Turneul SoNoRo Conac din acest an se deschide cu un concert la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi, în 3 martie 2025

Publicat de Andreea Drilea, 24 februarie 2025, 10:09

Turneul SoNoRo Conac din acest an se deschide cu un concert la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi, în 3 martie 2025

Primul concert al turneului SoNoRo Conac din acest an va avea loc la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi – luni, 3 martie 2024, de la ora 19:00. Concertul va fi susținut de violistul Răzvan Popovici și de pianistul Cristian Budu. Intrarea este liberă, în baza rezervării locului pe site-ul https://conac.sonoro.org/.

Turneul SoNoRo Conac ajunge în acest an la ediția nr. 13, intitulată „Când se depune praful” – un titlu care face referire la bogatul folclor din spațiul central și est-european și la modul în care i-a inspirat pe mari compozitori precum Zoltán Kodály, Josef Suk, Franz Schubert, Béla Bartók și Antonín Dvořák, incluși în programul concertelor.

Creat din dorința de a atrage atenția asupra arhitecturii de patrimoniu din România, prin intermediul muzicii de cameră, turneul SoNoRo Conac a ajuns de-a lungul anilor în peste 130 de clădiri cu un istoric impresionant. Mai multe dintre aceste clădiri au intrat în atenția autorităților după concertele SoNoRo Conac, au fost restaurate și acum se bucură de o binemeritată prezență în circuitul turistic și de aprecierea comunităților locale.

Începe ediția nr. 13 și, ca de fiecare dată, cu emoții renăscute, suntem entuziasmați de locurile extraordinare în care vom ajunge, de spațiile la al căror istoric vom reflecta cu ajutorul muzicii și de contextele în care vom scrie un nou capitol al turneului SoNoRo Conac.

Vă invităm să participați la prima parte a turneului și să facem împreună călătoria intitulată „Când se așterne praful” – un titlu inspirat de zonele centrale și est-europene, în care compozitorii pe care i-am selectat au găsit sevă pentru lucrările lor. Ne putem imagina perfect aceste zone rurale, mai ales atunci când zgomotul zilei se stinge și noaptea se așterne, pare că totul este încremenit, dar atunci se naște liniștea, folclorul se decantează și compozitorii îl preiau și îl integrează în piese clasice de o frumusețe pură.

„Când se așterne praful” este – din perspectiva SoNoRo – un răstimp în care muzica se materializează, trece dincolo de contururi și prinde viață, în toată plenitudinea ei, în unele dintre cele mai frumoase edificii din țara noastră.

Revenim la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi, după ce am susținut aici un concert în anul 2015, tot în cadrul turneului SoNoRo Conac, deci s-au împlinit zece ani de la acel moment. Prin farmecul binecunoscut și altitudinea sa culturală, Iașiul este un oraș pe care îl avem mereu în atenție și ne bucură fiecare spațiu pe care îl includem pe harta locurilor SoNoRo Conac.

Suntem în continuare profund recunoscători pentru tot sprijinul pe care ni-l acordă sponsorii și partenerii noștri, sunt instituții care au înțeles că punerea în valoare a acestor bijuterii arhitecturale prin intermediul muzicii de cameră face parte din frumusețea vieții și constituie un capital cultural de care publicul nostru este încântat  – a declarat Răzvan Popovici, directorul turneului SoNoRo Conac.

Despre Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi

Însumând fonduri care au făcut parte din fostele biblioteci ale Academiilor domneşti (cea mai veche, de pe la 1640, aflată la Mănăstirea Trei Ierarhi), actuala Bibliotecă Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi se bucură de continuitate începând cu anul 1835, ca Bibliotecă a Academiei Mihăilene, schimbându-şi în timp doar denumirea: Biblioteca Universităţii, Biblioteca „Ulpia”, Biblioteca Centrală.

De-a lungul unui secol şi jumătate, a fost nevoită să-şi închidă în mai multe rânduri porţile, fie din pricina lipsei de spaţiu (în 1859), fie a cutremurului din 1940 sau a războiului (în 1944), a avut fondurile de publicaţii risipite sau reduse de calamităţi (în cele două războaie mondiale, în timpul crizei economice din 1929-1932, în incendiul din martie 1932). În 1860, prin înfiinţarea la Iaşi a primei universităţi din ţară, din bibliotecă a Academiei Mihăilene devine Bibliotecă Universitară, apoi Centrală şi Publică în 1864, din nou Universitară în 1916.

A funcţionat în clădirea Academiei Mihăilene (astăzi distrusă, între 1835-1860), în Universitatea veche (actuala Universitate de Medicină şi Farmacie, până în 1897), în Universitatea nouă (actualmente sală de studiu a Bibliotecii Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi”), pentru ca după al Doilea Război Mondial să se mute în clădirea Bibliotecii Fundaţiunii „Regele Ferdinand I”, ale cărei fonduri le înglobează. Aceasta din urmă a fost construită între anii 1930-1934 de inginerul Emil Prager, după planurile arhitectului Constantin Jotzu. Interiorul acestui edificiu este lucrat în marmură de Carrara şi mozaic veneţian, iar exteriorul este împodobit cu impresionante coloane în stil ionic, pilaştri neodorici, mici frontoane triunghiulare şi medalioane cu personalităţi marcante ale culturii naţionale.

