Baritonul gălățean, Florin Petre, s-a stins din viață la numai 33 de ani

Publicat de hdaraban, 26 iulie 2015, 22:43

Potrivit presei locale, încă din anul 2005, la 22 de ani, cariera tânărului bariton capătă dimensiuni internaţionale, efectuând turnee cu spectacole şi concerte în Japonia, Austria, Elveţia, Cehia, Italia etc. Din 2003 începe colaborarea cu Teatrul Muzical „Nae Leonard” Galaţi, iar din 2008 cu Teatrul Naţional de operă şi balet „Oleg Danovsky” Constanţa. În 2010, devine profesor al Colegiului Naţional de Muzică „George Enescu” din Bucureşti, iar în 2013 îi este conferit înaltul titlu ştiinţific de Doctor în Muzică. Cu doar câteva zile în urmă, primise gradul didactic I.

Repertoriul său a cuprins roluri principale de dificultate din opere celebre: Contele din Nunta lui Figaro, Leporello din opera Don Giovanni, Guglielmo din opera Cosi fan tutte, Papageno din opera Flautul Fermecat.
Colegii şi prietenii spun despre Florin Petre că a fost un luptător şi un om cu demnitate, precum şi un prieten devotat. Fără el, scena gălăţeană va fi cu siguranţă mult mai săracă. (Radio Iași, viața-libera.ro/ FOTO tnobconstanta.ro )

Cristina Lercă, stabilită de peste șapte ani în Canada: ”imagina comunității românești este una foarte bună”, emisiunea Orizont Deschis cu Horia Daraban (19.07.2015)

Publicat de hdaraban, 19 iulie 2015, 13:46 / actualizat: 20 august 2015, 14:13

Prilejul este perfect pentru a sta de vorbă despre ceea ce înseamnă să fii român pe continentul nord american. Nu putem plecala dialog fără să căutăm un răspuns; în România jurnalist de radio. Poți fi jurnalist și în țara gazdă?

S-a vorbit în dese rânduri despre o categorie profesională atunci când referirile în cauză erau legate de plecarea românilor peste hotare. Este vorba despre medici, specialiști care, negăsindu-și locul profesional în țară, au plusat în ideea împlinirii profesionale peste hotare.

Este și cazul lui Alexandru Papadopol, acum în Franța. Deschidem dialogul  spunând că drumul partenerului de dialog pornește de la Iași.

Anastasiia Gaviuk, bursieră în cadrul programului Erasmus, despre experiența studiilor la Iași, emisiunea Orizont Deschis cu Horia Daraban (12.07.2015)

Publicat de hdaraban, 12 iulie 2015, 13:19 / actualizat: 20 august 2015, 13:35

La final de an universitar, am stat de vorbă cu Anastasiia Gaviuk, din Cernăuți, Ucraina, și care timp de 10 luni a urmat cursuri la Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice din cadrul Universității ”Alexandra Ioan Cuza”. Este preocupată de regiunea Mării Negre și de provocările pe care le au statele din această zonă. Discuția  a plecat de la calitatea dialogurilor diplomatice existente între Kiev și București.

”Clandestinul” – titlul romanului scris de Laurențiu Trifan, un tecucean aflat în Italia de 15 ani

Publicat de hdaraban, 5 iulie 2015, 10:15 / actualizat: 8 iulie 2015, 10:36

Dorul de casă – tema principală a scurtmetrajului ”Împreună” realizat, la Beijing, de Ema Stoian, emisiunea ”Orizont Deschis” cu Horia Daraban (21.06.2015)

Publicat de hdaraban, 21 iunie 2015, 12:32 / actualizat: 20 august 2015, 13:07

După ce, în una din ediții, Ema a detaliat ce înseamnă experiența studiilor în metropola asiatică, cum sunt văzuți românii și ce înseamnă prietenia poprului chinez, acum, cu aceste gânduri pe fundal, adăugăm aprecierile primite de Ema pentru realizarea scurtmetrajului cu titlul ”Împreună”.

Așadar, răspunsuri despre cadrul care a oferit posibilitatea turnării filmului, dar și despre planurile academice ce, cum era și normal, sunt legate tot de China.

”Expedițiile Memoriei” – proiectul moldo-român de evaluare a fenomenului deportărilor din teritoriile istorice românești – emisiunea ”Orizont Deschis” cu Horia Daraban (7.06.2015)

Publicat de hdaraban, 7 iunie 2015, 16:16 / actualizat: 8 iunie 2015, 16:42

***

La începutul lunii iunie, Filiala Iași a Academiei Române, Societatea de Studii Istorice din România, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași și TVR Iași au organizat o dezbaterea cu titlul ”Identități fracturate. Reflecții privind deportările din Basarabia în Kazahstan, 1941-1951”. Doctoranzi, cercetători, profesori în istorie au scos în evidență, în cadrul discuțiilor, elemente, repere, legate de prezențele basarabene – românești în Kazahstan.

Dialogurile au avut ca fundament și documentarul realizat cu prilejul deplasării unei echipe de istorici din România și Republica Moldova în zonele din Kazahstan unde locuiesc moldoveni – români și urmași ai acestora. Demersul, având titlul ”Expedițiile memoriei” a lăsat o impresie puternică, atât asupra istoricilor, dar și asupra jurnaliștilor implicați în proiect. Printre ei, Violets Gorgos, regizor artistic la TVR și Octavian Țîcu de la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Republicii Moldova.

Peste 100 de elevi români de la Ladispoli, din apropierea capitalei italiene, au primit diplomele de absolvire a cursurilor de limba română în cadrul unei ceremonii care s-a desfășurat în incinta primăriei orașului. Cei mici au cântat, au recitat poezii în limba română și au interpretat personaje din basme românești. Un reportaj pe care l-am primit de la Elena Postelnicu, corespondent Radio România în peninsula italică.

Colaborările dintre universitățile din diferite țări au particularități în funcție de mai mulți factori, fie ei geografici, fie ce țin de oportunitățile care se oferă pentru astfel de înțelegeri. Un exemplu poate fi dat de ceea ce este de actualitate în cazul instituțiilor de învățământ superior din România și Ucraina.

Precizările pe acest subiect au fost făcute Victoria Dochenko de la Universitatea Pedagogică de Stat din Sumy, Ucraina, la Conferința Internațională „EURINT” organizată de Centrul de Studii Europene.

Interlocutoarea se află la Iași prin prisma unei bursei din cadrul programului European de Mobilitate Erasmus. Așadar, despre colaborările universitare internaționale ca mijloc de integrare regională și dezvoltare.

Despre poezie, despre cei care o scriu și despre evenimentele care îi adună pe poeți. Dincolo de acestea, afinitatea pentru poezia românească a celor care o citesc și o traduc. Interviu cu poetul Alexander Nawrocki din Polonia, traducătorul baladei Miorița. Creatorul polonez a fost invitatul de onoare al Festivalului Internațional de Poezie, unde a primit titlul de „Ambasador al Poeziei”. Repere, în  interviul realizat de Natalia Maxim.

La Iași, Conferința Internațională EURINT. Invitați din toată Europa – Pro Europa cu Horia Daraban (22.05.2015)

Publicat de hdaraban, 22 mai 2015, 12:48 / actualizat: 3 iunie 2015, 12:56

De la Iași, Cluj, București din România, dar și din țări din Uniunea Europeană și din vecinătata acesteia, aceasta este harta aproximativă a celor care participă în aceste zile la lucrările Conferinței internaționale Eurint. Mai multe secțiuni pentru prezentări, tematică variată toate legate de subiectul mare – Dezvoltarea regională și integrarea. Noi provocări pentru UE. La deschiderea lucrărilor, din partea organizatorului – Centrul de Studii Europene, a pariticpat și profesor universitar doctor Gabriela Carmen Pascariu, director al insituției.

