Ion Tuculescu – pictorul diletant, o personalitate complexă a culturii române
Publicat de Lucian Bălănuţă, 9 octombrie 2015, 06:24
Radio România Regional vă prezintă proiectul “Eu aleg România – 100 de români pentru istoria lumii”. 100 de personalități din cultura sau știință, care au marcat dezvoltarea lumii prin realizarile lor. 100 de români care, prin creativitate, muncă și curaj, au adus România între țările care au îmbogățit cunoașterea universală.
Astăzi vi-l prezentăm pe Ion Țuculescu, pictor, biolog și medic, o personalitate complexă a culturii române.
Ion Țuculescu s-a născut la 19 mai 1910 la Craiova, într-o familie de intelectuali. Întâiul pictor pe care l-a văzut lucrând şi care a lăsat o puternică impresie asupra sa a fost Eustaţiu Stoenescu. A urmat cursurile Colegiului Național „Carol I” din Craiova, unde a studiat desenul cu profesorul Eugen Ciolac, dar a trecut, în câteva rânduri, pentru lecţii particulare, şi prin atelierul pictoriţei craiovene Freda Tribalsky.
Prima expoziție la care a fost remarcată prezența „pictorului diletant Ion Țuculescu” – alături de a fratelui său, Șerban – este cea organizată în1925, în sala de recepții a Palatului Administrativ al județului Dolj.
După ce, un timp, a frecventat atelierul profesorului Gh.Teodorescu-Romanaţi, Ţuculescu a încercat să ilustreze, dar fără succes – cum avea să mărturisească mai târziu – celebra tragedie a lui Goethe, Faust. Descurajat şi cu credinţa că nu este suficient de talentat pentru a continua să se ocupe de pictură, s-a hotărât, la cererea tot mai insistentă a tatălui său, să-şi îndrepte paşii către Facultatea de Ştiinţe Naturale şi apoi spre cea de Medicină din Bucureşti, obținând doctoratul, în 1939, cu calificativul magna cum laude.
Autentica sa vocaţie pentru pictură avea, însă, să-şi spună cuvântul şi să dea roade nu peste mulţi ani. In 1938, prima expoziție personală în sala Ateneului Român din București s-a constituit într-un mare şi neaşteptat succes.
În anii următori, Țuculescu participă la Salonul Oficial, la expoziţiile „Tinerimii Artistice” şi la alte expoziţii colective, iar, in 1942, este prezent la Bienala internaţională de artă de la Veneţia.
Continuarea articolului şi videoreportajul – AICI.
