățământul la distanță, învățământul cu frecvență redusă. Eu eram director la ID, chiar în perioada respectivă, la departamentul ID,  2012-13 până prin 2020 și am folosit acea platformă constant, inclusiv modulul Safe Assign, care însemna verificare antiplagiat. Deci, pentru universitatea noastră, încă de atunci era o procedură obligatorie ca lucrările de doctorat, lucrările de licență, de masterat să fie verificate pe aceste platforme. E adevărat că în prima parte a acestei perioade, de aproape 20 de ani, lucrurile s-au făcut doar la unele facultăți pentru licență și masterat, la doctorat se făcea pentru toate lucrările susținute public sau depuse pentru susținere publică.  Ulterior am trecut pe altă platformă, Turnitin, care e mai folosită în România și unde facem același lucru. Deci, din punct de vedere al soft-ului specializat pentru așa ceva avem experiență și e folosit. Există și o grijă în ceea ce înseamnă derularea procesului de cercetare doctorală. E o responsabilitate pe care o au și coordonatorii de doctorat și comisia de îndrumare și școala doctorală în ansamblu și chiar avem toată disponibilitatea de a sprijini colegii care conduc doctorate și conduc școli doctorale să aplice mecanisme de prevenție. Din fericire, nu au fost cazuri semnalate, pentru că s-au și aplicat aceste proceduri. Sperăm să nu apară. Pentru licență și dizertație, așa cum v-am spus, se fac și acolo verificări. Am văzut că există discuții în România legate de cât de oportună mai e o lucrare de licență sau cât de oportună e o lucrare de dizertație. Aici e de discutat la fel, în funcție de domeniu, pentru că sunt domenii în care e imposibil să plagiezi, deci, dacă lucrarea sau cel puțin partea de cercetare sau partea de studiu aplicativ e făcută cum trebuie, înseamnă că lucrarea e făcută cum trebuie. Nu cred că sunt riscuri și contează foarte mult și responsabilitatea fiecărui profesor.

La finalul lunii noiembrie Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”  va participa la un prim Târg Internațional la Baku. Numărul de studenți străini este un indicator important. Studenții străini validează într-un fel calitatea programelor de studiu, pentru că vin într-o țară străină, plătesc pentru a studia.

Andreea Daraban: Doar două universități din România au intrat anul acesta în top 1000 QS World University Rankings, este vorba despre Universitatea din București și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și acestea ocupând locuri mai spre coada clasamentului. Cât de importante sunt aceste clasamente și de ce Universitate ”Alexandru Ioan Cuza” nu se regăsește într-un astfel de top?

Liviu George Maha: Nu este singurul în care nu se regăsește. E o temă care a făcut obiectul multor discuții și în campania electorală pentru alegerile vizând funcția de rector. Cauzele sunt multiple. Topul QS, pe care l-ați amintit, e unul care are o componentă suficient de importantă, bazată pe percepție, modul în care suntem percepuți. Sunt alte două clasamente, el ar fi al 3-lea ca relevanță. E vorba de Shanghai, care e bazat pe cercetare 100%, nu suntem acolo și nu e nimeni din România, pentru că nu suntem suficient de mari. Și Universitate Cuza, chiar dacă e o universitate importantă, noi nu avem 1000 de cercetători și cadre didactice. Suntem în jur de 800-866, eram la un moment dat, acum cu începutul anului, se modifică numărul celor angajați. Clasamentele se fac pe numere, pe valori absolute, mărimi absolute, câte articole, câți profesori, câte milioane de euro, câte premii, câte citări. Ca urmare, dacă suntem puțini, nici nu ajungem în aceste clasamente. E vorba de fonduri, de bugete. Eu am făcut un studiu pentru programul managerial și acolo s-au văzut diferențele, inclusiv de buget….

Andreea Daraban: …buget alocat cercetării?

Liviu George Maha:…universității, în general, pentru că aici, indirect, cercetare nu fac doar cercetători. Noi avem în universitate în jur de 100 de cercetători care au calitatea de cercetător angajat, dar avem 700 și ceva de colegi, cadre didactice care fac, la fel cercetare,  e și obligatoriu pentru a face activitate didactică performantă, dar și pentru promovare și pentru proiecte, adică e obligatoriu.  Times Higher Education e celălalt top, e mai deschis și performanțelor din alte domenii, gen didactic și internaționalizare.  Deci avem trei dimensiuni: cercetare, activitate didactică și internaționalizare. Acolo am observat că se poate. Sunt două universități în top 1000. E Universitatea de Medicină și Farmacie de la București, e ASE-ul Academia de Studii Economice, e mai accesibil. Din păcate, noi, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași , suntem la 1500 plus. Acolo cred că ar fi posibil să se obțină rezultate, pentru că investițiile pe care dorim să le facem și le-am și început în a stimula cercetarea de performanță, în a asigura o activitate didactică…

Andreea Daraban: În ce constau aceste investiții?