Unul dintre participanți este și Veronica Chala, profesor în cadrul Departamentului de Economie Internațională de la Academia de Inginerie Civilă și Arhitectură din Dnipropetrovsk, Ucraina. Tema aleasă de oaspete pentru conferința de la Iași este legată de economia creativă. (audio Horia Daraban, Radio Iași/foto uaic.ro)

Acordul comercial şi de liber schimb, pași spre o înțelegere comună între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii – Pro Europa cu Horia Daraban (22.04.2015)

Publicat de hdaraban, 22 aprilie 2015, 12:55

Un aspect important legat de acest tratat este cel ce vizează întreprinderile mici și mijlocii din spațiul comunitar. Potrivit unui studiu al Comisiei Europene, aproape 150 de mii de IMM-uri din întreaga Uniune Europeană au făcut exporturi în SUA, în anul 2012. Acestea au vândut bunuri și servicii de aproape 77 de miliarde de euro în SUA, reprezentând circa 28% din volumul total al exporturilor UE în Statele Unite, în acel an. (audio Horia Daraban/foto ec.europa.eu/)

(AUDIO/FOTO) Dorin Bofan, fotograf de natură: ”esențial este să reușești să-ți pui amprenta personală asupra a ceea ce fotografiezi”

Publicat de hdaraban, 21 aprilie 2015, 14:30

 ***

Horia Daraban: dorinbofan.com, o fereastră către experiențele tale fotografice, către călătoriile tale. Peisaje superbe, îți propun să desfacem firul poveștii, ce anume ți-a trezit pasiunea pentru fotografie?

Dorin Bofan: Totul a pornit acum 10 ani  când am plecat în Statele Unite cu binecunoscutul program pentru studenți ”Work and Travel”. Am muncit acolo 3 luni, mi-am luat primul meu aparat, un DSLR, și  două obiective și așa am început să fotografiez, dar cumva, concomitent cu faptul că mi-am achiziționat echipament foto, a venit și mersul pe munte. Lucrurile astea s-au îmbinat foarte bine fiindcă pe munte ai mereu  ce vedea și, bineînțeles, ai mereu ce fotografia. Totul a venit cumva de la sine.

Horia Daraban: Cum îi șade bine fotografului, la volan, în mașină, sau pe jos în drumul său spre fotografia perfectă?

Dorin Bofan: Categoric îi stă cel mai bine deplasându-se pe jos; ori pe poteci de munte ori pe străzile unui oraș, fotograful trebuie să fie într-o permanentă mișcare ca să se poată întâlni cu acele momente speciale. Atunci când ești într-o mașină, când te deplasezi cu o viteză destul de mare, e cam greu să relaționezi cu mediul din jurul tău și să sesizezi acele momente  care, odată ce s-au dus, s-ar putea să nu te mai întâlnești niciodată cu ele. Deci, categoric, mergând pe jos.

Horia Daraban: Aș vrea să vorbim puțin despre Proiectul PI. Adaug ca informație două repere: Islanda Biciclete. Umple tu golurile  din prezentare.

Dorin Bofan: Proiectul PI a venit ca o nevoie de a ne aventura, deși termenul ăsta e des utilizat astăzi și nu prea își găsește locul decât în situații foarte rare pe care le încearcă, poate, alpiniștii sau astronauții. După șapte ani în care am avut un loc de muncă normal, am decis să-mi dau demisia  ca să merg pe calea asta a fotografiei și, având un pic mai mult timp la dispoziție, am zis că ne-ar prinde bine să facem o călătorie fotografică, de ce nu, un pic altfel. Și vroiam de foarte mult timp să văd Islanda, doar că Islanda e un loc des fotografiat și e un loc foarte cunoscut între fotografii de natură în special. De aceea nu am vrut să le calc neapărat pe urme. Am vrut să imortalizez toată frumusețea asta  exotică, dacă vrei, a Islandei  de pe bicicletă. Asta mi s-a părut calea cea mai interesantă de a o fotografia și, de asemenea, o ieșire destul de bună din mediul corporatist în care am stat șapte ani.

Horia Daraban: Care au fost cele mai dificile momente în periplul islandez?

Dorin Bofan: Cred că cea mai dificilă parte atunci când pedalezi, în special în zonele nordice, este vremea foarte imprevizibilă. Am avut câteva zile în care a bătut vântul foarte tare, a plouat, și atunci deplasarea a fost un pic mai anevoioasă, mai ales că vremea asta potrivnică ne-a prins în zone unde nu prea aveam unde să ne adăpostim și a fost un efort destul de mare și am simțit cumva că atingem niște limite. Dar am trecut cu bine peste toate momentele alea și, uitându-ne înapoi, ne-am dat seama că ne-au ajutat să fim cumva mai puternici.

Horia Daraban: Ce anume contează în alegerea unei destinații, relieful, vegetația, distanța de casă?

Dorin Bofan: Depinde de ce vrei să faci. Dacă faci fotografie de natură așa cum fac eu, ai două variante: poți să te duci în locurile pe care le fotografiază mai toată lumea, spre exemplu Islanda, și să faci lucrurile un pic altfel prin prisma experienței tale sau poți să te duci în locuri absolut necunoscute, cum sunt la noi în România, și să te duci în locurile astea fără niciun fel de așteptare. Din punctul meu de vedere, a doua abordare te răsplătește mult mai mult decât prima fiindcă ai toate șansele să te întâlnești cu niște momente absolut unice.

Horia Daraban: România, Scoția, Islanda, Spania, Norvegia, Elveția; ce loc, ce spațiu a lăsat cea mai puternică amprentă asupra sufletului tău de fotograf călător?

 Dorin Bofan: E greu de spus, sunt foarte multe locuri în România, și dintre ele, un loc în care m-am întors  de nenumărate ori și mă întorc mereu cu drag  este Masivul Ceahlău. A fost locul unde am mers prima oară pe munte, copil fiind. Dacă ar fi să mă gândesc  la niște locuri din afara țării, zonele nordice  au lăsat un impact foarte puternic  asupra mea. Acolo, de multe ori ai senzația că timpul a stat în loc și ai ocazia să descoperi cumva niște locuri primordiale. Vremea destul de potrivnică și destul de  apăsătoare, cumva, accentuează toate senzațiile pe care le trăiești  acolo. Da, probabil n-aș putea să aleg un loc anume, dar dacă ar fi să mă orientez  undeva într-un loc  de pe planeta asta pe care l-am vizitat, categoric m-aș duce undeva în preajma Cercului Polar.

Horia Daraban: Fotografului de natură ce calități îi sunt necesare? În ce măsură talent, în ce măsură educarea ochiului?

Dorin Bofan: Cred că amândouă. Știi cum e cu talentul  și cu înclinația spre a face  anumite lucruri, până la urmă, te naști. E probabil o chestie genetică pe care o moștenești. Însă, dacă nu-ți cultivi talentul prin foarte multă educație și printr-un proces  de învățare destul de stoic, atât pe parte teoretică dar și practic , pe teren, atunci nu o să poți niciodată realiza imagini cu adevărat speciale și unice care să te caracterizeze pe tine. Deci ambele ipostaze sunt importante, însă educația aș pune-o pe primul loc.

Horia Daraban: În ce măsura natura modelează ochiul fotografului, în ce măsură fotograful reușește să aducă un plus  de valoare unui peisaj?

Dorin Bofan: Natura o să conteze foarte mult atunci când te afli într-un peisaj care este considerat fotogenic de cei care poate au fost înaintea ta. Însă, ca fotograf, ca individ mi se pare absolut esențial să reușești să-ți pui amprenta personală asupra a ceea ce fotografiezi. Și amprenta asta personală se bazează foarte mult pe experiență, pe surse de inspirație, pe toate lucrurile pe care le-ai trăit anterior și care, cumva, își pun amprenta asupra prezentului și asupra momentelor pe care încerci să le capturezi în peisajul în care te afli.

Horia Daraban: Anul 2015 cu un calendar în ceea ce te privește. Cursuri de fotografie pentru cei pasionați, atât în țară cât și în străinătate.

Dorin Bofan: Partea asta cu atelierele  e încă ceva nou pentru mine și  încă mai am multe de învățat, dar mă bucur că oamenii sunt deschiși, că oamenii vin și că pot să învăț și eu la rândul meu de la ei. Încă îmi pun problema dacă e ceva ce-mi place cu adevărat și ceva ce să fac și peste zece ani de acum încolo. Cert este că întâlnirea cu oameni noi îți deschide și mai mult mintea asupra a ceea ce este posibil în domeniul ăsta. E o provocare pe care o îmbrățișez și care mă motivează foarte mult în a deveni un fotograf mai bun,dar și un instructor mai bun.

Horia Daraban: Pentru că emisiunea se cheamă ”Orizont Deschis”, care este destinația la care visezi și pe care o consideri capitală pentru desăvârșirea ca fotograf?

