Originals – I Got You Babe – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 25 ianuarie 2020, 09:53

„I Got You Babe” este o compoziție Sonny Bono din anul 1965 și se regăsește pe albumul „Look at Us”, primul album semnat Sonny & Cher. Melodia ajunge pe primul loc în Statele Unite unde staționează timp de 3 săptămâni și se vinde în peste un milion de exemplare, primind disc de aur. Inițial piesa nu a fost prea apreciată de Cher, dar nici de casa lor de discuri Atco Records. Cher povestea pentru revista Billboard: ”Sonny m-a trezit în mijlocul nopții să vin unde era pianul și să cânt. Și nu mi-a plăcut, dar i-am zis – Ok, o să-l cânt și mă întorc în pat”. Sonny îi schimbă registrul, pentru a se potrivi mai bine cu vocea ei, iar după aceste modificări Cher a fost convinsă. Mai rămânea de convins Ahmet Ertegun, șeful Atco Records ce plănuia să evite acest cântec. În acele vremuri, tonul unui hit era dat de DJ-ii de radio. Dacă o piesă era difuzată la radio era clar că avea potențial. Așa se face ca Sonny îl convinge pe Ron Jacobs de la un post de radio din Los Ageles să difuzeze „I Got You Babe” o dată pe ora în schimbul unei exclusivități. De aici a plecat poveste hit-ului „I Got You Babe”. Melodia a fost folosită în diverse programe de televiziune și filme. Sonny Bonno este și singurul compozitor cu o piesă no.1 ce a ajuns și în Congres din partea Republicanilor.

În anul 2011 „I Got You Babe” a fost numit unul din cele mai reușite duete din istori de revistele Rolling Stone și Billboard. La începutul anului 2017 piesa a fost inclusă în Grammy Hall of Fame.

https://youtu.be/ynrdkkUxp3E

Audio Originals – I Got You Babe

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: wikipedia.org și songfacts.com.

Originals – Red Red Wine – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 19 ianuarie 2020, 10:23

Cu toate că piesa este despre un vin roșu, în videoclip, Ali Campbell bea de fapt bere. Melodia aceasta, în variantă reggae este un cover după versiunea lui Tony Tribe din 1969. Jamaicanul nu are prea mare succes cu versiunea lui, abia ajunge pe poziția 46 în Marea Britanie.

Originalul este compus de Neil Diamond pentru al doilea său album de studio „Just for You” din anul 1967. Varianta aceasta este total diferită de cea cunoscută de toată lumea și ajunge doar pe locul 62 în Statele Unite. Nici cei de la UB40 nu știau că piesa îi aparține lui Neil Diamond. Ali Campbell, vocalistul UB40 declara: „Partea amuzantă este că noi știam doar versiunea reggae a piesei. Nu știam că Neil Diamond a scris-o”.

În concertele sale, Neil Diamond cântă „Red Red Wine” în manieră reggae, iar la un moment dat a declarat că-i place foarte mult versiunea cover a celor de la UB40.

Audio Originals – Red Red Wine

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: wikipedia.org și songfacts.com.

Originals – Unchained Melody – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 18 ianuarie 2020, 10:30

În 1990 The Righteous Brothers au relansat melodia, de data aceasta cu mai mult succes, ea reușind să ajungă până pe primul loc în top-ul Billboard Adult Contemporary. Succesul din 1990 a fost ușurat și de apariția pe coloana sonoră a filmului “Ghost” ce îi avea în distribuție pe Patrick Swayze și Demi Moore.

“Unchained melody” a fost numită – Melodia cu cele mai multe versiuni a secolului XX, iar până în prezent sunt recunoscute peste 1500 de reinterpretări. În cei peste 60 de ani de la apariție a fost înregistrată de numeroși artiști celebri, printre care Cliff Richard, Gene Vincent, Harry Belafonte, James Last, Sam Cooke, The Manhattan Transfer, Neil Diamond, Willie Nelson, U2, Barry Manilow sau Elvis Presley.

În 2004, revista The Rolling Stone a plasat versiunea The Righteous Brothers pe locul 365 în top-ul Celor mai bune cântece din toate timpurile. “Unchained Melody” a fost de patru ori în top-urile din Marea Britanie, și de fiecare dată interpretată de alți artiști. LeAnn Rimes se numără și ea printre artiștii care au înregistrat-o, apare pe albumul din 1997, “Unchained Melody: The Early Years”. Trupa U2 are, de asemenea, o versiune inclusă pe partea B a single-ului “All I Want Is You” din anul 1989.

Varianta originală “Unchained melody” a fost compusă în 1955 de Alex North și Hy Zaret. North a ales să folosească melodia ca temă pentru filmul “Unchained” apărut în același an, ce îl avea în distribuție pe Todd Duncan, un cântăreț bariton foarte popular în anii 40′. Filmul este astăzi căzut în uitare, dar melodia interpretată de Duncan, un condamnat ce cântă melodia cu gândul la iubita lui, a rămas în istoria muzicii. În acelasi an, melodia este nominalizată la premiile Oscar la categoria “Cel mai bun cântec”.

Prima versiune de succes a melodiei este înregistrată de Les Baxter și orchestra sa în 1955, când atinge poziția 1 în topul Billboard și locul 10 în UK Singles Chart. Totuși, versiunea lui Baxter era la fel de scurtă ca cea interpretată de Duncan. Prima interpretare completă a melodiei îi aparține lui Roy Hamilton din același an.

Versiunea originală, din 1955, o puteți asculta mia jos:

Audio Originals – Unchained Melody

Surse: muzichii.ro, wikipedia.org și ziarulmetropolis.ro.

Originals – Nothing’s Gonna Change My Love for You – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 12 ianuarie 2020, 10:31

Engelbrt Humperdink lansează o versiune proprie în 1987 pentru albumul „Remember – I Love You”. În 1994 Richard Clayderman face o versiune instrumentală pentru albumul „Timeless”. În anul 2006, irlandezii de la Westlife înregistrează o variantă proprie pentru discul „The Love Album”. Melodia originală a apărut în anul 1985 pe albumul lui George Benson – „20/20”. Michael Masse și Gerry Goffin sunt cei care au compus „Nothing’s Gonna Change My Love for You”. George Benson lansează acest cântec doar în Europa, dar nu are succes. Versiunea originală a lui George Benson din 1985 vă proprun să o ascultați mai jos:

Audio Originals – Nothing’s Gonna Change My Love for You

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: wikipedia.org și songfacts.com.

