Fierul de călcat – InventicoMania cu Bogdan Sălăvăstru (27.02.2016)

Publicat de Iuliana Bubuianu, 27 februarie 2016, 00:10

Astăzi am ales un obiect nelipsit din orice gospodărie, ajutând la netezirea hainelor și a lenjeriei – fierul de călcat.

Denumirea de «fier de călcat» a venit firesc, de la materialul din care era făcut obiectul, și se pare că a fost impusă, prin secolul al XVII-lea, de către spălătoresele care îl utilizau frecvent. În timp, au fost aduse diverse îmbunătățiri, încălzirea, din interior, a fierului de călcat făcandu-se, uneori, fie cu apă fierbinte, fie cu gaz sau alcool. Pentru plisarea unor materiale se folosea fierul de călcat mecanic, format din două plăci identice, suprapuse, pe partea lor interioară aflându-se o serie de șanțuri paralele, între care era prins materialul, așa cum, pentru pălării, exista fier de călcat cu talpa rotundă.

Fierul de călcat electric a fost inventat și brevetat în 1882, de către americanul Henry White Seely, din New York, matematician de profesie, dar preocupat și de inventică. Paradoxul este că, deși părea a fi o soluție minunată, fierul electric nu putea fi utilizat în mod curent, deoarece cele mai multe locuințe nu erau racordate la rețeaua de electricitate.

În același an, o variantă a fierului de călcat electric, cu arc de carbon, a fost prezentată în Franța, dar s-a considerat că este prea periculos și s-a abandonat. Fierul de călcat cu termostat a apărut în 1920. Inventarea fierului de călcat fără fir se datorează lui Dominique Berducone, care a obținut brevetul în 1959, iar cel cu vapori a apărut în 1963 – «Vapo Matic». La varianta modernă a fierului de călcat, talpa este făcută din aluminiu, pentru că este un material ușor, iar rezistența electrică este comandată de un termostat, care face posibilă programarea temperaturii dorite. În prezent, aproape toate modelele sunt dotate cu dispozitiv pentru vapori de apă și comandă anti-ardere, dacă se întâmplă ca fierul de călcat să rămână cu talpa pe material mai multă vreme. Există și mașini de călcat profesionale, folosite în industria confecțiilor.

În nordul Franței, la Longwy, se află un muzeu cu una dintre cele mai mari colecții (peste 3.000 de piese) de fiare de călcat, din toate timpurile, și un altul în Polonia – Muzeul tehnicii și al industriei textile de la Bielsko-Biała. În Norvegia, la Muzeul de etnografie din Oslo, sunt expuse maxilare de animale mari, despre care se stie că, în mileniul I i.Hr., serveau la netezirea și lustruirea veșmintelor, la rece.

Sursa Foto: calcatoria.ro, kauf.ro