Dorin Bofan: E foarte greu de spus! Cred că nu e neapărat importantă destinația, cât proiectele pe care le faci. Anul viitor, o idee ar fi să plecăm, pedalăm , să plecăm cu bicicletele în Patagonia, dar pe de altă parte, sunt conștient de faptul că în România, cel puțin pe partea de natură, mai sunt foarte multe lucruri interesante de văzut și de fotografiat. Am în plan niște proiecte foarte interesante care vizează pădurile, păduri care sunt unice în Europa și care sper ca prin proiectele astea pe care o să le fac împreună cu prieteni fotografi de-ai mei să arătăm o latură cât se poate de frumoasă și de sălbatică a țării în care trăim.

Alina Miron, la Paris, jurist în drept internațional: ”mi-ar face mare plăcere să lucrez pentru România” – Orizont Deschis cu Horia Daraban (19.04.2015)

Publicat de hdaraban, 19 aprilie 2015, 09:00 / actualizat: 19 aprilie 2015, 12:07

Vorbește cu pasiune despre profesie, dar paradoxal, cu luciditate despre rădăcini, despre dorul de casă. În această perioadă susține cauze pentru mai multe țări (Somalia, Kenya, Slovenia). Mărturisește că un vis și o onoare ar  fi să reprezinte România. 

Alina Miron este invitata ediției Orizont Deschis din 19 aprilie 2015 realizată de Horia Daraban. Un interviu în exclusivitate pentru Radio Iași.

***

Horia Daraban: Toate au un început, iar locul acestui început, pentru dumneavoastră,  este Pașcaniul; până la ce vârstă?

Alina Miron: De fapt, am copilărit la țară, la bunicii mei, lângă Pașcani, la Brătești, până la 7 ani, până am mers la școală; după care am ajuns în Pașcani unde am făcut școala generală și o parte din liceu, iar în clasa a zecea am venit în Iași și Iașul este de fapt orașul meu de suflet, mai mult decât Pașcaniul.

Horia Daraban: Care este povestea pasului studiilor în Franța?

Alina Miron: Am început la Facultatea de Litere, dar, pe undeva, aveam intenția să plec în Franța pentru că era văzută de mine ca o țară culturală prin excelență. E vorba, pe de altă parte, și de afinitatea  cu limba și literatura franceză. Inițial, mă gândeam să plec pentru un an de Erasmus, după care mi-am zis că poate un an nu e de ajuns și am plecat  pe mai mult timp fără să știu exact pentru cât timp.

Horia Daraban: Lucrurile se întâmplau în ce an?

Alina Miron: În 2000.

Horia Daraban: De ce drept internațional, ați spus  Facultatea de Litere la Iași, o pasiune, o alegere de moment?

Alina Miron: Interesant este că, atunci când am dat examenul  la facultate, nu am vrut să  merg la Drept pentru că toată lumea mergea acolo și mi se părea absurd să stai  să tocești patru ani  dreptul roman. Nu prea înțelegeam  la ce ar putea să-mi fie de folos. Deci, Literele mi se păreau mai deschise pe undeva, deși oportunitățile de angajare după facultate  sunt mai mici, în afară de  deschiderea pe care ți-o aduc limbile internaționale care  este importantă pe undeva. Nu era prea logic să merg la Drept în Franța. În schimb, cum nu sunt un spirit  de științe dure, a trebuit să aleg științele umane, iar Dreptul era o posibilitate, mai ales că, după primii ani de Drept, poți să faci altceva; poți să faci Științe Politice, poți să continui în multe domenii din Drept. Deci, mi se părea o alegere care-mi permitea să fac alte alegeri după aceea.

Horia Daraban: A fost o alegere bună…

Alina Miron: Din primul an m-a pasionatul Dreptul. Foarte interesant, nu mă așteptam să ajung în amfiteatru și să ascult cu atât de multă pasiune profesorii care ne predau cursurile, mai ales că  orele din amfiteatre nu sunt foarte pasionante. Nu prea există dialog. Fiind foarte mulți studenți la drept în primii ani, profesorul, pur și simplu, își spune cursul; dacă sunt mai dinamici, unii dintre ei încearcă să facă un dialog cu cei din amfiteatru, dar  cu 400 de oameni e destul de greu să ai un dialog. Totuși, dincolo de aceste neajunsuri, m-a pasionat Dreptul din primul an când am ajuns în Franța.

Horia Daraban: Ați ajuns să faceți ceea ce v-ați ferit, a învăța pe de rost, a toci litera legii?

 Nu, asta este foarte interesant la felul în care se predă în Franța, iar Dreptul în mod particular, nu avem nimic de tocit. La examene putem să mergem cu codurile. Ni se dă un caz practic chiar din primul an de studiu și ni se cere să rezolvăm o situație. Suntem puși în situații cât de cât reale. Asta este o mare diferență cu felul în care se predă Dreptrul, cred, în România. Deși n-am făcut Dreptul, dar vorbind cu unii dintre prietenii mei care au făcut facultatea aici, nu avem absolut nimic de tocit în Franța. Bineînțeles, trebuie învățate cursurile, dar, mai ales, trebuie înțelese.

Horia Daraban: De unde povestea cu Thailanda, cum ați ajuns să reprezentați interesele autorităților de la Bangkok în această cauză, un mic teritoriu disputat de cele două state, Thailanda și Cambodgia?

Alina Miron: Afacerea e mai nuanțată și  soluția Curții Internaționale de Justiție a fost mai nuanțată. În anii ’60, Thailanda a pierdut un templu acolo, iar Cambodgia l-a câștigat. Întrebarea, acum, nu a fost  dacă Thailanda putea să recupereze templul, ci, Cambodgia a spus în fața Curții că, în ’60, i s-a dat nu numai templul, dar și un anumit teritoriu în jurul templului, fără să se știe care era acel teritoriu. Și mai era vorba de un aspect foarte important, era o hartă pe care Cambodgia a invocat-o deja în anii ’60 și asupra căreia a revenit acum cu insistență, spunând că respectiva hartă  reprezenta frontiera; nu numai în zona templului, ci și cam 100 de kilometri  de o parte și de alta  a respectivului sit. Acum, ideea era să se afle cam cât teritoriu s-a acordat pe lângă templu, plus dacă harta reprezenta într-adevăr sau nu frontiera. Pentru Thailanda era foarte important ca harta aceea care fusese  făcută de către francezi  la sfârșitul secolului al XIX-lea să nu fie recunoscută  ca reprezentând frontiera. Acum, într-adevăr Curtea a spus că, în ’60, i s-a acordat un teritoriu pe care se află templul, dar nu tot ceea ceea ce a cerut Cambodgia.

Horia Daraban: Revenind, cum ați ajuns să reprezentați Thailanda?

Alina Miron: A fost o șansă pentru mine  de a lucra cu un mare profesor francez de drept internațional care a fost directorul meu de doctorat  până anul trecut, până  când am terminat doctoratul. Acest profesor reprezintă de prin anul ’83 diverse state în fața Curții Internaționale de Justiție, în fața altor jurisdicții internaționale. Acum a devenit unul dintre cei care pledează în mod regulat. Profesorul Alain Pellet este foarte cunoscut în Franța, iar eu, când am terminat primii patru ani de studiu la Touluse, am vrut foarte mult să lucrez cu el, să-mi fie director de cercetare și am mers la Paris, tocmai ca să am șansa să lucrez cu el. De prin 2010 sunt colaboratoarea lui, încă mai sunt pentru câtva timp, până când îmi iau și zborul. Fiind colaboratoarea lui, din 2008 și, mai ales din 2010 și am început să lucrez deja cu el pe mai multe dosare internaționale. Așa am ajuns să lucrez pentru Thailanda, el m-a introdus în dosar și m-am înțeles cu agentul nostru, șeful echipei care era un thailandez, ambasadorul acestei țări la Haga. A fost un pas foarte important pentru că era pentru mine prima pledoarie internațională; să am încrederea, pe de o parte, a agentului plus a celorlalți membri  importanți ai echipei, a fost  o șansă pentru mine.

Horia Daraban: Cu siguranță, acele momente legate și de pledoarie au fost încărcate de emoție, de tensiune; ceva unic….

Alina Miron: Este un trac! Nu știam că este un trac de fiecare dată când ajungi să pledezi în fața Curții, chiar dacă nu e prima dată; dar, pentru mine, fiind prima dată, evident nu am dormit noaptea dinainte. Prietenul meu venise și el la Haga, dar nimeni nu se apropia  de camera mea. Noaptea de dinainte, de la hotel, toți trimiteau mesaje, trimiteau cafele. A fost un stres foarte mare în noapte de dinainte și chiar înainte  de a te ridica și  a spune nu știi dacă vocea o să vină, n-o să fie pițigăiată. Există, într-adevăr, un trac. După aceea, am mai pledat am resimțit tracul, nu cu aceeași intensitate. Tracul râmâne și sper să fie în continuare pentru că este un element pozitiv.

