Constantin Istrati – factor influent al adaptării țării noastre la timpurile noi
Publicat de Lucian Bălănuţă, 24 noiembrie 2015, 10:45
Constantin Istrati s-a nãscut în anul 1850 la Roman, într-o familie de rãzeşi unde a fãcut si cursul primar la Şcoala Publicã si în paralel a învãtat limbile germanã si francezã la pensionul Meltzer. Plin de initiativã, în clasa a IV-a de liceu, Constantin Istrati a redactat o foaie sãptãmânalã care apãrea în patru pagini scrise de mânã. Gazeta era intitulatã ,,Opiniile unui Bacon” si era o publicatie satiricã.
În anul 1869, în urma vizitei la Iaşi a doctorului Carol Davila, directorul Şcolii Nationale de Medicinã si Farmacie din Bucuresti, Constantin Istrati devine elev al Scolii Nationale de Medicinã si Farmacie si în anul urmãtor, 1870, student la Facultatea cu acelasi profil.
A urmat cursurile în cadrul serviciului militar, la avantajele cãruia nu putea renunta datoritã situatiei grele în care se aflau pãrintii cu cei 11 copii, si obtine în anul 1871 gradul de subchirurg militar. Profesorul Carol Davila i-a inspirat lui Constantin Istrati pasiunea pentru chimie; în anul 1872, încã student, Constantin Istrati devine asistent bugetar la laboratorul de chimie al facultãtii de la Coltea. Este punctul de plecare a unei remarcabile cariere stiintifice.
Lucrând ca asistent chimist, Constantin Istrati nu a neglijat studiile medicale. Din decembrie 1875, devine intern, în urma concursului, calitate în care lucreazã în diferite institutii spitalicesti aproape 2 ani, desãvârsindu-si aptitudinile clinice.
Este unul dintre initiatorii Societãtii Studentilor în Medicinã care îl desemneazã vicepresedinte în anul 1875.
Dupã ce-si sustine teza de doctorat în medicinã si chirurgie, primeste comanda sectiei a III-a a Crucii Rosii si pleacã pe front, participând la cucerirea Grivitei si Plevnei unde s-a îmbolnãvit de tifos exantematic.
Pentru meritele sale, tânãrul medic primeste Virtutea Militarã de Aur. Comandamentul rusesc îl decoreazã cu Ordinul Sfânta Ana, turcii, ca recunostintã pentru îngrijirea prizonierilor otomani, oferindu-i decoratia Medgidie, dar primeste o distinctie rara si de la Crucea Rosie Belgianã.
Continuarea articolului și videoreportajul – AICI.