Originals – My Way – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 11 ianuarie 2020, 12:21

Ceea ce Paul Anka auzise era cântecul “Comme d’habitude”, compus de Claude François și Jacques Revaux. De aici, ideile încep să curgă. Anka pleacă imediat la Paris, cu scopul precis de a negocia drepturile pentru melodie.

 A primit drepturi de adaptare, înregistrare și publicare fără niciun cost. În minte îl avea pe Frank Sinatra care îi povestise că vrea să se retragă din industria muzicală, era sătul de tot ce se întâmpla și dorea să renunțe. De altfel, după cum avea să spună fiica sa, Tina Sinatra, într-un interviu din anul 2000 pentru BBC – “Lui nu i-a plăcut. Piesa s-a lipit cumva de el și n-a mai avut încotro”. În decembrie 1968, a avut loc înregistrarea, iar la începutul lui 1969, lansarea melodiei ”My Way”.

Piesa a ajuns pe locul 27 în Billboard Hot 100 și pe locul 2 în Easy Listening, în SUA. În Marea Britanie, single-ul a cunoscut un record nemaiîntâlnit, fiind cântecul cu cea mai lungă perioadă în Top 40 — 75 de săptămâni.

În anul 1977, Elvis Presley face o versiune pentru albumul “Elvis in Concert “ ce apare postum. El a mai interpretat “My Way” și în concertul din 1973 “Aloha from Hawaii Via Satellite”. Versiunea lui Elvis a avut un succes mai mare în Statele Unite decât cea a lui Sinatra. În 1988 cei de la Gipsy Kings au înregistrat o versiune în limba spaniolă ce se numește “A mi manera”.

Paul Anka și Julio Iglesias lansează o versiune în anul 1998. Nina Simone, Robbie Williams sau Luciano Pavarotti sunt doar câțiva din cei ce au reinterpretat “My Way”. Totul însă a plecat de la originalul  “Comme d’habitude” ce a apărut în anul 1967 în interpretarea lui Claude Francois. El a compus piesa împreună cu Jacques Revaux iar de versuri s-au ocupat Francois și Gilles Thibaut.

https://youtu.be/XM5gkph97Uw

Ințial piesa a fost oferită lui Michel Sardou care o refuză, apoi Mireille Mathieu o refuză, chiar și Claude Francois refuză prima versiune a piesei. Toți cei care inițial au refuzat piesa, aveau să lanseze versiuni proprii. Michel Sardou lansează o versiune proprie în anul 1977 pentru albumul “La java de Broadway”.

Audio Originals – My Way

Surse: a1.ro, wikipedia.org și unsitedemuzica.ro.

Originals – Hound Dog – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 5 ianuarie 2020, 11:29

Anul 1952, luna august, doi tineri de 19 ani, Jerry Leiber și Mike Stoller compun melodia “Hound Dog” în manieră blues. În februarie 1953 este lansată versiunea originală a acestui cântec la Peacock Records de artista de culoare Big Mama Thornton. Melodia a fost singurul ei mare hit. Staționează timp de 7 săptămâni pe locul 1 în topul R&B și generează vânzări de peste 500.000 de exemplare. În anul 2013 această versiune a fost inclusă în Grammy Hall of Fame. “Hound Dog” are peste 250 de versiuni cover, iar marea lor majoritate sunt după cea a lui Elvis Presley din 1956, care se vinde în peste 10 milioane de exemplere, cel mai mare succes al său, emblematic pentru ce urma să se numească revoluția Rock and roll. Jerry Lee Lewis, Chubby Checker, Jimi Hendrix, Van Morrison, Eric Clapton și John Lennon au făcut și ei versiuni proprii după “Hound Dog”.

Cu toate că Jerry Leiber și Mike Stoller au compus multe piese pentru Elvis Presley, lor nu le-a plăcut versiunea acestuia. Stoller declara: “Am auzit înregistrarea și am fost dezamăgit. Suna teribil de nervos, prea repede, prea alb. Dar, după ce a vândut 7 sau 8 milioane de exemplare, a început să sune mai bine”. Versiunea originală, din anul 1953 a celei ce a fost Big Mama Thornton ascultați mai jos:

https://youtu.be/frsBq9MCNVg

Audio Originals – Hound Dog:

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: telegraph.co.uk, wikipedia.org și songfacts.com.

Originals – Got My Mind Set on You – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 4 ianuarie 2020, 11:31

Melodia este de fapt un cover după varianta originală a lui James Ray din anul 1962, o compoziție Rudy Clark. El este cel ce a compus și “The Shoop Shoop Song (It’s in His Kiss)” , un hit în versiunea din 1991 făcută de Cher. Versiunea originală a piesei “Got My Mind Set on You” a lui James Ray nu a intrat în Billboard Hot 100, cu toate că a fost difuzată de posturile de radio. Povestea spune că George Harrison, aflat în vacanță, în vara anului 1963 în Chicago, cumpără o copie a originalului. Cei de la Beatles știau muzica lui James Ray, ei cântau în concerte “If You Gotta Make a Fool of Somebody” – cel mai mare hit al Americanului. Originalul din anul 1962, în interpretarea lui James Ray îl puteți asculta mai jos:

Audio Originals – Got My Mind Set on You:

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: beatleshistorian.com, wikipedia.org și songfacts.com.

Originals – Hallelujah – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 29 decembrie 2019, 10:46

În decembrie 2008, câștigătoarea X Factor din Marea Briatie, Alexandra Burke lansează propria versiune a piesei „Hallelujah”, ce reușește să se vândă în peste 100.000 de exemplare în doar 24 de ore și aproape 600.000 în prima săptămână. Versiunea ei ajunge pe locul 1 în Marea Briatanie de Crăciun, iar versiunea lui Jeff Bucley se clasează pe locul 2. Piesa originală, în interpretarea lui Leonard Cohen avea să ajungă doar pe locul 36.

“Hallelujah” are peste 300 de variante cover! Bob Dylan este primul care apreciază compoziția Canadianului Leonard Cohen și interpretează piesa în concerte încă din anul 1988. Bon Jovi, Bono, Il Divo sau Willie Nelson sunt doar câțiva din cei ce au înregistrat versiuni cover. În 2010 Justin Timberlake înregistrează o versiune proprie ce se regăsește pe discul “Hope for Haiti Now”, variantă ce ajunge până pe locul 13 în Billboard Hot 100. Anul 2016 vine și cu o versiune a cappela a celor de la Pentatonix pentru albumul lor “A Pentatonix Christmas”. Varianta lor primește discul de platină în Canada și Elveția și disc de aur în Germania și Statele Unite.