Liviu George Maha: Ne referim la sprijinirea activității de diseminare a rezultatelor prin publicarea de articole. Dăm un exemplu: sunt reviste foarte bine cotate, cele în care nu e obligatoriu să plătești pentru a publica și unde am decis, deja, ca toate articolele acceptate pentru publicare, deci care au fost validate de editori, să fie făcute vizibile tuturor, adică să devină open acces, prin plata unei taxe asumată de universitate. De asemenea, fiecare cercetător, profesor, cadru didactic are la dispoziție o sumă de 1.000 euro pentru orice înseamnă cheltuieli legate de cercetare, că e vorba de reactiv, că vrea să schimbe laptop-ul, că s-au adunat cinci-șase colegi și vor să ia un echipament mai performant sau vor să meargă la o conferință. De asemenea, implementăm un sistem de granturi interne prin care vom finanța tineri aflați la început de drum să se obișnuiască cu activitate de cercetare. De obicei, un asistent, în primii ani, are multe ore, având multe ore, mai e și pus la treabă în ce înseamnă activități administrative, că e orar, admitere, licență, dosare de evaluare periodică, uită că trebuie să facă și cercetare. De aceea, prin aceste granturi, dedicate lor, încercăm să-i ținem aproape. Granturi pentru cercetători tineri până spre 40 de ani și granturi pentru cercetători cu experiență. Dau exemplu, acum se afișează rezultate la niște programe naționale și unde rata de succes va fi foarte mică. Fiind foarte multe proiecte, de 3 ani n-au mai fost competiții serioase, și vor fi proiecte foarte bune, respinse. De aceea, vom găsi un mecanism prin care, parțial, să asigurăm finanțarea acelor proiecte și pentru a nu-i demotiva pe colegi să mai aplice și pentru a-i păstra în formă, pentru a aplica la anul sau peste  doi ani. Deci acest sistem de granturi e un mod de stimulare a cercetării. Discutăm de internaționalizare, unde avem parteneriate și alianțe, și mobilități, și proiecte și folosim orice oportunitate pentru a dezvolta aceste cooperări. Componenta didactică e importantă și inclusiv studenții străini. Noi n-am participat demult la târguri internaționale.  La finalul lunii noiembrie vom participa la un prim Târg internațional la Baku. E cel care e disponibil acum, dar la anul vom fi,  și am ratat un târg de la Tolouse, unde nu am fost înscriși și unde cererea mare a făcut imposibil să fim prezenți pe ultima sută de metri, dar anul viitor vom fi prezenți pentru că numărul de studenți străini este un indicator, de exemplu, luat în considerare pentru aceste clasamente. E important. Studenții străini validează într-un fel calitatea programelor de studiu, pentru că vin într-o țară străină, plătesc pentru a studia.

Andreea Daraban: În prezent există programe pentru studenții străini la Universitate Cuza?

Liviu George Maha: Programe destinate doar studenților străini nu există. Există programe în limbi străine, limba engleză, în limba franceză și acolo vin acești studenți străini. Mai vin studenți străini pe programele Erasmus și unde studenții beneficiază de cursuri în funcție de ceea ce studiază în țara lor de origine pentru a-și acumula creditele necesare.

Vrem să creăm un centru media integrat la Universitate.   Din  toamna acestui an vom avea un post de radio și un podcast. Dorim să reluăm activitatea și la Opinia Studențească.

Andreea Daraban: Fosta administrație vorbea despre nevoia unui centru media care să presupună inclusiv frecvențe alocate pentru radio și televiziune. Dumneavoastră cum vedeți strategia aceasta media a universității și când va fi a pusă în practică?

Liviu George Maha: Eu o susțin cu toată inima. Nu găsesc deocamdată înțelegere chiar la colegii de la Facultatea de Litere. Eu le-am propus să organizăm un centru media, un centru integrat, cu toate activitățile în același loc, adică radio, podcast, TV, multimedia, presă scrisă, să fie în același loc. Avem în acest moment achiziționate echipamentele pentru radio și pentru podcast, ca urmare, ele pot fi puse în funcțiune imediat și putem continua.  Deci eu sunt total deschis acestor inițiative și chiar îmi doresc să le punem în practică. Nu vor fi în același loc. Din ce am înțeles, logistic, facultatea preferă ca ele să se desfășoare în locații preferate și adecvate, poate mai bine din punct de vedere tehnic. Mergem mai departe. Deci, în această toamnă vom da drumul podcastului și radioului. Probabil că pentru început, în Gaudeamus, unde era și spațiul fostului Radio Nord-Est, mai demult. Vom dezvolta laboratorul multimedia, care e deja în corpul G al universității și am și demarat discuții cu colegii, prentru că am dori să reluăm Opinia Studențească, deci presa scrisă să aibă un cuvânt de spus, tocmai pentru că e greu să faci jurnalism fără să avem acoperite toate domeniile posibile. Și în viitor poate și pe televiziune, vom vedea în perioada care urmează.

Andreea Daraban: La Cluj-Napoca, spre exemplu, există o participare activă și o implicare a mediului academic în dezbaterile publice, în consultări privind investițiile majore din zonă, precum și în intervenții din mass-media. În ce măsură considerați că ar trebui intensificate astfel de abordări și la Iași?