Horia Daraban: Am citit diferite articole, inclusiv din presa thailandeză, după câștigarea procesului, un val de bucurie. Numele dumneavoastră, peste tot în mass media din Thailanda și din România. Ați crezut că, pentru thailandezi,  e atât de important rezultatul procesului? Automat, s-a văzut ca reacție ulterior; dar înainte, ați realizat cât de important este ceea ce faceți?

Alina Miron: Nu am realizat că lumea poate să fie atât de interesată de un proces, pe undeva, plictisitor; se vorbește timp de trei ore  de niște subtilități juridice pe care lumea, în mod normal, n-ar trebui să le  găsească interesente. Din punctul ăsta de vedere, nu mă așteptam la un așa atașament la proces. Pe de altă parte, știu că, fiind vorba de teritoriu, pământul este un subiect sensibil în oricare parte a lumii. Am mai lucrat și la cazuri de delimitare maritimă, acolo nu există aceeași încărcătură emoțională, deci, știam pe undeva că e important.

 Horia Daraban: De ce anume depinde reușita într-o astfel de misiune? Ține de dovezile pe care le ai, de documentele pe care le-ai studiat, de talentul oratoric?

 Alina Miron: Pot să exclud talentul oratoric.  Acesta  nu este decât un element infim. Ce contează este tot lucrul ce se face înainte. De multe ori nu se poate vorbi de reușită în cazurile de delimitare, mai ales dacă se desfășoară pe o  suprafață foarte mare. În unele cazuri, un stat pierde ceea ce a cerut, în alte cazuri câștigă, deci, pe undeva, se echilibrează. Procesele astea fac parte din modurile de pacificare a relațiilor internaționale.

Horia Daraban: Nu e vorba neapărat de compromis….

Alina Miron: Nu, compromisul apare în negociere. Când ajungem în fața unui judecător, e vorba de aplicare a dreptului, iar aplicarea acestuia înseamnă să  convingi judecătorul că dreptul este de partea ta. Uneori merge, alteori nu merge, dar nu e niciodată alb sau negru. Frontierele sunt rezultatul a mulți ani  de istorie, deci trebuie să înțelegi istoria, cumva.

Horia Daraban: Un astfel de proces este altceva decât să susții cauza unei persoane, a unui individ în fața unei instanțe?

Alina Miron: Da, cred că este foarte diferit pentru că înțelegem  că  avem două state suverane care se confruntă și, în spate,  acestea au populații. Deci există o altă dimensiune,  aceea colectivă, care nu apare în procesele private. Pe de altă parte, un proces este un mod de a regla diferendele internaționale. Dacă hotărârea unui judecător are ca rezultat ca relațiile dintre cele două state, dacă au fost conflictuale, să fie pacificate după decizie, este mult  mai important decât ce s-a aplicat, spun eu, dreptul alb pe negru.

Horia Daraban: Și România are în istoria recentă o confruntare în delimitarea platoului continental cu Ucraina. Ce presupune pregătirea, suținerea unui asemenea caz? Înseamnă foarte multă documentare, mers pe teren în multe cazuri?

Alina Miron: România a făcut un proces foarte bun la Haga, a avut  o echipă excelentă la Ministerul Afacerilor Externe, bineînțeles, înconjurată de avocați externi. Alain Pellet a fost unul  dintre avocații României, iar au mai fost doi mari profesori și un coleg mai tânăr. Pe lângă profesorii  aceștia care au pledat în fața Curții,  a fost o muncă înainte, o muncă de pregătire din partea Ministerului Afacerilor Externe absolut excelentă.  Din câte știu eu, nu sunt multe cazurile în care procedura scrisă este pregătită numai la nivel intern. Asta s-a întâmplat în cazul României: 3-4 oameni în minister care au dus la capăt dosarul acesta; sigur unul făcea parte din echipa de negociere anterioară, deci cunoștea foarte bine dosarul. Cred că asta explică succesul României în afacerea cu Ucraina.

Horia Daraban: Dreptul Internațional, un domeniu destul de exclusivist și care, evident, necesită o specializare. Rămâne un domeniu deschis către noi orizonturi și care poate aduce noi clarificări sau totul este așezat, cel puțin la nivel de principii, de legislație, și se merge doar cu un caz în fața Curții Internaționale de Justiție?

Alina Miron: Da, este un domeniu imens. În afară de aspectele care privesc relațiile între state, dreptul internațional  s-a dezvoltat mult în aplicarea sa la persoane. Vă dau un exemplu foarte concret: Convenția Europeană a Drepturilor Omului este drept internațional la bază. Este un tratat internațional semnat de 15 state, ratificat după aceea, cred, de  către 47 de state membre  ale Consiliului Europei. Este drept internațional pe care îl simțim în mod concret în România.

Horia Darban: Nu este vorba doar de dispute de teritoriu…

Alina Miron: Nu, ăsta este unul dintre exemplele cum s-a dezvoltat dreptul în afara  a ceea ce se cheamă dreptul internațional clasic, vestaflian, în relațiile între state, care a cucerit noi teritorii din ce în ce mai mult prin dezvoltarea drepturilor omului de prin anii  ’40-’50, mai ales după al Doilea Război Mondial. Un alt domeniu în care dreptul internațional încearcă să cucerească teren este protecția mediului. Și asta pentru că nu există o metodă eficace de a regla protecția mediului la nivelul unui singur stat. De îndată ce un singur stat nu poate rezolva o situație intervine dreptul internațional.

Horia Daraban: Cu ce calități trebuie să fie înzestrat cel care practică dreptul internațional, o memorie bună, să aibă voință?

Alina Miron: Memorie bună, nu știu, nu am o memorie foarte bună….,  e vorba de o capacitate de muncă, e vorba de pasiune, e vorba de răbdare. E vorba de curiozitate, în rest, nu știu, iarași muncă.

Horia Daraban: Vă citesc un comentariu făcut pe o rețea socială în contextul reușitei în cazul Thailanda – Cambodgia: ”mi-ar plăcea ca Alina  să facă pledoarie pentru  România, de exemplu, să recuperăm tezaurul pe care ni-l ”păstrează”  rușii”. Sunt subiecte care trezesc emoțiile în rândul unei națiuni și, pe de altă parte, sunt documentele. Aceste emoții colective sunt un impediment, sunt un sprijin în demersurile pe care le face un specialist în drept internațional, într-un caz anume?

Alina Miron: Cred că da, cred că ar conta această emoție deoarece, cu cât ne implicăm, implicarea într-un dosar dă o dimenisune a motivației personale. Și e greu de spus care este ponderea motivației personale, dar, bineînțeles, este importantă pentru că înseamnă că rafinezi argumentul, dacă nu ești mulțumit, încerci să faci și mai bine. Pe de altă parte, poate fi un dezavantaj pentru că, tocmai, devii prea pasionat și pierzi o parte din luciditate. De aceea  e destul de greu să găsești echilibrul. E nevoie de luciditate într-un dosar ca acesta pentru că în fața ta sunt judecători care nu sunt implicați și care nu vor fi implicați în dosar. Ei îl vor lua și îl cântări pe dovezile pe care le aveau în fața lor și în funcție de argumentele  pe care le-ai supus. Deci, dacă devii prea pasionat, înseamnă că poate nu reușești să-i faci să înțeleagă. E greu, dar trebuie găsit un echilibru.

 Horia Daraban: Ați accepta un caz în care să reprezentați România?

 Alina Miron: Cu plăcere, bineînțeles. E unul din gândurile mele ascunse poate, dar, cu siguranță, mi-ar face mare plăcere să lucrez pentru România.

Horia Daraban: Ce urmează profesional pentru dumnevoastră, alte cazuri, la ce lucrați acum?

Alina Miron: Au fost pledoariile, am lucrat pentru Slovenia pentru un caz de delimitare teritorială și maritimă cu Croația. M-am întors de la Hamburg acum două săptămâni unde am reprezentat Coasta de Fildeș într-un caz de delimitare maritimă cu Ghana. Aceștia sunt clienții mei în momentul de față. Lucrez și pentru Somalia tot la un caz de delimitare maritimă cu Kenya.