“Hallelujah”, în versiunea originală a lui Leonard Cohen apare în Decembrie 1984 și se regăsește pe albumul “Various Positions”. Pe acest album mai regăsim și “Dance me to the end of love”, un alt mare hit semnat Cohen.

Leonard Cohen a lucrat aproape 5 ani la compunerea piesei “Hallelujah”, el fiind nemulțumit de versuri, pe care, de altfel, în concerte le mai modifica. Nici casa lui de discuri, CBS Records, nu a fost prea încântată de această melodie. Din acest motiv, albumul nu apare în Statele Unite iar „Hallelujah” nu a fost promovat ca single.

Audio Originals – Hallelujah:

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: wikipedia.org, time.com și songfacts.com.

Originals – It’s Now or Never  / O sole Mio  – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 28 decembrie 2019, 11:44

La sfârșitul anilor 50, pe când era detașat de U.S Army în Germania, Elvis Presley aude melodia “There’s No Tomorrow” a lui Tony Martin din 1949. Acesta este vizitat de Freddy Bienstock, ce îi căuta compozitori și îl ajută la selecția pieselor și filmelor. Elvis îi spune că vrea să facă o piesă după varianta lui Martin iar acesta, când ajunge înapoi în Statele Unite, îi cooptează pe Aaron Schroeder și pe Wally Gold. Aceștia fac versurile piesei în doar jumătate de oră.

„There’s No Tomorrow”, piesa interpretată de Tony Martin apare în anul 1949 și debutează în topul Billboard pe 4 Noiembrie. Melodia ajunge până pe locul 2, cu un total de 27 de săptămâni în acest clasament.

Și melodia „It’s Now or Never” în varianta lui Elvis Presley, dar și această variantă cu numele “There’s No Tomorrow” au la bază compoziția napoletană „O sole Mio”.

“O sole mio” datează din 1898, o compoziție a lui Eduardo di Capua și versuri de Giovanni Capurro. Melodia este interpretată în Napoletană, nu în stadradul Italian ce ar fi – Il mio sole / Soarele meu. Timp de aproape 75 ani de la apariție, “O Sole Mio” a ascuns un mare neadevăr istoric. Piesa a fost atribuită lui Eduardo di Capua, care a spus că a compus melodia în timp ce se afla în turneu cu tatăl său în anul 1898, în Odesa. În anul 2002, urmare a unui proces greoi și de durată, un Judecător din Torino dă dreptate descendenților lui Alfredo Mazzucchi, adevăratul compozitor. Decizia arată că Eduardo di Capua a cumpărat de la Mazzucchi 18 compoziții, inclusiv “O Sole Mio” în anul 1897. Melodia nu a fost inclusă în domeniul public de nimeni, așa se face că, oricine vrea să interpreteze această compozoție, plătește drepturi de autor până în anul 2042.

Melodia are foarte multe variante interpretative! Cea mai cunoscută este versiunea făcută de Luciano Pavarotti în 1980. “O sole mio” îi aduce lui Pavarotti și un premiu Grammy, la categoria Best Classical Vocal Performance.

Audio Originals – It’s Now or Never  / O sole Mio:

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: wikipedia.org și songfacts.com.

Originals – Santa Claus Is Comin’ to Town – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 22 decembrie 2019, 09:47

O altă versiune celebră a piesei este și cea făcută de Mariah Carey în 1994 pentru albumul “Merry Christmas”. Albumul ei s-a vândut în peste 15 milioane de exemplare. Cea mai cunoscută versiune a acestui cântec este cea a lui Bing Crosby din anul 1943. Acesta o înregistrează pentru albumul „Merry Christmas”, printre cele mai vândute albume de colinde, ce a fost reeditat de mai multe ori de la apariția din anul 1945.

Piesa originală apare în anul 1934, fiind o compoziție semnată John Frederick Coots și Haven Gillespie. În luna noiembrie se aude la radio prima oară acest colind, iar de la acel moment începe nebunia. În doar 24 de ore de la difuzare, “Santa Claus Is Comin’ to Town” se vinde în 30 de mii de exemplare și primește comenzi de peste 500 de mii. Versiunea originală a lui Sonny Schuyler din acel an, lansată la Bluebird Records cu orchestra lui George Hall a fost foarte populară în acel an și a figurat în diverse top-uri ale acelor vremuri.

Celebrele versuri „You’d better watch out, better not cry / You’d better not pout, I’m telling you why / Santa Claus is coming to town” încuraja lumea să fie mai bună și să doneze celor nevoiași, era anul 1934, apogeul Marii Crize Economice.

De-a lungul timpului, melodia a fost interpretată de peste 200 de artiști. Frank Sinatra, Neil Diamond, The Jackson 5, Chris Issak sau Bruce Sprinsteen sunt doar câțiva dintre ei.

Audio Originals – Santa Claus Is Comin’ to Town:

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: wikipedia.org și sundaypost.com.

Originals – Silent Night – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 21 decembrie 2019, 09:41

 În anul 1818, în ajunul Crăciunului, doi bărbați cu o chitară mică au intrat într-o biserică din Oberndorf, Austria, și s-au pregătit să cânte un nou colind de Crăciun. Erau vremuri grele în Oberndorf, unde localnicii lucrau pe apă, încărcând barjele de sare care străbăteau râul Salzach. Revoluția din Europa Centrală, cauzată de războaiele napoleoniene, tocmai se încheiase. Și cu doar doi ani în urmă, în vara cea mai întunecată a anului 1816, provocată de norul de cenușă produs de o erupție vulcanică din Indonezia, foametea și sărăcia stăpâneau Europa.

În acel 1816, un tânăr preot catolic, Joseph Mohr, a scris o poezie de Crăciun cu șase versuri, care începea „Stille Nacht, Heilige Nacht” – Silent Night, Holy Night – despre nașterea unui Iisus cu părul cârlionțat. Doi ani mai târziu, în  1818, părintele Mohr a făcut echipă cu prietenul său, Franz Xaver Gruber, muzician, pentru a compune o melodie pe versurile poemului ce urma să fie cântat, la chitară, de Crăciun. (Legenda spune că orga bisericii fusese distrusă de șoareci și de apă și nu putea fi folosită).

Așa s-a făcut că acest colind, care a răsunat în urmă cu peste 200 de ani în Biserica Sf. Nicolae din Oberndorf, a devenit  unul dintre cele mai cunoscute, cântate și iubite colinde de Crăciun din istorie. După un secol, în anul 1914, în Marele Război, „Silent Night” a fost cântat, în timpul celebrului „Armistițiu de Crăciun”, declanșat spontan, dintre soldații aliați și cei germani. Timp de câteva ore, soldații din cele două tabere inamice au lăsat armele jos,  nu s-au mai măcelărit prin tranșee și s-au colindat cu minunatul “Silent Night”.

Bicentenarul melodiei a fost sărbătorit iarna trecută atât la Oberndorf, cât și în multe alte sate din provincia Salzburg. În anul 1935 Bing Crosby înregistrează și el o versiune a cântecului ce ajunge să se vândă în peste 30 de milioane de exemplare. Medoldia este și într-un top al celor mai bine vândute melodii din istorie. Cu peste 300 de traduceri și interpretări, „Silent Night” este una din cele mai populare colinde din istorie.

Audio Originals – Silent Night:

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: activenews.ro, wikipedia.org, și songfacts.com.

Originals – Happy Xmas (War Is Over) – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 15 decembrie 2019, 10:49

Fostul membru The Beatles şi Ono au conceput melodia originală din 1972 ca o piesă de Crăciun, dar și un protest contra războiului din Vietnam. Videoclipul original includea imagini cu cei doi artiști, dar și cu micuțul lor fiu Sean. Pe fundal se aud vocile unui ansamblu coral din Harlem. Pe parcursul anilor am auzit cover-uri ale acestei melodii legendare de la Sara McLachlan, The Fray, Diana Ross sau Carly Simon.

O altă versiune celebră este înregistrarea făcută de Celine Dion pentru albumul „These are special times” din anul 1998. Acest disc este unul dintre cele mai vândute albume cu muzică de Crăciun, cu peste 12 milioane de exemplare.

În luna Decembrie a anului trecut, Miley Cyrus și Mark Ronson au realizat o versiune cover și l-au cooptat și pe Sean Lennon. Fiul lui John Lennon şi Yoko Ono o acompaniază pe Miley Cyrus, care încearcă să răspândească spiritul Crăciunului. Piesa a fost cântată iniţial la „Saturday Night Live„, în episodul special de Crăciun, iar ulterior a primit și un videoclip oficial.

„Happy Xmas (War Is Over)” a fost compusă de John Lennon și Yoko Ono în camera unui hotel din New York și înregistrată în Octombrie 1971. Refrenul și structura melodică are la bază cântecul tradițional Englez „Skewball”, varianta Peter, Paul and Mary din 1963.

În decembrie 1971, când este lansată în Statele Unite,  „Happy Xmas (War Is Over)” nu are succes. Abia anul următor, când apare și în Marea Britanie, melodia pinde și devine un clasic a compozițiilor de iarnă. Din 1971 și până în prezent melodia a avut apariții în clasamentele mondiale aproape în fiecare an. Anul trecut, spre exemplu s-a clasat pe locul 10 în Austria, Germania și Slovacia.

Audio – Originals –  Happy Xmas (War Is Over):

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: wikipedia.org, infomusic.ro și songfacts.com.

Originals – Blue Christmas – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 14 decembrie 2019, 09:18

După cum probabil știți, “Blue Christmas” – are multe alte versiuni. Notabilă este înregistrarea celor de la The Beach Boys pentru albumul “The Beach Boys’ Christmas Album”. Versiunea lor ajunge pe locul 3 în US Christmas Charts.Printre cei care au înregistrat versiuni proprii ale acestui cântec se mai numără și Johnny Cash, Shakin Stevens, Bon Jovi, Celine Dion sau Michael Buble.

“Blue Christmas” a fost compusă de Billy Hayes și Jay W. Johnson și este înregitrată pentru prima oară în anul 1948 de către actorul Doye O’Dell. Anul următor apar alte trei variante ce ajung în top-urile din Statele Unite. Una  din acestea a fost și versiunea country a lui Ernest Tubb ce ajunge pe primul loc în top-ul Country & Western în ianuarie 1950.

Audio Originals – Blue Christmas:

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: wikipedia.org și songfacts.com

Originals – White Christmas – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 8 decembrie 2019, 10:07 / actualizat: 8 decembrie 2019, 13:25

Cu peste 50 de milioane de exemplare vândute, în interpretarea artistului american Bing Crosby, „White Christmas” nu este doar unul dintre cele mai frumoase cântece de Crăciun, ci și cel mai vândut single din toate timpurile, cu peste 100 de milioane de exemplare vândute în diferitele versiuni făcute după cea originală.

Recordul figurează chiar în prima ediţie a Cărţii Recordurilor, din 1955, şi a rămas neînvins până în prezent. Cântecul a fost auzit în premieră la radio pe 25 decembrie 1941, iar Bing Crosby l-a dedicat atunci victimelor de la Pearl Harbor, care fusese atacat cu doar câteva săptămâni înainte. Dar dincolo de aceste versuri festive și pline de speranță, se ascunde o poveste tristă.

A fost scrisă de Irving Berlin (același compozitor din spatele unor melodii celebre precum „Cheek to Cheek” sau „God Bless America”), un imigrant născut în Rusia, care nu a sărbătorit niciodată Crăciunul, fiind evreu. A scris „White Christmas” pentru un musical care în cele din urmă s-a transformat în filmul „Holiday Inn” și a ajuns să câștige un premiu Oscar pentru această piesă. În aul 1954, cântecul a fost ales pentru coloana sonoră a filmului omonim. „Visez la un Crăciun cu zăpadă/ Cu fiecare felicitare de Crăciun pe care o scriu/ Fie ca zilele voastre să fie fericite și luminoase/ Și fie ca toate Crăciunurile să fie cu zăpadă!”. În mod evident, aceste versuri ne trimit cu gândul la un Crăciun petrecut acasă, în sânul familiei.

https://youtu.be/w9QLn7gM-hY

Audio Originals – White Christmas:

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: unica.ro; wikipedia.org și songfacts.com

Originals – Winter Wonderland – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 7 decembrie 2019, 08:39

Printre cei care au versiuni proprii ale acestui cântec se mai numără și Bing Crosby. Dean Martin înregistrează și el piesa în 1959 pentru albumul “A Winter Romance”. O altă versiune populară este cea a lui Tony Bennett din 1968. Alții care înregistrează “Winter Wonderland” mai sunt: Frank Sinatra, Michael Buble, Doris Day, Selena Gomez și Radiohead.

Interesant este faptul că versurile nu fac nicio referire la sărbătorile de iarnă, însă, în țările din emisfera nordică el este văzut ca un cântec de Crăciun datorită titlului și a câtorva menționări ale saniei cu zurgălăi.

