Malta. Soare, apă și stâncă…

Publicat de nicolaetomescu, 5 octombrie 2015, 10:23 / actualizat: 4 noiembrie 2015, 14:54

© Nicolae Tomescu

Malta, un arhipelag în centrul Mării Mediterane[1], la 93 de km sud de Sicilia (Italia) și la 288 de km nord de continentul african, este compusă din insule[2], amplasate strategic, cucerite și stăpânite de diferite puteri de-a lungul secolelor…

Amestecul de istorie, religie, tradiţii şi cosmopolitism, în decursul celor aproape trei veacuri în care Malta a fost administrată de Ordinul Cavalerilor Sfântului Ioan Botezătorul[3], a dăruit civilizației universale numeroase cetăţi fortificate, catedrale, palate, 365 de biserici, precum și orașe[4] – unul dintre acestea fiind actuala capitală.

Construită în stil baroc, numele său provine de la Jean Parisot de la Valette, marele maestru al ordinului. Înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, Valletta impresionează prin:

• Palatul Marilor Maeştri – reprezintă întoarcerea, în timp, către cei care s-au aflat în fruntea Ordinului Cavalerilor Sfântului Ioan Botezătorul, dar şi la luptele purtate împotriva otomanilor (include Palatul Armurii, unde sunt expuse zeci de armuri, arme, pistoale, arcuri, tunuri)
• Catedrala Sfântul Ioan (care suporta, la ora excursiei noastre, un proces de restaurare) este, de fapt, „Co-Catedrală”, de vreme ce, la venirea Cavalerilor Ioaniți în Malta, capitala insulei se afla în orașul Mdina (centrul geografic al insulei), acolo strălucind catedrala Sfântul Paul; între 1573 și 1577, Marele Maestru Jean de La Cassiere s-a dovedit a fi și maestru al aparențelor: aspectul exterior al clădirii, mai curând auster, nu te îndeamnă să intuiești ornamentația interioară barocă de un fast uimitor
• Muzeul Războiului (în apropiere de golful Sfântul Elmo) nu înșiră doar colecția sa de arme, mai curând deapănă o poveste – a Primului Război Mondial și a Marii Conflagrații Mondiale
• La Valletta se remarcă şi prin străzile înguste, străjuite de clădiri din piatră gălbuie, care ne-au purtat gândul într-o direcție diferită de răscrucile și nesiguranța unui labirint. Am fost impresionați de arhitectura clădirilor: construite din bucăţi mari de piatră, de culoarea mierii, galben pal, cu două sau trei etaje, cu acoperişul plat şi cu terase încăpătoare, specific zonelor mediteraneene, dar având şi vegetaţie luxuriantă, atât de diferită (palmieri, cactuşi, eucalipţi, leandri albi sau roşiatici, cu miros discret) de cea din ţările cu climă temperată, atrag și ele, anual, 1.500.000 de turişti[5].

© Nicolae Tomescu

Plajele sau golfurile răsar la tot pasul, cele mai multe păstrând relieful stâncos, cu pietre ascuţite (ne-am convins…), acoperite cu alge şi înnegrite de valurile neostenite ale mării sărate; există şi zone cu plaje cu nisip fin, cel mai adesea înţesate de turişti, precum şi plaje artificiale[6].

Cu o populație de aproximativ 400.000 de locuitori[7], 94% locuind în mediul urban[8], Malta are o suprafață de 316 km², (oarecum) divizată în 7 regiuni[9], fiind unul dintre cele mai mici și mai dens populate state din lume; țara cu două limbi oficiale[10] – malteza (considerată a fi limba națională) și engleza, a devenit independentă față de Marea Britanie la 21 septembrie 1964; de la 1 mai 2004 este membră al Uniunii Europene.

Nu exprimăm convingerea potrivit căreia maltezii sunt atât de ospitalieri şi bucuroşi de oaspeţi[11], chiar dacă vara, în fiecare weekend, se organizează (în diferite localităţi de pe insulă), câte o „festa” cu artificii (casele, bisericile şi străzile împodobite cu ghirlande, instalaţii de iluminat, tapiţerii cu motive religioase, statui cu sfinţi). Fiecare suportă relația strânsă cu banii turiștilor… Greu suportabilă devine problema imigranților[12], de aici acțiuni organizate împotriva „invaziei culturale”…

Cert este că pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective: capitala La Valletta, hipogeul din Hal Safliéni, templele megalitice din insulele Malta și Gozo… Ultimele datează din perioada 2.000-1.500 î.Cr.; nu reprezintă doar bucăţi de piatră portocalii, mai mari sau mai mici, dispuse vertical şi orizontal, formând încăperi unde se aduceau ofrande sau sacrificii zeiţei fertilităţii, ci desemneză cea mai mare aglomerație cunoscută de  construcții  monumentale, o concepție arhitectonică complexă și simț estetic.