Dosarele acestea sunt în faza scrisă, deocamdată. Pe de altă parte, cum am terminat teza de anul trecut, sunt într-o fază de recrutare universitară. Caut, deocamdată, un post de conferențiar; sper să am întâlniri la unele universități din Franța, iar pentru anul viitor, un examen foarte greu, agrégation se cheamă, pentru a deveni profesor universitar – cu titlu în Franța.

Horia Daraban: Ați enumerat Slovenia, Coasta de Fildeș, Somalia, contează palmaresul, e ca în sport?

Alina Miron: Da, e bine zis. Contează palmaresul pentru că statele nu dau pe mâna oricui interesele lor și durează până îți faci un nume ca să aibă încredere, iar palmaresul dă încredere statelor. Deocamdată, nu cred că am ajuns chiar acolo propriu-zis pentru că cei care reprezintă în mod curent statele sunt persoane între 40 și 55 de ani și mai mult, între  50 și 70.

Horia Daraban: Este largă piața aceasta a specialiștilor în drept internațional sau sunt câțiva foarte buni și care sunt căutați?

Alina Miron: Profesorul meu Alain Pellet zice că e ”mafia” dreptului internațional pentru că sunt foarte puțini oameni care apar în fața jurisdicțiilor internaționale. Eu am numărat o dată 10 -12, foarte puține femei de altfel.

Horia Daraban: E mai greu pentru femei?

Alina Miron: Nu că e mai greu. E doar imaginea unei societăți care apare și la nivelul dreptului internațional, foarte puține persoane de drept internațional, chiar și în Franța unde, totuși, există o situație ca în multe alte , nu că ar fi o discriminare în mod special, ci pur și simplu este o situație ca în multe alte meserii. Dar, dacă să spun, din 10 -12, una – două femei, ceea ce e ok pe undeva.

Horia Daraban: Ce loc ocupă Franța, ce loc ocupă România în sufletul dumneavoastră?

Alina Miron: Separat. Acum, cred că  aparțin celor două culturi. Nu e nevoie să renegi una ca să aparții celeilalte. Trăiesc în Franța din 2000, asta înseamnă, totuși 15 ani,  aproape jumătate din viața mea. Am început să înțeleg Franța din ce în ce mai bine. Nu era cazul la început, unele lucruri mi se păreau absurde. Unele mi se par acum în România. Deci, pe undeva, aparțin celor două țări pentru că încep să critic și într-o parte și în alta.

Horia Daraban: Dați-ne exemple de lucruri absurde, în Franța și în România.

Alina Miron: În Franța, sunt absurde, spre exemplu, atașamentele la bunele maniere în clasa burgheză pariziană. Petrec, uneori, după ce am scris un email, stau și mă gândesc vreo 10 minute oare ce trebui să spun ca formulă de salutare la sfârșit ca persoana să  nu fie jignită. Ăsta este un exemplu…

 Horia Daraban: Iar dacă e să vorbim despre România?

 Alina Miron: Aici am senzația că multe din reguli, deși sunt legale, par  facultative. E un sport național  în a încerca să fentezi regulile, regulile de circulație, regulile de finanțare. E unul dintre aspectele care mă înnebunesc.

Horia Daraban: Per ansamblu, cum vedeți România, având în vedere că ați plecat acum 15 ani?

Alina Miron:  Bineînțeles, se transformă, deși în partea Moldovei vedem mai puțin. În Moldova, ce este mai vizibil, spre exemplu construcțiile, infrastructura nu prea s-a ameliorat, deși în unele părți da.

Horia Daraban: S-a mai estompat dorul de casă sau rămâne acolo, în suflet,  un sâmbure care  încolțește și-l mai altoiți odată cu venirea în România?

Alina Miron: E interesant dorul de casă. La început, era aproape ca o nevoie. Acum, nevoia  s-a estompat pe undeva pentru că am început să simt că, atunci cînd spun acasă, mă gândesc la Paris, unde stau de câțiva ani. Dar e ciudat că de fiecare dată după ce vin și stau, petrec ceva timp, reușesc să revin cu picioarele în România, înțeleg că avem nevoie de contactul ăsta cu trecutul; că, de fapt, rădăcinile numai când le revezi îți dai seama de importanța lor. Cred că o să am nevoie în mod constant de revenirea asta.

Siretul, gazda Adunării Generale a Asociației Douzelage, organizație unică în spațiul comunitar – Pro Europa cu Horia Daraban (17.04.2015)

Publicat de hdaraban, 17 aprilie 2015, 12:21

Evenimentul din orașul sucevean aduce în atenție dezvoltarea durabilă a comunităților mici în cadrul mai larg al spațiului european. Astăzi, dar și mâine au loc diferite workshopuri, după ce, primele două zile au fost rezervate vizitelor la diferite obiective din zona Bucovinei. Dincolo de program, la Siret se vorbește despre rolul Asociației Douzelage, organizație unică în Europa, în ceea ce privește sprijinul pe care îl poate acorda orașelor membre. Un răspuns a fost oferit de președintele Asociației, Cezary Salamończyk. (audio/foto Radio Iași, Horia Daraban)

Orașul Siret, județul Suceava, găzduiește Adunarea Generală a Asociației ”Douzelage”. Participă delegații din 21 de orașe din Uniunea Europeană

Publicat de hdaraban, 17 aprilie 2015, 07:30

Legat de eveniment, primarul orașului gazdă, Adrian Popoiu, a precizat că este un bun prilej pentru a promova România, și în special zona Bucovinei. El a mai spus că la întâlnire participă aproape 120 de invitați din 21 de țări, iar discuțiile fac parte dintr-un program european cu titlul ”Anul european pentru dezvoltare durabile în Douzelage- 2015”. Inițiativa beneficiază de o finanațare de peste 100 de mii de euro din care 45 de mii sunt pentru orașul Siret.

La rândul său, președintele Asociației Douzelage, Cezary Salamończyk, a spus că, la Siret, astăzi, vor avea loc workshop-uri despre viitorul organizației. De asemenea, urmează să fie abordat subiectul înfrățirii în cazul orașelor partenere. (foto/audio Radio Iași, Horia Daraban)

Invitatul ediției: doctor Florica Topârceanu, primul biolog român, după Emil Racoviță, care a ajuns în Antarctica – Orizont Deschis cu Horia Daraban (5.04.2015)

Publicat de hdaraban, 8 aprilie 2015, 22:38 / actualizat: 9 aprilie 2015, 11:41

Invitata emisiunii Orizont Deschis, doamna Topârceanu a explicat importanța primei expediții naționale românești, ”aventură” la care a luat parte și ea. 

Dr. Teodor Negoiţă între reprezentanţii Australiei, Chinei şi Rusiei

Horia Daraban: Cum ați ajuns să faceți parte din echipa românească ce a făcut călătoria pe continentul antarctic? Știm, inițiativa și efortul organizării au venit din partea lui Teodor Negoiță, de altfel primul român care a mers la Polul Nord.

 Florica Topârceanu: Sunt multe lucruri de spus despre modul cum am ajuns să fac parte din echipa primei expediții naționale române de cercetări științifice în Antarctica.

Cheia simbolică a Staţiei Law-Racoviţă înmânată de reprezentanţii Guvernului Australiei exploratorului Dr. Ing. Teodor Negoiţă – 20 februarie 2006, orele 13

Am colaborat cu doctorul Teodor Negoiță la diverse cercetări în acest domeniu și el m-a selectat pentru a face cercetări în domeniul științelor medicale, respectiv, privind adaptarea organismului uman la condițiile extreme din Antarctica. Eu cu acest gând am plecat, cu acest proiect, și, ajunsă acolo, am descoperit o multitudine de domenii de interes pentru mine, pentru colegii mei și, de aici, s-a dezvoltat o gamă întreagă de cercetări și colaborări, atât cu cercetători din România, cât și din străinătate.

Horia Daraban: O călătorie pentru a zăbovi pe continentul antarctic câte zile?

 Florica Topârceanu: Această expediție a durat două luni și jumătate. A fost o cooperare științifică și logistică între expediția românească și expediția Republicii Populare Chineze. 44 de zile am stat pe continent, ceea ce este foarte mult și, de asemenea, am făcut cercetări nu numai pe continent, în această perioadă de 44 de zile, ci și pe Oceanul Indian pentru că traseul expediției a fost în acea parte, dinspre Australia, spre Antaractica, pe Oceanul Indian, cu spărgătorul chinez XUE LONG.