Liviu George Maha: E obligatoriu. Am și susținut înainte de alegeri, dar și după. E adevărat că alegerile, ocuparea acestei funcții m-au făcut mai vizibil în aceste luni, dar am încercat chiar și așa, la multe evenimente, la multe invitații primite să răspund, inclusiv delegând colegi sau valorizând contribuții ale unor colegi și acest lucru va fi făcut și în continuare. Am răspuns pozitiv tuturor inițiativelor venite dinspre administrația publică, dinspre societatea civilă. Universitatea a devenit, zic eu, mai deschisă organizării de evenimente și acest lucru e important. O universitate, e parte a comunității și dacă nu valorizăm plusul pe care o universitate îl poate aduce comunității, nu va evolua așa cum trebuie. Deci voi încuraja, pe toate canalele, această implicare, inclusiv recompensând-o sau motivând colegii prin faptul că aceste activități aduc indirect un bine universității, o fac vizibilă, arată că universitatea face mai mult decât să cerceteze în bibliotecă sau să producă articole științifice, poate mai puțin corelate cu nevoile comunității în care trăim. Și acest lucru e bun pentru universitate.

Accesăm fonduri europene pentru a construi o clădire în care să funcționeze toate clasele din învățămîntul preuniversitar, de la clasa pregătitoare pînă la liceu. E nevoie de un spațiu în care elevii să  fie  împreună, să simtă că aparțin de o școală.

Andreea Daraban: Universitate dispune de o grădiniță, de o școală primară, avem clase și la gimnaziu, avem clase și de liceu. Ce vă propuneți pe partea aceasta de educație preuniversitară? Veți continua investițiile în acest domeniu?

Liviu George Maha: Deocamdată n-au fost investiții, investiții în sensul economic. Eu, ca economist, sunt riguros. Învățământul preuniversitar nu e un demers nou și e bine că punctăm aceste lucruri. Acum 20 de ani am fost chiar implicat în ceea ce a însemnat demararea învățământului preșcolar, preuniversitar la noi la universitate. Era doamna prorector Iacob, de la Facultate de Psihologie și atunci au fost făcute grădinița și școala primară. Ele au funcționat mult timp, deci sunt deja aproape 20 de ani.  E adevărat, în ultimii ani s-au dezvoltat celelalte două cicluri, ciclul gimnazial și ciclul liceal…

Andreea Daraban:… pe de altă parte era și o abordare mai limitată, în sensul că nu făceau parte din circuitul Ministerului Educației, acum ele sunt și vorbim de învățământ preuniversitar gratuit.

Liviu George Maha: … gratuit, așa e, dar a și crescut foarte mult numărul de elevi, numărul de clase și de aceea am spus că nu s-au făcut investiții, pentru că au fost aplicate soluții de avarie. Adică au fost împărțite clasele, în circa șase locații, în care funcționau câte două-trei clase. Ceea ce nu înseamnă o școală. Exact aceasta este problema principală. Din punct de vedere al cărții de vizită pe care o oferă profesorii, cadrele didactice, modul de lucru cu elevii, rezultatele obținute, nu e nicio problemă. Noi putem continua cu aceeași viziune și le mulțumesc colegilor care fac treabă în această școală, pentru că fac treaba așa cum trebuie. Problema e de a asigura cadrul fizic, infrastructura necesară, o clădire, un spațiu, o școală adevărată, adică de ai avea pe elevi împreună să simtă că sunt la o școală.

Andreea Daraban: Aveți un plan să construți o astfel de clădire?

Liviu George Maha: Avem în plan să aplicăm pentru fonduri europene. În acest moment am închiriat clădirea fostei școli Paradis din Păcurari, unde lucrurile funcționează foarte bine, dar e o decizie de moment.

Andreea Daraban: Acolo ce funcționează?

Liviu George Maha:  Acolo funcționează tot ce înseamnă gimnaziu, tot ce înseamnă liceu, precum și  clasele  pregătitoare și întâi. Sunt câte două clase pe fiecare nivel. Au rămas clasele a II-a, a III-a și a IV-a în sediul din Fundație, deci  la primul sediu al școlii, iar grădinița, cele șase grupe, pe Sărărie. Și atunci am redus la trei locații, grădinița, separat, majoritatea claselor din primar într-un loc, iar la Paradis, celelalte, gimnaziu și liceu. Am făcut demersuri la Agenția Dezvoltare Regională Nord-Est pentru a ne include, exact în ideea aceea ce spuneați, că facem parte din rețeaua de învățământ preuniversitar de stat, e învățământ gratuit, să fim și noi eligibili pentru a accesa fonduri europene pentru învățământul preuniversitar. Până acum, doar Consiliile Locale, Primăriile, deci unitățile administrativ-teritoriale puteau face acest lucru. Am primit un răspuns favorabil. Sperăm să apărem în viitoarele ghiduri. Ca urmare, vom aplica pentru finanțarea unui proiect pentru a construi o școală în care să fie toate facilitățile necesare continuării acestui proiect, care a fost unul inovativ pentru învățământul superior din România, este unul de succes, pentru că a evoluat așa cum trebuie și așa trebuie să rămână.

Varianta audio a interviului: