#StareaEducației: (INTERVIU) Olivia Vereha, CODE for ROMANIA: “Zona digitală nu este integrată în procesul educațional din țara noastră, în actul de predare, în organizarea școlilor, în programa școlară. Trebuie să adaptăm metodele de predare și învățare la copiii de astăzi și la realitatea lor.”
Publicat de Andreea Drilea, 18 octombrie 2024, 16:01
Trăim într-o societate în care consensul își găsește cu greu locul. Cu toții însă cădem de acord, atunci când vine vorba despre educație, că este o investiție necesară și sigură. Suntem interesați de binele copiilor noștri și de standarde educaționale de calitate.
”Code for Romania” este una dintre cele mai puternice organizații de tehnologie civică din lume, iar în ultimii 5 ani s-a concentrat pe a identifica cele mai presante probleme cu care se confruntă sistemul educațional din țara noastră în șapte zone importante: pregătirea profesorilor, accesul la educație, dobândirea de abilități pentru viața reală în rândul tinerilor, accesul la informație, educația civică, siguranța și buna administrare a școlilor și calitatea învățământului în mediile universitare și preuniversitare.
Rezultatele acestui efort uriaș s-au concentrat într-o serie de rapoarte de cercetare pe baza cărora au fost proiectate și soluții pentru a putea rezolva parte din problemele identificate.
Invitata colegei noastre, Andreea Daraban, este doamna Olivia Vereha, cofondator și director de producție al organizației ”Code for Romania”.
Andreea Daraban: În urma studiilor făcute, care sunt problemele cele mai presante pe care le-ați identificat și care trebuie urgent rezolvate?
Olivia Vereha: Oh, cred că la nivel de urgență avem o listă absolut incredibil de lungă. De multe ori cred că de asta ne și împiedicăm în a rezolva aceste probleme, că nu știm de unde să începem. Știți că era o vorbă când eram noi în școală, ”a rămas în urmă la învățătură”, când spuneam despre un copil care se mișcă mai greu decât ceilalți. La noi sistemul a rămas în urmă la învățătură, din păcate. Cred că o să încep cu problemele cele mai presante din zona de infrastructură. Suntem în continuare într-o țară în care condițiile în care să ar trebui să desfășoare actul educațional sunt destul de, în urmă, ca să continui pe aceeași idee. Avem nevoie de investiții majore în ceea ce înseamnă mediul în care un copil trebuie să fie productiv și să învețe și să asimileze foarte multe cunoștințe. O altă categorie mare de problem, pe care am identificat-o în studiile noastre și care se repetă, din nefericire, este cea a problemelor sistemice. Ca să știm de unde să ne apucăm să rezolvăm probleme, avem nevoie să înțelegem datele. Noi avem o hibă foarte mare, în orice domeniu în România, cea a datelor. Nu știm exact cum stăm și care este realitatea ca să putem să luăm niște decizii concrete despre cum am putea să facem o intervenție structurată. E un dezastru la capitolul date, indiferent unde te uiți în România și educația, sigur, nu face excepție. Ne uităm, desigur, și la pregătirea profesorilor, care a fost primul nostru raport de cercetare, unde nu ținem pasul, nu pregătim, de fapt, profesorii pentru anul 2024 și pentru viitor. În continuare, procesul de învățare al dascălilor este un pic mai în urmă, decât cu ce ar trebui să fie echipat, ca să poată să ofere un sprijin elevilor și să îi aducă în ziua de astăzi. Asta e profund legat și de zona aceasta de abilități pentru viața reală, ne lipsesc niște lucruri esențiale ca să ne facă adulți funcționali și, din păcate, trebuie să începem să pregătim întâi profesorii și să introducem lucrurile astea în programă, ca să putem mai apoi să-i pregătim pe copii. Ultimul an pentru noi a fost cel dedicat înțelegerii administrației școlare și a modului în care își administrează bugetele școlile, cum fac planuri de investiții în zona aceasta educațională și realitatea este că e un joc: ”nu-i la mine, e la vecina”. Cine dă banii, de fapt, îi dă în baza unui buget care e departe de realitate, n-avem competențe manageriale. Lucrurile nu sunt deloc roz în zona asta și dacă vorbim și de digitalizare, apropo de obiectul muncii noastre la ”Code for Romania” , abilitățile digitale în ziua de astăzi încă șchiopătează. Adică începem să ne obișnuim să nu ne mai temem de laptop, să nu ne mai temem de ore pe Zoom. Ne-a obligat pandemia să ne adaptăm la realitatea asta, dar adevărul este că le-am luat din mers și le-am făcut după ureche. Nu avem o structură foarte clară despre adopția digitalizării în școli în primă fază și apoi în procesul de învățare și într-o programă coerentă pentru elevi.