Richard B. „Dick” Smith, cel ce a compus versurile cântecului a fost inspirat de imaginea pieței Central Park din Honesdale acoperită de zăpadă. El a așternut versurile pe hârtie în timp ce se trata de tuberculoză în sanatoriul West Mountain Sanitarium din Scranton (Pennsylvania). Din păcate, avea să moară un an mai târziu din cauza acestei boli nemiloase, la patru ani după ce fusese diagnosticat, la numai 34 de ani. După ce a finalizat poemul, l-a trimis prietenului său pianistul Felix Bernard.

O copie a cântecului avea să ajungă la Joey Nash, liderul vocal al formației lui Richard Himber, ce avea să înregistreze versiunea originală cu Hotel Ritz-Carlton Orchestra la casa de discuri RCA în 1934. Printre membrii orchestrei de la acea sesiune de înregistrări se afla și celebrul cântăreț american de jazz, clarinetistul Artie Shaw. Cântecul a fost adaptat și în alte limbi, cea mai cunoscută variantă în altă limbă decât engleza este cea în germană cu titlul “Weisser Winterwald”.

Versiunea originală din 1934 o puteți asculta mai jos:

Audio Originals – Winter Wonderland:

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: wikipedia.org și songfacts.com.

Originals –  Sanie cu zurgălăi – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 1 decembrie 2019, 10:09

Ulterior, cântecul i-a fost încredințat lui Silvian Florin, care l-a lansat pe disc de gramofon și la Radio România. Se mai știe de un alt cântăreț, Ionel Pascu, care l-a înregistrat în același an la mai puțin cunoscuta casă de discuri Pan. Pe coperta partiturii originale, apărută cu întârziere în 1937 la Editura Țicu I. Eșanu, piesa avea subtitlul “Cling, cling, cling” și era etichetată drept cel mai formidabil succes. Numele compozitorului era scris cu sau fără intenție incomplet și inversat: S. Richard.

Nu este de găsit deocamdată înregistrarea cu Silvian Florin, nici cea cu Ionel Pascu, în schimb există o interpretare din 1960, apropiată de originalul uitat demult al lui Stein și Deleanu, cu Bela Chitaristul – pe numele real Bernard Dulzer.

Cântecul capătă o altă formă, cea pe care o știm cu toții, în 1949, când Maria Lătărețu, renumita cântăreață de muzică tradițională și populară din Gorj, îl folclorizează, renunțând la refren și schimbându-i textul cu versuri mai apropiate de lirica populară.

Varianta din 1956 este probabil cea mai cunoscută în România – a fost editată si reeditată pe albumele proprii. Putem spune că Maria Lătărețu i-a asigurat piesei adevăratul succes, odată cu impresia că ar fi cântec de sorginte populară.

Popularitatea piesei în izolatul bloc comunist a provocat și o atracție pentru plagiat, astfel că, în 1953, chitaristul american de jazz, country și blues Les Paul preia și își însușește melodia, dar nu după forma originală a lui Stein, ci mai degrabă după varianta folclorizată, fără refren, a Mariei Lătărețu.

Textul, “Johnny is the boy for me”, care nu are nicio legătură cu sania și nici cu zurgălăii, a fost scris de Paddy Roberts și Marcel Stellman. Cântăreața care i-a dat glas a fost Mary Ford, soția lui Les Paul până în 1963.

Peste câteva luni, Johnny ajunge la urechile lui Édith Piaf, care îl preia de la Les Paul și îl înregistrează în 24 decembrie 1953 la casa de discuri Columbia cu textul în franceză – Johnny, tu n’es pas un ange scris de Francis Lemarque.

Se pare că Stein devenise între timp avocat și l-a dat în judecată pe Les Paul pentru plagiat încă din anii ‘50. Este unul din primele procese juridice pentru plagiat în muzică, dacă nu chiar primul. Într-o declarație manuscrisă de Maria Tănase din 23 februarie 1957 susținea că în perioada 1934-1936, când înregistra la casa de discuri Lifa, autorul a compus special pentru ea 3 piese, din care una a fost “Sanie cu zurgălăi”, pe care a refuzat-o.

În 1988, trupa belgiană Vaya Con Dios face un cover. Pe albumul produs de Ariola pe diverse suporturi erau transcriși autorii de pe discurile lui Édith Piaf: Les Paul și Francis Lemarque.

Abia în iulie 2001, la nouă ani de la decesul lui Stein, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor Români – Asociația Drepturilor de Autor se sesizează din oficiu pentru a face dreptate, intentând un alt proces pentru plagiat. Trupa plătea drepturi de autor lui Les Paul și nu pentru urmașii lui Stein, adevăratul compozitor. Din păcate, nici până astăzi nu se știe exact care a fost finalitatea acestor demersuri. În diferitele compilații și reeditări, la varianta cantata de Edith Piaf si de belgienii de la Vaya con Dios, la compozitor apare tot americanul Les Paul.

Pentru astăzi vă propun să ascultăm împreună una din versiunile originale în interpretarea celui ce a fost Bela Chitaristul (Bernard Dulzer), din 1960, variantă considerată cea mai aproape de cea originală.

Audio Originals –  Sanie cu zurgălăi:

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: folclormuzical.wordpress.com, wikipedia.org și songfacts.com

Originals – Whiskey In The Jar – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 30 noiembrie 2019, 11:47

Versiunea piesei “Whiskey in the Jar” a celor de la Metallica este făcută după cea a Irlandezilor de la Thin Lizzy din 1972. Piesa lor avea să staționze timp de 17 săptămâni pe prima poziție în Irlanda și ajunge până pe 6 în Marea Britanie. Versiunea lor a fost cea mai populară. U2, Smokie, Gary Moore, Johnny Logan sau Bryan Adams sunt doar câțiva din artiștii care au făcut versiuni proprii ale acestui cântec.

“Whiskey in the Jar” spune povestea unui bandit din Sud-Estul Irlandei care jefuiește un ofițer Englez pentru a o mulțumi pe iubita lui, Molly, care îi promite iubire veșnică. Ea are să-l trădeze pe tânarul care în cele din urmă ajunge la închisoare.

Trebuie spus că “Whiskey in the Jar” este un cântec tradițional Irlandez ce datează din secolul 17. De-a lungul timpului piesa a fost înregistrată și în Islandeză, Norvegiană, Finlandeză, Daneză sau Estoniană.

Printre primele versiuni cunoscute ale acestei compoziții este și cea a lui Joe Dassin din anul 1965 sub numele “Mâche ta chique”.

La Radio Iași vom asculta una din cele mai vechi versiuni ale piesei “Whiskey in the Jar”  în interpretarea formației The Dubliners din 1968.

Audio Originals – Whiskey In The Jar:

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: wikipedia.org și songfacts.com.