Dorința de alegere ne-a purtat pașii către Mdina sau Oraşul Tăcut (Silent City)/cum este numit de localnici. Lumina ne-a lăsat să-i vorbim. Străzile înguste şi clădirile din piatră cu ferestre şi uşi vopsite în culori vii (roşu, albastru sau lila) au străbătut așteptările noastre[13], îmbrățișand un gând de împlinit, într-o atmosferă pitorească. Ne-am plimbat printr-un oraș medieval, limitat în interiorul zidurilor sale de apărare. Plăcerea de a găsi un fel de ferigă înfășurată cu imaginație a atras clipele, afirmând rădăcinile unor lumi (așezare fenicienă de altădată, mai târziu sub controlul Imperiului Roman, datorând arhitectura actuală perioadei arabe, cu fortificații normande și, desigur, reunindu-și destinul cu cel al cavalerilor ioaniți), permanența unor profile[14], îmbrățișarea dintre oameni și realizări precum Catedrala Sfântul Paul…

© Nicolae Tomescu

În imediata apropiere a oraşului Mdina se află oraşul Rabat, unde Sfântul Apostol Pavel a stat câteva luni într-o grotă[15]…

Strânși în sticla ultimelor zile însorite și, mai ales, lipsite de vântul năpraznic suflat de mare, am ratat Grota Albastră; auzisem că apa este atât de limpede încât se pot vedea cu uşurinţă stâncile din apă şi vegetaţia marină formată, în timp ce reflexele mării sunt date de nuanţele de verde, portocaliu şi mov ale formaţiunilor de corali de pe pereţii peşterilor. Știam, totodată, că, nu departe de insula Malta, la 25 de minute de mers cu feribotul pe Marea Mediterană, se află insula Gozo[16], celebră și printr-un peisaj creat de  „Fereastra albastră”[17]…

Este adevărat, am ales o experiență care s-a dovedit contradictorie – în Sicilia (Taormina și Etna), despre care vom scrie doar după ce ne subordonăm, programatic, unui autocontrol, cel al conștiinței lucide, care intervine în ultimă instanță pentru a controla jocul percepțiilor…

Putem destrăma urzeala întâmplării, propunându-ne să revenim în Malta… Putem reaprinde statornicul foc al cunoașterii, al neliniștii ce împrumută ideea, cel pentru care elanul unei lumi este spațiu al încercărilor iar pedeapsa unor neîmpliniri este doar lămurirea…

[1] Zborul până în insulă presupune traversarea unei porţiuni din Marea Mediterană, în condiţiile în care Malta este situată în mijlocul mării…

[2] Statul maltez cuprinde 6 (șase) insule: Malta (aproximativ 246 km²), Gozo (circa 67 km²/în jur de 30.000 de locuitori, Comino (aproximativ 3 km²)/pe insulă trăiesc doar câțiva locuitori permanenți (hotelieri și un polițist, detașat și înlocuit periodic), insula Filfla (bob de piper)/(0,06 km²), cele două insule gemene – Sfântul Paul…

[3] În 1530, Carol Quintul, Regele Spaniei, oferă insula Malta Ordinului Cavalerilor Sfântului Ioan Botezătorul, ai cărui membri erau cunoscuţi drept cavalerii ioaniţi. Dedicat Sfântului Ioan Botezătorul, a fost înfiinţat, în Ierusalin, în jurul anului 1080, de negustori din localitatea Amalfi/Italia, cu scopul de a ajuta pelerinii săraci, bolnavi sau răniţi, care veneau, din Occident, în Ţara Sfântă. În fruntea ordinului se afla un mare maestru, ales pe viaţă şi subordonat Papei. Pe timpul primei cruciade, în 1099, ordinul a imprimat valenţele sale militare, pe lângă cele religioase, luptând, împotriva Islamului, pentru a apăra credinţa creştină. După ce au fost înfrânţi de otomani, membrii ordinului au fost expulzaţi din Ierusalim. Ordinul s-a mutat în insula Rhodos, pe care a pierdut-o însă, în 1523, în detrimentul otomanilor. Carol V le-a dăruit insula Malta cavalerilor ioaniţi, pentru a-şi duce mai departe cruciadele împotriva musulmanilor. Napoleon, în 1798, a alungat ordinul cavaleresc maltez, după aproape 270 de ani de dominație; stabilit la Roma, acesta a format cel mai mic stat din lume (cunoscut sub numele de Stăreția de Malta)…