Inestimabilele manuscrise, incunabule, cărţi vechi şi rare, unele purtând semnături ilustre (B.P. Hasdeu, M. Eminescu – care au fost şi directori ai instituţiei, I. Creangă, Şt. Procopiu ş.a.), provin în principal din biblioteci mănăstireşti şi particulare (C. Hurmuzachi, B.P. Hasdeu, Mihail Sturdza, L. Steege, V. Adamachi, Titu Maiorescu, Paul de Gore, Iorgu Iordan etc.), care au intrat în patrimoniul bibliotecii prin donaţii sau cumpărătură.

Cea mai veche bibliotecă universitară din Moldova este una dintre cele mai mari biblioteci de drept public din România.

Despre artiști

Răzvan Popovici s-a născut la Bucureşti într-o familie de muzicieni şi a început studiul violei cu tatăl său, Mugur Popovici. Ca solist, a cântat alături de Orchestra de Cameră din Köln, Orchestra de Cameră din Kobe, Orchestra Națională Radio, Filarmonica „George Enescu”, Filarmonica Transilvania, Chaarts Chamber Artist din Zürich sau Kamerata Kronstadt. Este invitat regulat la festivaluri precum Lucerne Festival, Wiener Festwochen, Kuhmo Festival, Schwetzinger Festspiele, Spoleto Festival, Ferrarra Musica, Boswil Musiksommer sau Kobe Music Festival. Printre sălile în care a cântat se numără Carnegie Hall din New York, Musashino Hall din Tokio, Concertgebouw Amsterdam, Musikverein din Viena, Wigmore Hall din Londra, YMCA din Ierusalim sau Bozar din Bruxelles și concertează regulat în întreaga lume ca membru al Ansamblului Raro. Răzvan este iniţiatorul Festivalului Chiemgauer Musikfrühling din Germania (21 de ediții) şi al Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo (19 ediții). Concertează în întreaga lume ca membru al Ansamblului Raro și este profesor de violă la Conservatorul Regal din Anvers.

„Un pianist uimitor de original, cu o perspectivă muzicală și o maturitate care ar putea inspira invidie colegilor de două ori mai în vârstă decât el.” (Gramophone)

Pianistul Cristian Budu, un tânăr brazilian cu părinți români, apare ca o nouă referință pentru arta sa unică și realizările remarcabile. A câștigat Marele Premiu, Premiul Publicului și Premiul „Children’s Corner” la Concursul Internațional de Pian „Clara Haskil”, la cea de-a 50-a aniversare, în 2013. Cu primul CD solo, lansat în Europa, în anul 2016, Cristian a obținut premii importante: „Editor’s Choice”, acordat de Gramophone, și „5 Diapasons”, oferit de Diapason, o apreciere conferită rareori simultan. Cristian și-a început studiile muzicale cu Elsa Klebanowski și a absolvit Universitatea din Sao Paulo, avându-l ca profesor de pian pe Eduardo Monteiro. A obținut masteratul în interpretare la pian la Conservatorul New England din Boston. În Brazilia, Cristian Budu este fondatorul Pianosofia, un proiect care duce muzica clasică în casele oamenilor, cu intenția de a ajunge la un public nou. În prezent locuiește în Berlin.

*****

Accesul la concert este liber, în baza unei rezervări pe site-ul:  https://conac.sonoro.org/concerte/.

În prima parte a turneului mai sunt programate concerte la Casa NUMAÀ din Cluj-Napoca (miercuri, 5 martie, ora 19:00), Sinagoga din Bistrița (joi, 6 martie, ora 19:00), Palatul Principilor Transilvaniei (vineri, 7 martie, ora 19:00) și Muzeul Național de Artă Timișoara (sâmbătă, 8 martie, ora 18:00),

Turneul SoNoRo Conac va continua cu alte două părți până la finalul lunii iunie 2025.

Despre SoNoRo Conac

Inițiat în 2013, turneul SoNoRo Conac și-a propus încă de la început, prin asocierea muzicii cu diverse opere arhitecturale emblematice din România, să sugereze nevoia de respect, atenție și sprijinire a patrimoniului și a resurselor culturale extraordinare ale României. SoNoRo Conac a pornit de la ideea de a reda muzicii de cameră spațiul originar, de natură intimă, propice dialogului cultural și ascultării active din partea unui public restrâns. Acest proiect își propune să sensibilizeze opinia publică în ceea ce privește multitudinea clădirilor de patrimoniu reabilitate – clădiri spectaculoase și elegante, care trebuie reintroduse în circuitul cultural. În cele douăsprezece ediții, turneul SoNoRo Conac a pus pe harta emoțională a țării noastre peste 130 de clădiri de patrimoniu, unele dintre ele complet necunoscute publicului din România, dar a atras atenția și publicului internațional asupra unora dintre cele mai frumoase simboluri arhitectonice din țara noastră.

Informații despre proiectele SoNoRo:

Site: http://www.sonoro.org/

Facebook: https://www.facebook.com/festivalulSoNoRo

Instagram: https://www.instagram.com/sonorofestival/

Youtube: http://bit.ly/SoNoRo_Festival

Prezentat de Banca Transilvania și VISA

Sponsori: illy și Avincis

Partener exclusiv de mobilitate: KIA

Parteneri: Cărturești, Fundația Calea Victoriei, Klarmedia

Gazdă: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași

Parteneri media: RFI România, Radio România Muzical, Radio România Cultural, Zile și Nopți, Igloo, Zeppelin, Arhitectura, Ziarul Metropolis, The Institute, Designist.ro, LiterNet.ro, IQads.ro, Promenada-Culturala.ro, Flawless.ro, Aiciastat.ro, Modernism.ro, BookHub, Palindrom.eu, Munteanu