Originals –  I Love Rock’N Roll – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 24 noiembrie 2019, 11:26

Joan Jett înregistrează o primă versiune a piesei în 1979 cu Steve Jones și Paul Cook de la Sex Pistols. Pe atunci, casa ei de discuri nu dorea să lanseze această piesă. Așa se face că în 1981 ea reface melodia cu fomația the Blackhearts. Această versiune ajunge pe locul 1 în US Hot 100 și se vinde în peste 2 milioane de exemplare. Urcă doar pe locul 4 în topul din Marea Briatnie. În anul 2016, această versiune a piesei “I Love Rock’N Roll” a fost inclusă în Grammy Hall of Fame.

În anul 2002, Britney Spears lansează un cover ce se regăsește pe albumul “Britney”. Versiunea ei ajunge pe locul 4 în Portugalia, pe 9 în Austria și pe locul 7 în Germania.

Aceste variante ale “I Love Rock’N Roll” sunt versiuni cover după originalul din anul 1975 a britanicilor de la Arrows. O compoziție Alan Merrill și Jake Hooker melodia nu a fost niciodată lansată ca single. În acele vremuri erau preferate baladele. Piesa era cântată în cadrul emisiunii TV pe care o prezentau între 1976 și 1977 ce se numea ca și formația – Arrows. Aici aude și Joan Jett melodia, în timpul unui turneu cu trupa sa de atunci The Runaways.

Varianta originală, The Arrows în link-ul de mai jos:

Audio Originals –  I Love Rock’N Roll

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: wikipedia.org și songfacts.com.

Originals – Waka Waka (This Time for Africa) – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 23 noiembrie 2019, 10:13

Melodia are la bază compoziția “Zamina mina (Zangaléwa)” din 1986 creditată trupei din Camerun Golden Sounds, care, datorită succesului acestei piese și-au schimbat numele în Zangalewa. Majoritatea celor din trupă erau și militari iar versurile spun povestea unui soldat rămas de unul singur, un tribut adus Africanilor căzuți în cel de-al doilea Război Mondial și o critică adusă celor care au colaborat cu autoritățile colonialiste Europene. Piesa este și astăzi folosită în Africa, de soldați, polițiști și sportivi. După lansarea oficială din 1986, cântecul are mare suscces în America Latină unde are multe variante în spaniolă. Las Chicas del Can din Republica Dominicană lansează în 1988 varianta lor “El negro no puede”.

De la hit-ul “Waka Waka (This Time for Africa)” ajungem să ascultăm de unde a pornit totul, originalul din 1986:

Audio Originals – Waka Waka (This Time for Africa)

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: wikipedia.org și songfacts.com.

Originals – U Can’t Touch This – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 17 noiembrie 2019, 09:26

MC Hammer ajunge pe locul 8 în US Hot 100, pe locul 3 în UK Top 40 și pe primul loc în Suedia, Australia, Olanda și Noua Zeelendă. Inițial piesa nu a fost lansată ca single iar cei care doreau să o asculte trebuiau să cumpere albumul acestuia “Plaese Hammer, Don’t hurt ‘Em” apărut în februarie. Acesta devine primul album rap ce primeste discul de Diamant, pentru vanzari de peste 10 milioane de exemplare. Până în prezent ajungând la mai mult de 18 miliane de copii vândute.

În anul 2016, băieții de la Deepside Deejays au făcut un cover după celebrul “U Can’t Touch This” a lui MC Hammer.

La bază, “U Can’t Touch This” are o componentă importantă din compoziția lui Rick James “Super Freak” apărută în 1981. Acesta l-a acționat în instanță pe MC Hammer dar în cele din urmă cei doi au ajuns la o înțelegere și Rick James este creditat ca unul din compozitori.

“Super Freak”, hit-ul lui Rick James din 1981 a fost compus împreună cu Alonzo Miller și apare pe albumul “Street Songs”. James nu a fost prea entuziasmat de cântec, dar a vrut să aibă și ceva pe care “să danseze și albii”. În Billboard Hot 100 urcă doar pe locul 16 dar are succes în Europa – în Belgia și Olanda. În 2006, Olandezii de la Beatfreakz lansează un cover cu numele “Superfreak” ce ajunge până pe locul 7 în UK Top 40 și intră în Romanian Top 100 până pe locul 66.

Audio Originals – U Can’t Touch This

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: wikipedia.org și songfacts.com

Originals – Without You – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 16 noiembrie 2019, 09:30

Versiunea piesei interpretate de Mariah Carey a fost facută după piesa lui Harry Nilsson din 1971, variantă ce primește disc de aur în Statele Unite și ajunge pe primul loc în Marea Britanie, Australia, Irlanda și Canada.

În 1968 cei de la Badfinger devenau primii ce semnau cu Apple Records, casa de discuri a celor de la Beatles.

Pete Ham și Tom Evans, componenți ai trupei Badfinger sunt compozitorii celebrei “Without You”, cea mai cunoscută piesă a trupei și cea care le-a adus și cele mai mari câștiguri.

Piesa este de fapt o fuziune a două melodii. În primă fază Pete Ham a compus “If it’s love” dar nu avea un refren. Tom Evans lucra separat la o piesă și avea ca idee de pornire refrenul “can’t live if living is without you” dar nu avea restul de versuri. Cele două cântece au devenit ce știm cu toții și ce Paul McCartney numea “The killer song of all time”.

Piesa are peste 180 de versiuni cover, dar, în mod paradoxal nu a fost lansată official de cei la Badfinger, fiind regăsită pe albumul lor din 1970 “No Dice”. Din nefericire, de succesul versiunilor cover nu au beneficiat și cei doi compozitori, care s-au sinucis din cauza problemelor financiare.

Pe 24 aprilie în anul 1975, Pete Ham, cu doar 3 zile înainte de a împlini 28 de ani, se sinucide în garajul casei sale, după mari problem financiare. Fostul lor manager dispare cu banii de pe recentul contract cu Warner Bros. Records.

Tom Evans, celălat compozitor, se sinucide în aceeași manieră pe 19 noiembrie 1983, după mari certuri cu Joey Molland, chitaristul trupei. Motivul? Drepturile de autor ale piesei “Without you”.

Chiar dacă marea majoritate a publicului știe versiunea interpretată de Mariah Carey, din anul 1994, versiune bazată pe cea a lui Harry Nilsson din 1971, astăzi la Radio Iași ascultăm originalul – Badfinger – “Without you”.

Audio Originals – Without You

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: wikipedia.org și songfacts.com.