Andreea Daraban: Spuneați că România nu poate avea un sistem educațional funcțional fără profesori bine pregătiți. Care sunt carențele pe care le-ați identificat în ceea ce privește pregătirea cadrelor didactice și cu ce soluții ați venit? Citeam recent un interviu cu un director de școală care spunea că dacă noi, profesorii, suntem la varianta 1.0 cum să funcționăm cu elevii care sunt la varianta 5.0?
Olivia Vereha: Da, raportul pe care l-am făcut pe subiectul profesorilor bine pregătiți a fost și primul efort de cercetare pentru noi și într-adevăr, ne-am dat seama de câteva lucruri care, din păcate, au nevoie să fie aliniate un pic mai bine ca noi să putem să avem profesori formați la nivelul la care ne-am dori să-i avem. Sistemele noastre în care avem formare de la gradul unu, gradul doi, gradul trei, toate lucrurile astea care au fost structurate la un moment dat, ele nu înglobează ceea ce ar trebui să apară în fișa de abilități și în skillset-ul unui profesor în totalitate. Suntem într-o etapă în care copiii noștri sunt diferiți, sunt foarte diferiți față de cum eram noi acum 30-40 de ani și mergeam la școală. Sunt niște copii care trăiesc în niște contexte diferite, în care au lumea asta digitală în jurul lor și trebuie să înțelegem care sunt realele pericole, care este amplitudinea la care ei pot să se concentreze. Spunem mereu și punem pe umerii copilului, că el de fapt e diferit și nu mai are răbdare și este neatent, dar realitatea este că noi trebuie să ne adaptăm metodele de predare și de învățare la acești copii și la realitatea lor. Și lucrurile astea nu sunt, din păcate, prezente în zonele de formare pentru profesori. Cred că avem și o problemă care ține de reputație. În continuare avem nevoie de mult mai multe modele de profesori, de directori de școală, de personal care lucrează în școli, ca să facem din meseria asta din nou, o meserie dezirabilă.
Andreea Daraban: Este un efort să ții pasul cu generațiile noi. Profesorii trebuie să înțeleagă profilul elevilor, să se adapteze vremurilor, cum o pot face? Organizația ”Code for Romania” îi poate ajuta pe profesorii dornici să se perfecționeze?
Olivia Vereha: Da, cu siguranță. Există mai multe asociații care fac o treabă excelentă în în zona aceasta, una dintre ele și Asociația Techsoup. Bineînțeles, nu mai discutăm despre Teach for Romania, care deja de ani de zile aduce o contribuție fantastică în sectorul educațional. Cu siguranță, nu am refuzat niciodată o solicitare de ajutor din partea unei școli, iar locul în care noi putem să aducem o contribuție semnificativă este în a-i ajuta să se digitalizeze din punct de vedere al școlii în sine și al actului educațional. Există nenumărate soluții care sunt deschise, foarte multe dintre ele sunt gratuite sau parte din programe cu costuri reduse pentru școli, care pot fi folosite, doar că, într-adevăr, ai nevoie de procesul ăsta de adopție al tehnologiilor noi, care poate să fie destul de dureros pentru persoanele care nu s-au uitat la tehnologie ca pe o parte integrantă, ci doar ca o adăugire sau un canal alternativ de educație. Zona digitală nu este integrată în modul în care definim cum predăm, cum organizăm o școală, cum organizăm un program de “școală după școală” sau alte lucruri care sunt adiacente actului educațional în sine. Și aici e bucuria noastră de fiecare dată când avem școli care ne cer ajutorul sau ne cer sfatul despre transformarea digitală.
Andreea Daraban: În ce fel ar trebui gândită o școală pentru copiii generației digitale?
Olivia Vereha: În primul și în primul rând ar trebui să ne asigurăm că școlile noastre asigură condițiile necesare pentru lucrul ăsta. Și aici vorbim despre dotări, vorbim despre infrastructură. Până să ajungem la digitalizare, avem nevoie de un loc unde să tragem cablu de net, ca să zic așa. Avem nevoie ca acești copii să învețe în condiții sanitare ok și în care să nu se preocupe de cum ajung la școală, cât stau acolo, au ce mânca și apoi ne gândim cum putem să îmbunătățim actul educațional. O școală ideală, desigur, pe lângă toată zona asta de infrastructură fizică, are nevoie și de cadre didactice care să adopte tehnologia în metodele lor de predare sau cel puțin să aibă curajul să spună ”nu știu”, ”până aici știu” și să implice elevii în a defini modurile în care facem predarea mai interactivă și mai interesantă pentru noi sau să colaboreze mult mai mult cu experți din exterior. Nu reinventăm roata. În universități se practică foarte mult acest concept de “guest speaker” sau un partener care vine alături de profesorul universitar să suplinească informația care ajunge la studenți. Avem o țară plină de experți IT, asta e o realitate. Avem cea mai mare resursă umană de IT pe care am avut-o vreodată și cu siguranță există metode prin care acești oameni pot să contribuie și să sprijine profesorul în procesul acesta.