[4] Cel mai mare oraș este Birkirkara, nu Valletta…

[5] Dintre aceştia, între 5.000 şi 6.000 sunt români, potrivit reprezentanţilor Malta Travel…

[6] Spre exemplu, Saint Julian, amenajată cu nisip adus din Iordania; de altfel, recunoscut pentru viaţa de noapte, Saint Julian trebuie considerat cel mai cosmopolit oraş din Malta, cu zeci de cluburi şi pub-uri, lucru de neconceput în stațiunea unde am fost cazați – Qawra (chiar dacă se îngemănează cu Buggiba, alt loc unde pare încurajată distracția facilă)…

[7] Cetățeni ai statului maltez, deopotrivă cu un număr semnificativ de rezidenți (în special britanici în vârstă, retrași aici, la pensie, datorită climei și costurilor convenabile)…

[8] Pe insula principală găsindu-se multe orașe mici, ce formează o Zonă Urbană Extinsă  (majoritatea populației din țară)…

[9] Gozo, North, North-East, East, West, Central, South… Fragmentarea geografico-administrativă nu atinge proporțiile celei politice, statutul de membru de partid fiind moștenit din generație în generație…

[10] Limba malteză este plină de influențe arabe… Datorită/din cauza influențelor siciliene, populația malteză aparține și grupei romanice. Italiana este vorbită, dar într-o pondere care nu poate fi luată în considerație. 1,8% dintre locuitorii Maltei sunt de altă naționalitate…

[11] Din unele frânturi de conversație, mi s-a părut că românii și bulgarii ar avea o reputație mai proastă decât imigranții din Africa…

[12] În 2013, mii de imigranţi africani au înfruntat Mediterana pentru a ajunge pe malurile micii insule şi pentru a intra în UE. Noua criză a refugiaților sporește tensiunile, dovadă și manifestația pe care am surprins-o duminică, 20 septembrie 2015, pe străzile capitalei La Valletta…

[13] Sentimentul nu este întâmplător, întrucât Mdina se revendică din perioada feniciană…

[14] Când Ordinul Sfântului Ioan a sosit în Malta, la 26 octombrie 1530 Marele Maestru Philippe Villiers de L’Isle-Adam a promis să respecte drepturile maltezilor și a oferit cheile orașului Mdina. Ordinul a continuat să se stabilească în Birgu, Mdina a pierdut statutul de capitală. Fortificațiile medievale din Mdina au fost preschimbate în timpul domniei lui Juan de Homedes y COSCON, iar orașul a rezistat atacului otoman în 1551. La sfârșitul Marelui Asediu al Maltei, din 1565, apărătorii din Mdina au speriat armata otomană (care s-a retras). Fortificațiile orașului au fost din nou refăcute în secolul al XVII-lea. Orașul a fost grav afectat de cutremurul din Sicilia (1693), un număr mare de clădiri au fost distruse; după cutremur, catedrala a fost demolată și reconstruită, iar orașul a fost restaurat în cursul secolului al XVIII-și au fost introduse elementele baroce…

[15] În jurul anului 60, vasul care îl transporta pe Apostolul Pavel la Roma – pentru a fi judecat – naufragiase pe ţărmul maltez din cauza unei furtuni puternice; în perioada petrecută în Malta, apostolul a vindecat mai mulţi bolnavi, între care şi pe tatăl guvernatorului roman din insulă, Publius; potrivit tradiţiei, în urma acestei minuni, Publius s-a convertit la creştinism şi a devenit episcop. Grota, păstrată până în zilele noastre, are ridicat pe locul respectiv Catedrala Sfântului Pavel…

[16] Şi în Gozo Cavalerii Ioaniţi şi-au pus amprenta asupra istoriei şi a arhitecturii, cel mai elocvent exemplu fiind Citadela din Victoria, construită în secolul al XV-lea, care a servit drept fortăreaţă împotriva atacurilor otomane…

[17] O arcadă din piatră, cu unul dintre piloni în mare, iar celălalt în stâncă, lăsând să se vadă azuriul apei. Sentimentul, copleşitor, atunci când priveşti marea şi „fereastra” de la înălţimea stâncii care o formează, mi-a amintit de Kastellorizo (Grecia)…