Povestea României. Județul Brașov
Publicat de nicolaetomescu, 14 septembrie 2016, 08:24 / actualizat: 14 septembrie 2016, 11:15
Ce vă așteaptă pe un traseu făcut de specialiști? Poate că elanul de a părăsi recomandările ghidului este un spațiu al încercării iar pedeapsa exemplului, doar lămurirea. Am simțit dulcea căldură a unei prime alegeri, care freamătă și astăzi în amintire: Iași – Vatra Dornei – Borșa – Cluj – Turda – Cheile Turzii – Ocna Mureș – Alba Iulia – Orăștie – Deva – Hunedoara – Sebeș – Sibiu – Avrig – Lacul Bâlea – Făgăraș – Râșnov – Brașov – Sfântu Gheorghe – Lacul Sfânta Ana – Tușnad – Lacu’ Roșu – Cheile Bicazului – Iași…
*
În 1949, o „explozie” acvatică a produs o viitură pe Valea Cetății. Credem că a vrut să sfărâme singurătatea Peșterii Fundata, de lângă Rașnov. Aceasta a fost reamenajată, la o altitudine de 790 m, prin utilizarea unor tehnologii unice în România: dacă jertfești așteptările unui urcuș domol pentru spaima trecătoare a unui traseu cu grad mediu de dificultate, ai acces interior pe poteci din fibră de sticlă; iluminatul poate să păstreze același microclimat, indiferent de anotimp; de altfel, o firmă privată a investit în obiectivul speologic aproximativ 300.000 de euro, înlesnind calea desfășurării unor concerte simfonice, după cum spectacolul de lumini proiectat pe stalactite și stalagmite pare a fi condiția desfătării în Peștera Fundata.
*
*
Intrăm în anumite peșteri doar pentru a ieși din altele… Nu împărtășim condiția oamenilor legați de scaune, cu fața la peretele-proiecție de umbre parțiale ale câtorva lucruri ce pot trece prin spatele nostru, lucruri aflate după zid, dar luminate prin focul care împroașcă umbre pe perete…
*
Poiana Brașov se aseamănă unui orășel cu hoteluri luxoase, cu restaurante pe placul celor care aleg să-și petreacă aici câteva zile. Atestată documentar încă din anul 1427, fiind o zonă destinată oieritului, forța timpului a îmbinat tradiția cu tendința pentru practicarea schiului; descoperită de schiorii care au urcat pentru prima oară (în 1895) masivul Postăvaru, și-a înălțat prima construcție în anul 1904; doi ani mai târziu, localitatea era declarată stațiune turistică de schi[1]. Până în 1950, s-a menținut în limitele dotărilor naturale; în anul 1951, cu ocazia desfășurării Jocurilor Internaționale de Iarnă ale Studenților, în localitate s-a dat în folosință un hotel modern și primul teleferic ce unea Poiana Brașov de masivul Postăvaru[2]. În anii următori, stațiunea a cunoscut o dezvoltare rapidă, au apărut locații noi și moderne, crescând confortul și satisfacția turiștilor; au fost construite hoteluri și pensiuni, cabane turistice, o biserică, patinoar, grădină zoologică, piscină, terenuri de sport, săli de gimnastică, pârtii dotate cu instalații de zăpadă artificială și nocturnă, teleschi, telescaun, teleferic…
*
Stilurile arhitecturale din Brașov variază, de la preromantic (Cetatea Brașovia)/cu vicii care țin de atingerea comercialului/, romanic (Biserica Sfântul Bartolomeu), gotic (Biserica Neagră, acolo unde Statuia Fecioarei Maria se află pe unul dintre contraforturi, îndreptat către Casa Sfatului, având stema Brașovului sculptată, dedesubt, în relief), clasic (Poarta Ecaterinei), renascentist (mai puțin observabil în zilele noastre, din cauza renovărilor, caracteristic porților cu boltă rotundă, interiorul Casei Sfatului), la baroc (casele secolului XVIII, în special fațada Casei Sfatului și stucaturile locuințelor din Șchei; Biserica romano-catolică Sfântul Petru), rococo vienez, neo-renaștere, neo-baroc (secolul XIX; toate palatele din Brașov sunt construite în acest stil), Art Nouveau, brâncovenesc (Biblioteca Județeană „George Barițiu”, casele din Șchei care au aparținut familiilor domnitoare din Țara Românească) și modern (construcțiile de după 1980)…
Aleea „După ziduri” conduce de-a lungul unei laturi fortificate a Cetății Brașovului și spre Romuri, o zonă care adăpostește două turnuri celebre. Turnul Negru (de fapt, are culoare gri) este un turn de dimensiuni reduse, ridicat pe o mică coastă abruptă deasupra cetății și datează din secolul al XV-lea. Numele i se trage de la la un trăsnet care l-a lovit și l-a înnegrit. Tot aici se ițesc vechile clădiri din spatele zidurilor, a căror formă lasă impresia unor mici cetăți bine închise. Se poate observa un spațiu între zidul exterior și primele case, spațiu delimitat de alte ziduri/de niște turnuri mai mici; cândva, erau amenajate Țarcul Măcelarilor și Țarcul Curelarilor (în spatele zidurilor, își desfășura activitatea câte o breaslă). În dreapta, am observat incinta Bastionului Fierarilor, transformat la începutul secolului XX în Arhivele Statului. În spatele turnului, două găuri săpate în stâncă, reprezentând vechile căi de acces către cetate… Continuând de-a lungul aleilor, se ajunge la Turnul Alb (își datorează numele vopselei albe cu care a fost zugrăvit în mod repetat). Terasa mare oferă și ea o panoramă spectaculoasă a orașului, mai ales că terenul pe care este situat turnul este foarte accidentat; de aici se coboară pe niște scări din piatră destul de abrupte până la Bastionul Graft (unește zidul cetății cu zidurile de stâncă ale versantului), o construcție ridicată deasupra drumului și deasupra apei care se scurge prin canalul amenajat de-a lungul laturii cetății. Coborând scările, se poate trece pe sub o arcadă, pe partea opusă; drumul pe Aleea „După ziduri” păstrează, pe stânga, canalul și pădurea…