Andreea Daraban: Tehnologia este parte din viața noastră. Vorbim mult despre utilizarea de către copii și tineri a ecranelor în exces. Cu toate acestea, e nevoie să le integrăm aceste noi tehnologii, cum este inteligența artificială, de exemplu, în procesul de predare. Cum îi învățăm pe profesori să facă asta? Cum îi învățăm pe copii să folosească aceste noi tehnologii în mod eficient?
Olivia Vereha: Cred că până la eficiență e nevoie de o înțelegere a conceptelor de bază. Cred că și noi, ca oameni care lucrează în sectorul tehnologiei, trebuie să facem o treabă mult mai bună la a explica, de fapt, ce fac aplicațiile astea, cum funcționează, la ce ne ajută și să putem să identificăm modurile prin care tehnologia poate să fie dăunătoare. Pentru că există, de asemenea, foarte multe riscuri și de obicei, tendința pe care am văzut-o noi în unele grupuri, nu vreau să generalizez în niciun caz, este că, decât să-mi asum un risc, pentru că nu mă pricep bine, n-o folosesc deloc. Și atunci cred că este nevoie de un spațiu mai mare de colaborare între sectoarele care pot să vină cu acest know-how în sectorul educational . Până la inteligența artificială, putem să integrăm niște sisteme simple de predare. Dacă am avea educație financiară în școli, de exemplu, ar fi foarte interesant să lucrăm cu unul din zecile de instrumente digitale deja existente, respectiv cum să simulezi un buget personal sau cum să simulezi un plan de business. Există foarte multe instrumente, făcute în alte țări, care pot fi adaptate și pot fi reutilizate cu succes și în România, dar, într-adevăr, e nevoie de un sprijin, de un expert IT. Dacă fiecare școală ar avea măcar un ”băiat de la IT”, cum îi spunem, și el ar fi folosit și în alte contexte, în afara trasului de cabluri și reparatului imprimantei, ar fi de foarte, foarte mare ajutor.
Andreea Daraban: În opinia dumneavoastră, problema principală ar fi lipsa de deschidere a profesorilor către nou, către digitalizare, către a folosi metode inovative…
Olivia Vereha: Cu siguranță, nu sunt toți în categoria asta. Sunt programe vechi, absolut excelente în România. De exemplu, “Digitaliada” au o resursă foarte bună, vorbim de platforme și de cercuri în care profesorii se educă în ceea ce privește, educația media, fakenews, ș.a.m.d. Sunt multe programe, cum sunt cele de la CJI (Centrul pentru Jurnalism Independent) sau de la Techsoup, în care mediu asociativ încearcă să aducă zona asta de educație într-o eră digitală și să ajute profesorii din această perspectivă. Cred că este important și să nu punem totul pe umerii profesorilo, ci și pe umerii conducerii școlilor și vorbim aici de inspectorate și de minister, pentru că deschiderea asta vine de multe ori și de sus în jos. Și atunci când un profesor, care de multe ori, vrea să introducă un program nou sau un mod nou de a preda o lecție și ceilalți întâmpină cu rezistență această propunere, atunci e foarte posibil ca acei profesori care ar putea să fie ambasadori ai schimbării din punctul ăsta de vedere, să fie destul de descumpăniți destul de repede.
Andreea Daraban: Ce lipsește din programa școlară, ce domenii de studiu care ar putea să le ofere copiilor, tinerilor abilitățile pentru a deveni un adult funcțional, așa cum îl numiți dumneavoastră în cercetările pe care le faceți, respectiv acea persoană complet echipată pentru a se descurca în viață?
Olivia Vereha: Am menționat nevoia de educație financiară, de educație juridică, de exemplu, pentru a înțelege cum să semnezi un contract cu proprietarul unde o să stai în chirie dacă ajungi student, să înțelegi lucrurile care ți se întâmplă ție pe parcursul vieții, să înțelegi cum vei interacționa cu sistemul judiciar. Suntem foarte neechipați pe tot ceea ce înseamnă zona asta sanitară, sănătate reproductive. Chiar discutam la unul dintre proiectele la care ne uităm, de exemplu, pentru anul următor, o zonă de focus pentru noi, să aducem cât mai mult know-how, pe zona de alimentație și nutriție, ca să sporim mai mult prevenția în zona aceasta sanitară pentru tineri. Dar dacă e să aleg trei, că sunt multe zone pentru care nu te pregătește, din păcate, școala ar fi educația pentru sănătate, educația financiară și cea juridică, pentru că sunt cele care îți asigură stabilitatea și nevoile de bază pentru tine pe viitor și în momentul în care îți vei întemeia tu, la un moment dat, o familie sau vrei să pleci pe un drum într-o carieră anume, să ai lucrurile astea de bază care te fac stabil, te fac independent.
