5 iulie 1996: s-a născut Oaia „Dolly”

Publicat de nicolaetomescu, 4 iulie 2020, 20:00

Oaia Dolly a fost primul mamifer „clonat cu succes” dintr-o celulă somatică adultă, prin procedeul de transfer nuclear.

S-a născut pe 5 iulie 1996 şi „a avut trei mame” – una dintre oile folosite în cadrul experimentului furnizând ovulul, o altă oaie ADN-ul, cea de-a treia fiind „mama surogat”. În februarie 1997[1], cercetătorii scoţieni[2] au prezentat lumii prima clonă a unui mamifer adult, propagând o undă de şoc în jurul lumii[3]. Reacţiile nu au întârziat să apară. Mulţi i-au acuzat că „se joacă de-a Dumnezeu”[4], în timp ce alţii au văzut avantajele pe care le-ar putea aduce utilizarea unei astfel de tehnologii, precum repopularea unor zone cu animale aflate pe cale de dispariţie.

Dolly a fost împerecheată cu un berbec numit „David” şi a fătat şase miei: în aprilie 1998, primul ei miel era botezat „Bonny”; un an mai târziu, „Dolly” a fătat gemenii „Sally” şi „Rosie”, iar în 2000 tripleţii „Lucy”, „Darcy” şi „Cotton”.

*

În 2010, oaia „Dolly” a „renăscut”… Aceiași oameni de știință din echipa care o clonase prima dată pe Dolly, în 1996, au realizat un nou experiment genetic, dând viață la 4 (patru) oi Dolly – copii genetice perfecte ale clonei originale. Clonele create acum 5 ani fac parte dintr-un experiment prin care geneticienii au vrut să descopere dacă tehnica de clonare s-a îmbunătățit[5].

În ciuda controverselor stârnite și a tehnologiei, care încă nu este 100% sigură, în numeroase țări din lume clonarea este folosită pe scară largă (cazul celor mai performante animale).

[1] Oamenii de ştiinţă au aşteptat şapte luni înainte de a face public rezultatul experimentului lor.

[2] Cercetătorii care au iniţiat experimentul revoluţionar au fost embriologul Ian Wilmut şi biologul Keith Campbell. Aceștia au lucrat la proiect alături de colegii lor de la Universitatea din Edinburgh-Scoţia.

[3] Dolly a devenit o adevărată vedetă, o inestimabilă senzație științifică.

[4] Tehnologia prin care a fost clonată Dolly comporta riscuri majore, fiind posibil să genereze creaturi cu malformații, sistem imunitar precar și moarte prematură. În cazul lui Dolly, criticile s-au adeverit: cercetătorii au fost nevoiți să o eutanasieze pe Dolly, în 2003, pe când oaia avea doar 6 ani (speranța medie de viață a unei oi este de 10-12 ani, deși unele pot trăi chiar 20), pentru a-i curma durerile; Dolly suferea de o boală gravă a plămânilor și de artrită…

[5] Oile clonate sunt identice una cu cealaltă și cu clona originală. Profesorul Keith Campbell, geneticianul din spatele întregului proiect Dolly, într-un laborator al Universității Nottingham, declara entuziast (le-a prezentat în cadrul unui discurs despre clonare ținut în fața Parlamentului European): „Dolly este vie și o duce bine. Din punct de vedere genetic, aceste 4 oi sunt Dolly!”. Clonarea oii Dolly reprezentase un proces lung și anevoios: echipa oamenilor de știință a trecut prin 277 de încercări – o singură vietate a supraviețuit în 2006. De aceasta dată (2010), geneticienii au avut nevoie de doar 5 embrioni din care au „produs” cele 4 „Dolly” sănătoase.