Mențiune specială și pentru biserica atestată documentar la anul 1292, amintită de bula papală la 1399… Biserica Sfântul Nicolae a fost construită în piatră, începând cu 1495, prin elanul voievozilor de peste munţi (Vlad Călugărul, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Petru Cercel, Aron Vodă, Gheorghe Ştefan ş.a.). Prin valoroşii ei slujitori – protopopi şi preoţi cărturari, biserica a slujit, cu plinătate, focarul de cultură din Scheii Braşovului, patronând şcoala, tiparul, scrierea cărţilor româneşti/s-au tipărit primele cărți de circulație în limba română, prin diaconul Coresi, a fost scrisă prima gramatică românească (Dimitrie Eustatievici, 1757), s-au tradus primele cărți populare (dascălul Costea), multe alte valori ale spiritualității românești…
Alt efect lăsat în conștiința noastră de lucruri sau de întâmplări cu care am venit în contact? Între anii 1897-1901, a fost construită o clădire monumentală de către Comunitatea neologă a evreilor din Brașov. Deteriorată de cutremure (1940, 1977) și de vandalisme, se găsește astăzi într-o stare perfectă (în incintă au loc servicii religioase și festivități ale sărbătorilor evreiești)…
*
Când știi că vei porni către Brașov și ești îndrăgostit de istorie, nu poți imagina alt traseu în afara Castelului Bran. Acesta străjuiește o vale strâmtă care duce spre fosta Valahie, având, cândva, rol de supraveghere a trecătorii flancate, de o parte și de alta, de Munții Bucegi, Piatra Craiului și punctul de vamă din apropiere. Fortăreața, restructurată în altă clipă crucială a destinului românesc, pentru a se transforma în reședință de vară, se înfățișează, cu structura sa elegantă și grațioasă, în care amestecul elementelor gotice, renascentiste, romantice exprimă mărturii intense ale trecutului și ale câtorva destinații, cu zidurile albe, din piatră brută și materie primă din râul care șerpuiește în fundul văii, cu acoperișuri primind zestre turle rotunde și pante pronunțate, dar firesc al cetățenilor din Brașov către Regina Maria, soția lui Ferdinand I, Întemeietorul României Mari. Castelului i-a fost împrumutat stilul și gusturile reginei, impregnate de respect pentru tradițiile locale, pentru barocul german și italian, inclusiv sau mai ales în alegerea mobilierului și decorațiilor. Nu credem că spiritul Mariei ar fi părăsit Branul, deși inima, adusă într-o casetă de argint, a rămas, pentru un timp, într-o firidă a vechii capele, reamintită astăzi de o placă inscripționată. Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, mama lui Carol al II-lea, se plimbă, despovărată de titluri, prin Turnul Pulberilor (care domină curtea interioară), Turnul Porții, Camera de Gardă (straja turnului), Salonul Mare (cu plafoane ogivale), Dormitorul reginei, Sala Gotică, Sala de Consiliu, Salonul Biedermeier, Dormitorul Regelui Ferdinand, turnul de sud, turnul de vest, turnul de nord, Sala de Muzică, Sala Trofeelor de Vănătoare, camera micului Principe Nicolae (echipată cu mobile de la începutul secolului XX și dotată cu un balcon, discret, de unde poate fi admirat peisajul)…
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=Rc6eOcwLt4o[/youtube]
La mică distanță de Bran (unde am ajuns în condițiile insalubre ale unor mijloace de transport, unde am stat, mai mult de o oră, la rândul biletelor izbăvitoare, unde am descoperit senzația care te izgonește din comuna actuală – prin procesul chimic al mizeriei și comerțului de duzină), alte legende romantice sunt reconstituite într-o cetate medievală unde armate ale istoriei îți dau onorul. S-a presupus că prima fortificație de la Râșnov a fost ridicată pe Dealul Cetății, cât a durat stăpânirea Ordinului Cavalerilor Teutoni în Țara Bârsei. Un secol mai târziu, cu referire directă doar la invazia tătarilor din 1335, se insinuează prima atestare documentară a cetății Râșnov. Carol Robert al Ungariei, cu slujbași care păzeau hotarul, comitele secuilor, care a trimis în cetate un castelan gata de luptă dar și de gospodărie temeinică, năpasta turcilor, regele Sigismund de Luxemburg, care a dăruit cetatea locuitorilor, odată cu ridicarea lor la starea mândră de târgoveți, împărțirea în „cetatea de jos” și „cetatea de sus”, noua față a fortficației, cu stradă în cerc, mica piață, pasaje de ulițe-sfori, capelă, casa școlii, casa preotului, fântâna-cisternă, episoade cu insistențele lui Gabriel Bathori sau cu aventura partizanilor curuți, fie au pus în mișcare fie au pustiit Râșnovul, iar forfota unor noi intenții dă speranță în strălucirea sa viitoare…
În 1949, o „explozie” acvatică a produs o viitură pe Valea Cetății. Credem că a vrut să sfărâme singurătatea Peșterii Fundata, de lângă Rașnov. Aceasta a fost reamenajată, la o altitudine de 790 m, prin utilizarea unor tehnologii unice în România…
[1] În anul 1906, în Poiana Brașov are loc primul concurs de schi din România…
[2] Avea o lungime de 2.150 de metri…
dr. Nicolae Tomescu, Redactor Șef Radio Iași