Originals –  Killing Me Softly With His Song – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 10 noiembrie 2019, 09:46

Varianta celor de la Fugees ajunge imediat hit international. În Marea Britanie devine cel mai vândut cântec al anului 1996 cu peste 1,4 milioane de exemplare. Cover-ul celor de la Fugees câștigă și un premiu Grammy în anul 1997 la cateoria Best R&B Performance by a Duo or Grup with Vocal.

Roberta Flack aude cântecul într-un avion și îi atrage atenția titlul, iar când aterizează îl sună pe Quincy Jones să o ajute să ia legătura cu Charles Fox, unul din compozitori. Primește acceptul pentru un cover și în două zile reface melodia și o cântă în deschiderea unui concert de-a lui Marvin Gaye, în septembrie 1972. Acesta ascultă versiunea live și îi spune să nu mai cânte piesa până nu intră în studio și o înregistrează.

Lansată în ianuarie 1973, versiunea făcută de Roberta Flack staționează timp de 5 săptămâni în fruntea clasamentului Billboard Hot 100 și câștigă un Grammy la categoria – Record of the Year iar în 1999 este inclusă în Grammy Hall of Fame.

Cea care a cântat pentru prima oară această melodie, Lori Lieberman povestea că piesa a luat naștere dintr-o poezie pe care a scris-o după ce îl ascultă pe Don McLean interpretând “Empty Chairs”. Versurile scrise de ea pe un șervetel ajung la Norman Gimbel care finalizează textul și îl trimite lui Charles Fox care face linia melodică.

Audio – Originals –  Killing Me Softly With His Song:

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: wikipedia.org și songfacts.com.

Originals – The House of the Rising Sun – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 9 noiembrie 2019, 10:05 / actualizat: 9 noiembrie 2019, 12:12

“House of the Rising Sun“ a ajuns pe locul 1 atât în topul Britanic (în iulie 1964), cât şi în cel American (în septembrie 1964). A devenit primul hit aparţinând curentului „British Invasion“ fără legătură cu cei de la Beatles, care dominaseră autoritar top-urile, până la acel moment.

Până astăzi, presa nu a contenit cu laudele aranjamentului muzical ce avea să transforme un cântec folk aproape necunoscut într-un hit ce cucerea lumea în numai câteva luni.

Pe lângă succesul comercial fulminant, varianta The Animals la „House of the Rising Sun“ a atras şi controverse legate de sursa de inspiraţie a aranjamentului. Din punct de vedere istoric, prima înregistrare a piesei datează din 1934 şi le aparţine lui Clarence „Tom“ Ashley şi Gwen Foster. În 1937, etnologul Alan Lomax îşi instala aparatura într-o casă din Kentucky, SUA, înregistrând-o pe Georgia Turner, fiica de 16 ani a unui miner din zonă.

Această variantă purta numele de „The Rising Sun Blues“. Compilaţiile muzicale ale lui Lomax au deschis drumul piesei spre celebritate. Primul nume sonor ce avea să o preia a fost Woody Guthrie, figură emblematică a folkului american şi idolul lui Bob Dylan. Câţiva ani mai târziu, pe listă avea să apară un alt interpret legendar, de blues, de data aceasta, Led Belly.

Au urmat chiar Bob Dylan şi, în final, Nina Simone. Toate aceste variante au propria savoare şi diferențe majore ce te duc cu gândul la tot atâtea piese diferite. Cu excepţia variantei lui Dylan. Când The Animals au scos pe piaţă „House of the Rising Sun“, o parte a presei din America i-a acuzat că ar fi preluat varianta cântată de idolul curentului folk, fără să menţioneze similitudinile evidente. Apăruse chiar şi varianta potrivit căreia Dylan ar fi încetat să mai cânte piesa în concerte, pentru că spectatorii îl acuzau de plagiat. La câţiva ani distanţă, Bob Dylan avea să explice: „Am auzit piesa băieţilor la radioul din maşină. Îmi venea să sar de pe scaun, atât de bun era aranjamentul muzical“.

Cum nu știm exact cine a cântat prima oară această melodie, vă propun să ascultăm varianta din 1933 în interpretarea Clarence „Tom” Ashley și Gwen Foster, una din primele imprimări ale „Rising Sun Blues”.

Audio Originals – The House of the Rising Sun:

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: adevarul.ro, wikipedia.org și songfacts.com.

Originals – Don’t Cry for Me Argentina – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 3 noiembrie 2019, 09:40

Când Convington a ales să nu interpreteze rolul pe scenă, Eleine Paige a fost distribuită în producția londoneză a muzicalului. „Patti LuPone” a interpretat în original rolul Evitei pe Broadway.

În timpul conflictului „Falklands” dintre Marea Britanie și Argentina, melodia era deseori interpretată cu sarcasm de trupele Britanice. În timpul acestui război melodia a fost interzisă pe BBC.

Madonna a jucat în filmul din 1995, “Evita”, rolul principal și a înregistrat melodia pentru soundtack. A lansat și un mix dance atât în engleză cât și în spaniolă la începutul anului 1997, ca al doilea single de pe album. Acest remix dance, Miamy Mix Edit, poate fi găsit pe maxi single-lul acestei melodii. Clipul pentru melodie a fost scena completă din film în care se interpreta această melodie. Originalul a fost inclus și în turneul din 2001, „Drowned World„.

Mulți au considerat promovarea track-ului ca fiind una riscantă pentru un single, din moment ce melodia avea peste 20 de ani și fusese deja promovată în varianta originală în Europa și alte câteva țări. Pâna la urmă a devenit un hit, atingând locul 1 în mai multe țǎri, notabil în Franța unde a devenit al doilea no.1 al ei (după “La Isla Bonita”).

“Don’t Cry for Me, Argentina” a fost înregistrată de mulți artiști. Olivia Newton-John a înregistrat-o în 1977 pentru albumul „Making a Good Thing Better”. The Carpenters au inclus-o și ei pe album „Passage„, cu un intro numit „On the Balcony of the Casa Rosada„.

“Don’t Cry for Me Argentina” în versiunea originală din 1976 cântată de Julie Convington în link-ul de mai jos.

Audio Originals – Don’t Cry for Me Argentina:

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: unsitedemuzica.ro, wikipedia.org și songfacts.com.

Originals – E adevarat, iubirea mea – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 2 noiembrie 2019, 12:16

Piesa originală, în interpretarea tinerei Phoebe Cates apare pe coloana sonoră a filmului cu același nume, “Paradise”, film în care joacă rolul feminin principal. O compoziție Paul Hoffert, Joel Diamond și Russel Brown, “Paradise” nu are foarte mare success, am putea spune că varianta Mihaelei Runceanu a fost mai de efect decât originalul.

