Binoclul – InventicoMania cu Bogdan Sălăvăstru (06.03.2016)
Publicat de Andreea Drilea, 6 martie 2016, 10:38
Spre deosebire de telescop, binoclul oferă utilizatorului o imagine tridimensională: pentru obiectele mai apropiate cele două imagini, prezentate fiecărui ochi în parte din două puncte de vedere puţin diferite, produc o imagine unică care oferă senzaţia de profunzime.
Binoclul a fost inventat de către Cherubin d’Orleans, în anul 1681. Invenţia lui avea în componenţă două telescoape montate paralel, fiind folosit de astronomii amatori, dar câmpul vizual al acestui binoclu era cu mult mai mic decât al unui telescop. Binoclul lui d’Orleans este încă bine păstrat şi se află la Muzeul de Artă şi Meştesuguri din Paris.
O imagine îmbunătăţită şi o mărire a imaginii a fost disponibilă odată cu noile binocluri ce foloseau optica kepleriană unde imaginea formată de obiectiv era redată printr-o lentila pozitivă (ocular).
Binoclul “porro prism” este numit după opticianul italian Ignazio Porro, cel care a patentat acest sistem de prisme în anul 1854 care, ulterior a fost rafinat de producători precum compania “Carl Zeiss” în anii 1890.
În anii 1970, un model de binoclu realizat de Achille Victor Emile Daubresse a marcat începutul binoclurilor ce foloseau prisme tip acoperiş. Majoritatea acestor binocluri foloseau prisme “Abbe-Koenig” (numite după Ernst Karl Abbe şi Albert Koenig şi patentate de Carl Zeiss în 1905) sau prisme “Schmidt-Pechan” (inventate în anul 1899).
Binoclul este des folosit în zilele noastre de către astronomii amatori, câmpul său vizual oferindu-i utilitatea la observarea cometelor sau a supernovelor, turiştii îl folosesc pentru observarea obiectivelor turistcice, în scopuri militare pentru observare şi recunoaştere sau doar pentru divertisment. Toate acestea fac din binoclu o invenţie cu adevărat importantă a omenirii.