Andreea Daraban: Accesul tuturor copiilor la sistemul de educație, deși este prevăzut în documentele și statisticile instituționale, nu este o realitate pentru mulți dintre copiii României.
Olivia Vereha: Din perspectiva accesului la educație, într-adevăr, există o populație vulnerabilă foarte mare și nu vorbim aici doar de provincie, de mediul rural, inclusive avem în orașele mari din România bule și pâlcuri de locuri în care accesul la educație nu este ceva simplu. O primă modificare, pe care n-are cum să o facă Code for Romania, dar și-ar dori să poată să preseze pentru asta, este să ne uităm un pic la bugetul pentru educație și să ne dăm seama că el nu este suficient în acest moment. Ce facem noi pentru chestiunea asta este că încercăm să aducem soluții care permit educația la distanță. Vorbim aici sigur de sisteme prin care se pot ține ore online, de acces la platforme unde există resurse care sunt traduse pe înțelesul tuturor. Vorbim de soluții care pur și simplu să crească accesul la materiale educaționale verificate, bine construite. De exemplu, avem o soluție lansată, care deja funcționează de trei ani în școli, dezvoltată împrenă cu Sense Internațional, un sistem de intervenție timpurie pentru copiii din școlile speciale. Există foarte multe instrumente educaționale care pot fi aduse și adaptate pentru realitatea din România. În fiecare an încercăm ca cel puțin una, două, trei soluții să le aducem la viață și să le facem disponibile pentru sectorul educational, în mod gratuit și să ne asigurăm că ele nu dispar, nu se strică, nu putem să le menținem, de exemplu, pe termen lung din punctul ăsta de vedere.
Andreea Daraban: Weekend-ul acesta, mai exact pe 19 octombrie, la Iași, are loc un eveniment de anvergură națională, Connected 3.0, o manifestare care aduce împreună elevi, părinți și profesori, oferindu-le posibilitatea să își facă auzită vocea prin participarea la sesiuni interactive susținute de experți în diferite domenii ale educației. Veți fi și dumneavoastră prezentă la această conferință, iar cu acest prilej, Code for Romania va lansa o aplicație gratuită pentru școli. Despre ce anume este vorba?
Olivia Vereha: Da, suntem foarte bucuroși să venim la Iași pentru acest eveniment. Jumătate din echipa noastră se află deja la Iași. Ne bucură foarte mult orice ocazie să venim și să luăm parte la astfel de evenimente. Atelierul pe care o să-l ținem și în cadrul căreia o să anunțăm și câteva soluții pentru școlile din România este unul în care ne propunem să facem fix ce discutam mai devreme, să dăm măcar un ghid și câteva soluții legate de transformarea digitală într-o școală. Una dintre soluțiile pe care vrem să le anunțăm este una dedicată comunicării mai bune dintre școală, părinți și elevi și să creștem un pic mai mult zona asta de transparență la nivelul școlilor. Ne dorim foarte mult și să aducem în atenția celor care vor fi prezenți la eveniment soluțiile care există deja. Încercăm să aducem cât mai multă informație pe zona de educație sanitară și vom anunța totodată care sunt soluțiile la care lucrăm în anul 2025 și când vor fi acestea disponibile pentru școli.
Varianta audio a interviului:
Olivia Vereha este cofondator & Director of Product Code for Romania / Commit Global. Cu un background în comunicare și User Experience Design, din 2016, Olivia își dedică timpul coordonării programelor Code for Romania și, din 2023, ale organizației internaționale Commit Global, care duce în lume soluțiile digitale create, livrate și menținute în România. Pasionată de tehnologie și de modul în care digitalul poate modela și îmbunătăți viața de zi cu zi a oamenilor, Olivia are ca obiectiv înțelegerea în profunzime a comportamentelor umane în interacțiunea cu mediul online. Având un focus puternic pe funcționalitate, eficiență și simplificare, Olivia traduce de la complicat la simplu, de la mare la mic, de la haos la sens, tot ceea ce ține de construirea de soluții digitale care au ca scop rezolvarea problemelor din societate.