Russell Brown, co-autorul celebrei “Paradise”, a scris pe Youtube, chiar pe canalul oficial al regretatei artiste Mihaela Runceanu, exprimându-și încă o dată admirația pentru versiunea ei.

Kaci Battaglia lansa și ea în 2007 un cover după această piesă, de altfel, cel mai cunoscut cântec din discografia acesteia. Ajunge până pe locul 11 în UK Top 40.

“Paradise” ascultați mai jos, originalul din 1982, Phoebe Cates:

https://youtu.be/DycOL1NlRQU

Audio Originals – E adevarat, iubirea mea:

Originals – Drumurile Noastre – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 27 octombrie 2019, 09:22

”Drumurile noastre” este un cover după piesa lui Miodrag ”Miki” Jevremovic, un artist cunoscut în fosta Iugoslavie înainte de 1990. ”Ona noćas neće doći” / „Ea nu va veni în seara asta” este titlul original a piesei ce apare în 1978.

” Pentru “Drumurile noastre”, Dan și-a găsit timp și a scris versurile în 2-3 zile. Prima oară nu a fost mulțumit, a revenit asupra lor și a schimbat pe ici pe colo. Abia când forma lor a fost finală mi le-a citit. El știa de atunci că melodia va ajunge șlagar”, își amintea Sida Spătaru, soția artistului.

Probabil nu ați ascultat originalul niciodată, nu? Haideți să-l ascultăm acum la Radio Iasi, Miodrag Jevremovic – Ona noćas neće doći!

Audio Originals – Drumurile Noastre:

Originals – The Loco-Motion – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 26 octombrie 2019, 10:23

Originalul aparea sub demumirea “The Loco-Motion” în anul 1962 în interpretarea americancei Little Eva. Această versiune are și o poveste frumoasă. Doi compozitori, soț și soție, Carol King și Gerry Goffin, o aveau dădacă pe Little Eve, cu numele real Eva Boyd, ce îi ajuta cu fetița și curățenia prin casă. Toți tineri, Eva 17 ani, Carol King 19 iar Gerry 22. Cei doi soți fredonau melodia prin casă, cand și-au văzut dădaca dansând cu fetița și s-au gândit să facă un demo cu vocea ei. Inițial au vrut să dea piesa grupului Dee Dee Sharp, dar producătorul le-a spus că Eva era foarte bună și așa a și rămas.

Audio Originals – The Loco-Motion:

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: wikipedia.org și songfacts.com.

Originals – Lady Marmalade – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 20 octombrie 2019, 10:17

Este compusă de Bob Crewe și Kenny Nolan și inspirată din experiențele primului cu o damă de companie ce își spunea ”Lady Marmalade”. Inițial piesa a fost înregistrată de un grup de studio, The Eleventh Hour, până când cei doi compozitori s-au hotărât să o propună trio-ului Labelle.

Vocalista principală a grupului, Patti LaBelle, declara mai târziu că ea nu știa semnificația celebrului vers în Franceză, iar după ce a aflat despre ce cântă, despre o postituată, credea că lumea le va huidui. Versiunea originală avea să ajungă un mare hit în Statele Unite, evident locul întâi, iar în 2003 a fost inclusă în Grammy Hall of Fame.

Alte versiuni ale cântecului au mai lansat și Italianca Sabrina, în 1987 dar și fetele de la All Saints în anul 1998, versiune ce ajunge pe primul loc în Marea Britanie și se vinde în peste 500 000 de exemplare.

Originalul a devenit un imn al petrecerilor și apreciat de comunitatea gay, și este singura piesă ce ajunge pe prima poziție atât în Statele Unite cât și în Marea Britanie de doua ori, în interpretări diferite. Originalul îl puteți asculta mai jos!

Audio Originals – Lady Marmalade:

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: unsitedemuzica.ro, wikipedia.org și songfacts.com.

Originals – Venus – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 19 octombrie 2019, 09:56

Revenind puțin la originalul în interpretarea celor de la Shocking Blue! După cum spuneam, au lansat piesa în 1969 și se regăsește pe albumul ”At Home”, pe care figurează și piesa “Love Buzz”, după care au făcut un cover cei de la Nirvana în 1988. În februarie 1970 “Venus” ajunge pe primul loc în Statele Unite și se vinde în peste 1 milion de exemplare, iar în restul lumii în 7,5 milioane. Pe lângă top-ul American, cei de la Shoking Blue aveau să cucerească prima poziție în alte 8 țări, mai puțin țara lor, Olanda, unde ajung doar pe locul 3.

Audio Originals – Venus:

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: wikipedia.org și songfacts.com.

Originals – When a Man Loves a Woman – cu Bogdan Sălăvăstru

Publicat de cristinaspinu, 13 octombrie 2019, 10:20 / actualizat: 14 octombrie 2019, 18:22

În 1966, Percy Sledge făcea parte din trupa Esquires, care cânta prin barurile din Sheffield, Alabama, iar din acelaşi grup făceau parte şi Calvin Lewis şi Andrew Wright.

În ziua următoare, trupa a repetat piesa împreună cu Percy Sledge, iar apoi i-au cântat-o şi unui om de afaceri din oraş, care le-a sugerat să schimbe anumite versuri, pentru ca melodia să aibă un mesaj pozitiv.

Iniţial piesa se numea „Why Did You Leave Me Baby”, dar DJ-ul Quin Ivy le-a sugerat să schimbe titlul cu „When a Man Loves a Woman”, pentru că aşa ar fi sunat un hit adevărat.

Cum a ajuns piesa la Michael Bolton? Artistul a povestit într-un interviu cum s-a chinuit timp de 18 ani să scoată un hit, lansând în tot acest timp nouă albume, dar niciunul de succes. Acesta avea un contract cu casa de discuri Epic, încă de la 16 ani, dar ajunsese deja la 34 şi încă spera într-o minune, avea nevoie de acea piesă care să îl ajute să devină cunoscut. Era pregătit deja să lucreze la următorul album, „Time Love and Tenderness”  şi îşi dorea să facă un cover după „When a Man Loves a Woman”, iar Tommy Mottola, directorul companiei Sony l-a încurajat să facă acest lucru.

Aşa că artistul a decis să lucreze din nou la melodie, până când aceasta a început să fie difuzată la radio, fără ca el să o lanseze oficial. Cover-ul său a ajuns direct pe prima poziţie în topul Billboard Hot 100 şi i-a adus lui Bolton un Grammy.

Vă propun să ascultați originalul din 1966 cu Percy Sledge – “When a man loves a women”.

Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: unsitedemuzica.ro, wikipedia.org și songfacts.com