Horia Daraban: Mai exact, ce a presupus activitatea dumneavoastră în Antarctica?

 Florica Topârceanu: Această expediție a fost organizată cu ocazia semnării unui memorandum de înțelegere  între Divizia Antarctică Australiană și Fundatația Antarctica Română, condusă de doctorul Teodor Negoiță. Acest memorandum s-a semnat la Stockholm, la 15 iunie 2005, pe un termen de 10 ani, cu posibilitatea prelungirii ulterioare. Acest memorandum dădea acces cercetătorilor români la o bază australiană.

Staţia Law-Racoviţă-Negoiţă cu lacul cu apă potabilă (dreapta, sus) şi calota glaciară pe fundal

Stația aceasta este permanentă, iar ca activități ce se desfășoară acolo, ea este sezonieră. Deci, cercetătorii români pot merge în baza acestui memorandum la stație pentru a face cercetări în timpul sezonului de vară australă, adică în lunile decembrie, ianuarie, februarie. Noi am desfășurat foarte multe activități în teren. Și aici este bogăție științifică a zonei, dar nu numai științifică, are valori unice; peisajul acestei zone care este fascinant, pe de o parte, pare a fi un deșert, dar, în același timp, are niște caracteristici deosebite fiind o oază; o oază pe continentul antarctic.

Horia Daraban: În ce sens  o oază?

 Florica Topârceanu: În sensul că, ceea ce lumea știe mai puțin, 0,5% din continentul antarctic este neacoperit de gheață și zăpadă. Deci relieful este dezvelit.

Înregistrarea temperaturii ambientale la staţia Law-Racoviţă

Relieful fiind descoperit, în timpul verii, când sunt temperaturii  mai ridicate  comparativ cu cele din timpul iernii, adică sunt în jurul valorii de 0 grade Celsius, noaptea mai coborâte, până spre -15,  – 18 grade, dar ziua ajung aproape de 0 grade și, în anumite  zile, chiar, poate fi de + 1 grad.

În aceste condiții, se dezvoltă mușchi, licheni, alge, diverse microorganisme și de aici rezultă și valoarea științifică extraordinar  de mare  a acestei zone. Mai mult decât atât, zona este plină de lacuri cu apă dulce și sărată. De altfel, zona se numește Dealurile Larsemann. Această zonă este situată în Antarctica de Est, și e bine să reținem acest element deoarece Emil Racoviță, în timpul expediției Belgica, a fost în Antarctica de Vest. De aceea eu consider și le spun  mereu colegilor mei, că România are doi pionieri ai Antarcticii, pe Emil Racoviță și pe doctorul Teodor Gheorghe Negoiță.

 Horia Daraban: Care sunt provocările în a trăi acolo, în a fi, acolo, oameni?

 Florica Topârceanu: Cercetările la această stație, ”Law – Racoviță – Negoiță”, se fac numai în cursul sezonului de vară australă, dar făcându-se în această perioadă, este zi lumină. Astfel, expediționarii sunt supuși unor efecte ale  radiațiilor, ale temperaturilor. În intervale foarte scurte, temperatura variază atât de mult încât este foarte greu să faci față. Trebuie să ai niște calități deosebite pentru a rezista în acele condiții. Dar mai presus decât rezistența fizică, cea mai importantă acolo este rezistența psihică.

 Horia Daraban: De ce?

 Florica Topârceanu: Pentru că, acolo, este un mediu extrem. Ești izolat de restul lumii, îți desfășori activitatea într-un grup foarte restrâns. Noi am fost trei într-o pustietate și, în plus, între membrii echipei trebuie să existe o compatibilitate perfectă.

Dacă este unul care are alte aspirații decât ceilalți, se produce un dezacord și nu mai poți să ai acea armonie care îți este absolut necesară. Deci selecția  expediționarilor este o problemă deosebită.

Tricolorul României fluturând pe clădirea principală a Staţiei Law-Racoviţă alături de cele ale Australiei, Chinei şi Rusiei, care deţin staţii permanente în aceeaşi zonă

Nu poți trimite cercetătorii în Antarctica numai pentru că sunt buni specialiști. Acesta este un criteriu obligatoriu, dar nu este suficient. Trebuie să fii și foarte bun diplomat, adică trebuie să știi cum să te comporți cu părțile, cu cercetătorii de la celelalte stații. Acolo este o armonie perfectă  între state. Animozitățile din alte domenii nu există acolo. Te afli într-un teritoriu fără hotare. Ești pe un continent cu guvernare internațională.

Horia Daraban: Spuneați dumneavoastră, Australia a permis folosirea de către echipa română  a stației sale, denumită din 2011 Law – Racoviță – Negoiță. Putem vorbi, în 2015, de o continuare a proiectului acesta, al prezenței cercetătorilor români la Polul Sud?

 Florica Topârceanu: Noi avem această speranță, dar ea este în funcție de deciziile autorităților statului. Avem, într-adevăr, un sprijin foarte mare din partea Ministerului Afacerilor Externe. Și asta, pentru că cercetările din Antarctica se desfășoară în baza Tratatului Antarctic. Este un document internațional semnat de 50 de state. Noi am fost al șaptesprezecelea stat care a aderat la tratat, dar deși noi l-am dat pe Emil Racoviță ca prim biolog din lume care a studiat viața în Antarctica și programul științific al cercetărilor desfășurate de expediția Belgica este considerat ca piatră de temelie pentru programele națioanele antarctice actuale, noi nu avem o stație proprie în Antarctica, cum au toate țările care au avut reprezentanți în expediția Belgica și, aș spune chiar mai trist, nu avem un program național antarctic care să fie  finanțat de Ministerul Educației și Cercetării.

Horia Daraban: Se fac pași în realizarea unui astfel de program național antarctic?

 Florica Topârceanu: S-au făcut câțiva pași. Foștii colaboratori ai doctorului Teodor Negoiță, între care mă număr și eu și prima colaboratoare a lui, doamna cercetător științific Mihaela Cota, și domnul doctor Petre Popescu de la Institutul Astronomic al Academiei Române, au făcut demersuri către autorități care au condus, în cele din urmă, la înființarea Comisiei Naționale  pentru Cercetări Antarctice în cadrul Academiei Române. Eu sunt secretar științific  al Biroului Executiv  al acestei comisii care a fost înființată la 12 septembrie 2012.

Horia Daraban: Care este misiunea acestei comisii?

Stockholm, 15 iunie 2005: Semnarea Memorandumului de Înţelegere între Divizia Antarctică Australiană (DAA) şi Fundaţia Antarctica Română (FAR) pentru utilizarea în comun de către Australia şi România a Staţiei Law-Racoviţă, redenumită Law-Racoviţă-Negoiţă

 Florica Topârceanu: Este de a elabora o strategie științifică pentru cercetările antarctice. Noi am făcut un plan strategic de cercetări științifice, l-am comunicat comunității internaționale, conform uzanțelor. Suntem în curs cu inițiativa de implementare a acestui plan strategic. Dacă s-ar face această implementare, ea ar reprezenta Programul Național Antarctic.  Dar trebuie să existe acea agenție guvernamentală care să finanțeze cercetările antarctice. Această agenție ar trebui să fie în cadrul Ministerului Educației și Cercetării. E adevărat că anul acesta, ministerul a sprijinit, împreună cu Comisia Națională pentru Cercetări Antarctice, organizarea și desfășurarea expediției care a fost numită după programul pe care l-a desfășurat RO ICE 2015, dar nu în această zonă, la Dealurile Lasserman din Antarctica de Est, ci în Antarctica de Vest, printr-o colaborare pe care, doamna doctor Manuela Sidoroff de la Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Științe Biologice  din subordinea Ministerului Educației,  a făcut-o cu Institutul de Cercetări Polare al Republicii Coreea.

Horia Daraban: Pe fondul schimbărilor climatice care se resimt pretutindeni, cât de importantă este Antarctica?

 Florica Topârceanu: Arctica și Antarctica, cei doi poli ai Pământului, sunt barometre pentru evoluția climei. În măsura în care noi reușim să păstrăm aceste zone față de impactul schimbările climatice, atunci noi reușim să ne asigurăm un echilibru global și să avem o siguranță  a viitorului omenirii.

