Gheorghe Zamfir – artistul care a reușit să cucerească aplauzele întregii planete

Publicat de Lucian Bălănuţă, 2 noiembrie 2015, 08:43

Radio România Regional vă prezintă proiectul “Eu aleg România – 100 de români pentru istoria lumii”. 100 de personalități din cultură sau știință, care au marcat dezvoltarea lumii prin realizările lor. 100 de români care, prin creativitate, muncă și curaj, au adus România între țările care au îmbogățit cunoașterea universală. Astăzi vi-l prezentăm pe Gheorghe Zamfir, naist și compozitor român, supranumit Regele naiului, născut 6 aprilie 1941, în Găești, județul Dâmbovița.

Încă din copilărie, Gheorghe Zamfir a fost atras de muzica lăutarilor, iar una dintre dorințele sale era să cânte la acordeon cu taraful de țigani. În 1955, la 14 ani, tatăl său l-a inscris la Școala de muzică din București (astăzi Liceul de Muzică Dinu Lipatti), cu intenția de a studia acordeonul; a fost acceptat, însă, la clasa de nai a profesorului Fănică Luca, demonstrând o abilitate extraordinară pentru acest instrument. În 1961, după bacalaureat, Gheorghe Zamfir se înscrie la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu , pe care îl absolvă cu o dublă specializare, în Pedagogie și în Dirijorat pentru cor și orchestră.

Îndrăgostit iremediabil de acest instrument, artistul aduce schimbări inovatoare naiului tradițional românesc de 20 de tuburi, înlocuindu-l cu noi variante conținând succesiv 22, 25, 28 și 30 de tuburi, reușind, astfel, să interpreteze la nai doine, cântece de leagăn și bocete. Își asamblează singur naiurile, din lemn de bambus, și le acordează cu ajutorul unei mici cantități de miere de albine introdusă în tuburi. În 2003 confecționează naiul numit Gigantul, având 42 de tuburi, 1,35 m înălțime și 1,2 m lățime.
O prima recunoaștere a maiestriei sale vine în 1959, când obține Premiul I și titlul de laureat pe țară, și cand înregistrează primele compoziții proprii în stil folcloric, cu Orchestra Populară a Radiodifuziunii. Devine cunoscut publicului larg după ce este descoperit de etnomuzicologul elvețian Marcel Cellier, care studia muzica populară românească în anii ’60. Ca student, în perioada 1961-1966 călătorește în multe țări europene și câștigă numeroase premii în competiții internaționale.

În perioada 1966–1969 este dirijor al Ansamblului folcloric Ciocârlia din București. În 1966 scoate primul său disc cu casa de discuri Electrecord, care cuprinde compoziții proprii în cel mai autentic spirit popular, printre care și faimoasele sale piese: Doina de Jale și Doina ca de la Vișina. Intreprinde primele turnee în Germania de Vest, Elveția, URSS și China unde obține succese impresionante.

Continuarea articolului și videoreportajul – AICI.