Dr. Florica Topârceanu într-o peşteră de gheaţă în Antarctica

 Altfel, orice tendință de încălzire globală  se resimte cel mai mult și cel mai repede  asupra Polilor, în special fenomenul este vizibil în Arctica, mai puțin în Antarctica, iar acolo, mai mult în vest decât în est; dar tocmai de aceea, este foarte importantă activitatea de conservare  a ecosistemelor antarctice, atât cele terestre, cât și cele marine.  Antarctica este singurul continent guvernat internațional  de 50 de state. Scopul final al cercetărilor care se întreprind  în această rezervație naturală este, de fapt, de a dezvolta, prin bogăția cunoștințelor ce se acumulează, cele mai bune metode de a proteja această zonă.

Horia Daraban: Când credeți că va mai fi o nouă expediție sub steagul României în Antarctica?

 Florica Topârceanu: Sper. Noi vrem să mergem la Reuniunea Consultativă a Tratatului Antarctic care se va desfășura în Bulgaria, la Sofia, și vrem să contactăm părțile din zona Dealurile Larsemann, în special Australia, pentru semnarea unui  nou memorandum de înțelegere  în vederea accesului  cercetătorilor români  la stația Law – Racoviță – Negoiță. Noi vrem să păstrăm  aceste  două nume românești  pe harta Antarcticii: Racoviță și Negoiță. Noi sperăm că autoritățile vor recepta mesajul nostru, în sensul de a păstra aceste nume, și pentru asta trebui dezvoltat Programul Național Antarctic.

Summitul Parteneriatul Estic din Letonia, noi răspunsuri europene pentru fostele state sovietice – Pro Europa cu Horia Daraban (02.04.2015)

Publicat de hdaraban, 2 aprilie 2015, 16:35

De actualitate este faptul că, în a doua jumătatea lunii mai, la Riga, capitala Letoniei, este prevăzut să se desfășoare Summitul Parteneriatului Estic. Întâlnirea va avea loc după evenimente extrem de importante, revoluția Euromaidan, ocuparea Crimeii și războiul din estul Ucrainei. Desigur, ar putea fi adăugate și altele.

Ce mai înseamnă Parteneriatul pe acest fundal, un răspuns este oferit de profesorul Lucian Dîrdală. (foto – www.enpi-info.eu)

După 30 de ani, Uniunea Europeană elimină cotele de lapte – Pro Europa cu Horia Daraban (31.03.2015)

Publicat de hdaraban, 31 martie 2015, 11:10

Termenul-limită pentru eliminarea cotelor a fost decis pentru prima dată în 2003, pentru a permite producătorilor din UE să răspundă într-un mod mai flexibil cererii tot mai mari, în special de pe piaţa mondială.

La sfâșitul acestei luni, comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală, Phil Hogan, a oferit tabloul de ansamblu pentru situația prezentă și ce se va întâmpla în continuare.

The EU milk sector prepares for the #MilkQuotaEnd: http://t.co/ZrmTcMkw0D – http://t.co/x573LiRIGC @PhilHoganEU @danielrosarioEU

— European Commission (@EU_Commission) March 26, 2015

Administrațiile publice din Republica Moldova și fondurile externe, o poveste în căutarea succesului

Publicat de hdaraban, 30 martie 2015, 17:57

Acestea sunt liniile ce se definesc dacă privirea este atentă către Chișinău. La nivel local, interesul administrațiilor publice la nivel de raion sau de orașe este legat de punerea în practică a unor inițiative care să aducă beneficii locuitorilor. Mai mult, primarii caută fonduri, dincolo de cele care vin de la bugetul de stat, pentru a găsi răspunsuri la provocările locale. De aceea, primăriile din stânga Prutului sunt îndreptates spre bani europeni, colaborări transfrontaliere cuparteneri locali din România, dar și fonduri venite din partea Statelor Unite ale Americii, Germaniei și din partea guvernului de la București.

Administrațiile publice din Republica Moldova și proiectele locale cu finanțare externă

Spre exemplu, perioada de după asocierea Republicii Moldova la Uniunea Europeană este privită cu inters la Edineț. Primarul localității, Constantin Cojocaru, precizează într-un interviu că, după asociere, adminsitrațiile publice locale moldovenești sunt extrem de interesate de banii europeni. Edilul spune că și înainte orașul Edineț a fost partener în proiecte transfrontaliere cu insituții din România. La acest capitol, se așteaptă ca din vară, administrația de la Edineț să devină aplicant principal în alte proiecte de aceeași factură.
Ca bilanț, Constantin Cojocaru precizează că primăria pe care o conduce are ”în palmares” 28 de proiecte care sunt în diferite stadii: finalizate, care așteaptă finanțare sau în implementare. Spre exemplu, colaborările transfrontaliere au făcut ca Edinețul și orașul Dorohoi din România să pună la punct strategii de dezvoltare, localitatea din Republica Moldova fiind interesată de sistemul de furnizare a apei și cel de canalizare.

De la Bălți, primarul Mihai Mahu, într-un interviu pentru Radio Iași, spune că multiculturalitatea orașului este ”folosită” în diferite proiecte, în special cu Consiliul Județan Iași. Același edil adaugă că, având sprijin financiar european, dar și din fondurile proprii, au fost finalizate mai multe proiecte, unul fiind cel de modernizare a iluminatului public din municipiu.
Pe lângă aceasta, Mihai Mahu a declară că, prin fonduri provenite de la Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare, a fost înnoit parcul de troleibuze care asigură transportul public de persoane în Bălți.

La Florești, în partea de est a Republicii Moldova, unde primar este Grigore Cojocaru, interesul pentru finanțările europene este real. Edilul spune că, acum, se realizează un proiect de management al deșeurilor solide, cu sprijinul guvernului german. Costurile se ridică la 34 milioane de lei molovenești, din care au fost cheltuite circa 8 milioane de lei. Un alt proiect vizează îmbunătățirea serviciului de aprovizionare cu apă potabilă. Modernizarea se face cu sprijinului Banca Europeană de Reconstrcuție și Dezvoltare și Banca Europeană de Investiții, iar finanțările depășesc 6 milioane de euro. După modernizarea rețelei de furnizare a apei potabile vor beneficia de apă curentă atât orașul Florești, cât și alte 10 localități din zonă.

La Rîșcani, în apropierea graniței cu județul Botoșani, primarul Victor Bogatico spune că este în căutarea unor colaborări transfrontaliere, mai ales cu autorități din dreapta Prutului. Se vor investiții în rețeaua de apă – canal, inclusiv la stația de epurare. Același primar adaugă că este în implementare proiectul de modernizare a drumului regional care leagă Soroca, de pe malul drept al Nistrului, de vama de la Costești – Stâncă, la frontiera de vest cu România. Artera este esențială pentru Rășcani pentru că trece prin orașul moldovenesc, și ar asigura un tranzit mai bun pentru mărfuri și persoane.
Nu în ultimul rând, cu fonduri germane, dar și americane, la Rîșcani se face o evaluare energetică a clădirilor, dar și planul urbanistic al localității.

În nordul Republicii Moldova, la Briceni, se pune bază pe fondurile ce vin din România. Banii sunt folosiți pentru reabilitatea grădinițelor. Tot cu România, mai exact cu primăria de la Dorohoi și cu cea de la Edineț – Republica Moldova, administrația publică de la Briceni a pus la punct un plan strategic de dezvoltare comună. Precizările vin din partea viceprimarului Eduard Magaliuc care adaugă că, pe viitor, experiența românească în a atrage fonduri europene poate fi folosită de autoritățile loacale din Republica Moldova.

Fondurile externe, viitor motor al dezvoltării localităților din Republica Moldova

Primarii moldoveni sunt tot mai conștienți că fondurile care vin, fie pe filieră europeană, fie din partea unor state precum România, Germani, SUA, pot rezolva prin proiecte inteligent concepute și bine puse în practică probleme locale. Spre exemplu, primarul orașului Fălești, Igor Zalevschi, spune că banii ar putea fi folosiți la repararea infrastructurii rutiere, dar și la modernizarea iluminatului public.
Edilul Grigore Cojocaru de la Florești precizează că doar din bugetul local nu s-ar reuși investiții de anvergură. Dacă bugetul pe un an întreg rezervat orașului este de aproximativ 15 milioane de lei, numai investiția ce vizează sistemul de aprovizionare cu apă are un buget alocat din partea instituțiilor financiare europene de zece ori mai mare.

Și la Edineț se pune mare bază în viitoarele fonduri europene ce ar putea fi folosite pentru infrastructură.
Pe acest fundal al exemplelor de inițiative susținute cu bani europeni, locutorii din diferitele orașe ale Republcii Moldova încep să înțeleagă plusul pe care acestea îl pot aduce în viața comunităților în care trăiesc.
În esență, dezvoltarea orașelor, spune viceprimarul de la Briceni, Eduard Magaliuc, depinde în mod categoric de fondurile care vin din afară pentru proiectele locale.

Relația admnistrația centrală – administrații locale și bugetele primăriilor prin filtrul Chișinăului

Dacă până în 2015, banii colectați din teritoriu erau strânși la Chișinău, din acest an, odată cu intrarea în vigoare a legii descentralizării finanțelor publice, adminsitrațiile locale se pot bucura de o mai mare independență financiară. Primarul de la Edineț, Constantin Cojocaru, totodată, vicepreședinte al Asociației Primarilor din Republica Moldova, declară că noutatea legislativă îi va permite să aloce bani din bugetul local pentru repararea drumurilor, lucru care înainte nu era posibil, tocmai din cauza banilor puțini. Același edil a precizat că anul acesta este așteptată și o altă lege prin care mai multe orașe vor fi declarate municipii. Această calibrare adminsitrativă va crește importanța localităților, primind spre administrare drumurile locale, de la autoritatea centrală; de aici, alocarea unor fonduri mai consistente către noile municipii.

Pentru o mai largă autonomie financiară pledează și primarul de la Florești, Gheorghe Cojocaru. Deși, bugetul localității a fost majorat, de la 13 la 15 milioane de lei moldovenești, ar fi loc și de mai bine.
Aceeași situație se înregistrează și la Bălți, de unde primarul Octavian Mahu spune că ar trebui mai mulți bani îndreptați către muncipiu, în condițiile în care, în ultimii ani, aceștia nu prea au venit. (text Horia Daraban/ Foto publika.md)

(AUDIO/FOTO) Andra Maria Buța, bursieră Erasmus în Franța: ”…studiul în străinătate reprezintă o experiență unică, te face să fii mai deschis”

Publicat de hdaraban, 30 martie 2015, 13:50

Odată întorși acasă, cele adunate de către tineri sunt un veritabil atu în dezvoltarea profesională. Este și cazul sucevencei Andra Maria Buța, acum, stabilită la Cluj Napoca unde lucrează și în cadrul Universității Babeș-Bolyai.

Andra spune, în interviul acordat lui Horia Daraban la emisiunea ”Orizont Deschis”, că este interesată de instituția medierii, despre care a învățat, a aflat foarte multe la Poitiers, Franța unde ființează ”Institut Régional du Travail Social Poitou Charentes”.

În conetxt face comparație între medierea din Franța și cea din România. Dând exemple, Andra vorbește despre importanța medierii interculturale ce ar putea folosită în cazul comunităților rrome.
Din postura de câștigătoare a titlului, în 2014, Studentul Român Erasmus al Anului în cadrul Galei Ligii Stundenților Români din Străinătate, Andra consideră că ”studiul în străinătate reprezintă o experiență unică, te face să fii mai deschis”.

Invitatul special, prof. univ. dr. Sorin Alexandrescu, nepotul scriitorului Mircea Eliade: “…la întoarcere, România a devenit a treia mea ţară, după România din tinereţe şi Olanda” – Orizont Dechis cu Natalia Maxim (29.03.2015)

Publicat de hdaraban, 29 martie 2015, 15:36

Motivul de atracţie al ediţiei din 29 martie, îl constituie invitatul nostru cu totul special – profesorul universitar doctor Sorin Alexandrescu, nepotul marelui scriitor, filosof şi istoric al religiilor, Mircea Eliade.

Cunoscutul critic literar, eseist şi semiotician, Sorin Alexandrescu, a predat mai bine de 30 de ani limba şi literatura română la prestigioasa Universitate din Amsterdam, Olanda. A practicat şi ziaristica, publicând în presa olandeză articole despre situaţia politică şi culturală din România în anii ’80. Şi tot la Amsterdam a pus bazele unei asociaţii şi reviste de studii internaţionale româneşti. Sunt doar câteva realizări din CV-ul profesional impresionant al profesorului Sorin Alexandrescu, care, după o jumătate de viaţa petrecută în Occident, a revenit în România.

Prezent la Iaşi, la Colocviul de literatură al Editurii Junimea, unde a susţinut prelegerea “Cartea – obiect de arta”, profesorul Sorin Alexandrescu a acceptat invitaţia de a fi în “Orizont deschis” pentru a vorbi şi despre orizontul propriei vieţi.

La Londra se trag clopotele pentru ieșirea din UE! O cacealma sau un scenariu plauzibil? – Pro Europa cu Horia Daraban (27.03.2015)

Publicat de hdaraban, 27 martie 2015, 18:21

Provocarea pentru Bruxelles este reală în condițiile în care, în Marea Britanie, în luna mai, vor fi alegeri legislative, iar în contextul campaniei electorale, premierul conservator David Cameron a promis organizarea, până în 2017, a unui referendum privind ieșirea din UE. Profesor universitar doctor, George Poede, prodecan al Facultății de Filosofie și Științe Social Politice din cadrul Universității ”Alexandru Ion Cuza” oferă câteva răspunsuri pe acest subiect.

Așadar, o cacealma sau un orizont real ieșirea Marii Britanii din UE?

România ca o junglă rutieră – în 2014, 91 de persoane decedate la un milion de locuitori în accidente – Pro Europa cu Horia Daraban (25.03.2015)

Publicat de hdaraban, 25 martie 2015, 12:07

Media la nivelul UE este de 50,5 persoane decedate/un milion de locuitori, iar Malta, Olanda, Suedia şi Marea Britanie continuă să raporteze cele mai mici rate de decese din accidente rutiere, cu mai puţin de 30 de persoane decedate/un milion de locuitori.

În acest context, comisarul european pentru transport, Violeta Bulc a făcut precizări legate de statistică, dar a insistat și pe anumite soluții care ar putea schimba situația deloc fericită.

(AUDIO/FOTO) Constantin Turchina, cardiolog în Principatul Monaco: ”în regiunea Coastei de Azur trăiesc și lucrează 1000 de medici români” – interviu realizat de Horia Daraban

Publicat de hdaraban, 24 martie 2015, 14:52 / actualizat: 25 martie 2015, 9:30

Cu aceeași deschidere, medicul român povestește cum a ajuns la Monte Carlo, dar și despre prezența românilor pe Coasta de Azur. Potrivit spuselor sale, în această parte a Europei lucrează 1000 de medici români. Pe acest fundal, spune Constantin Turchina, a fost înființată Asociația Medicilor de Origine Română de pe Coasta de Azur, pe scurt, AMORO. Scopurile acestei organizații sunt legate de împărtășirea amintirilor din România, dar și de sprijinirea pacienților români ce necesită intervenții și tratamente complexe.

Cuvintele de laudă vin la adresa României, având în vedere percepția de care se bucură în rândul monegascilor. De altfel, Constantin Turchina, din 2013, este Consul Onorific al României în Principatul Monaco. Din această postură, medicul cardiolog are oportunitatea să promoveze țara noastră, dar și să popularizeze reușitele profesionale ale conaționalilor.

Interviul a fost difuzat în cadrul emisiunii ”Orizont Deschis” din 22 martie 2015.

(AUDIO/FOTO) Secretele bucătăriei, devoalate italienilor de o băcăuancă: Roxana Liche

Publicat de hdaraban, 23 martie 2015, 15:38 / actualizat: 24 martie 2015, 15:47

De la convingerea italienilor ca să-i cumpere delicatesele elegant ornate și până la alte idei de afaceri, toate totuși pălesc atunci când este pomenit dorul de țară, de orașul natal, Bacău.

În emisiunea ”Orizont Deschis” din 22 martie 2015, Roxana își desfășoară firul vieții din Italia și cum a ajuns să aibă proria emisiune de televiziune.

Invitatul ediției, Mihai Bărboiu, cercetător și director adjunct la Institutul European de Membrane, Montpellier, Franța: ”în viață, dacă ai încredere, lucrul îți va ieși bine”, emisiunea Orizont Deschis cu Horia Daraban (22.03.2015)

Publicat de hdaraban, 20 martie 2015, 18:15

La peste 10 ani de la câștigarea competiției, într-un interviu acordat la Iași, Mihai Bărboiu vorbește despre rezultatele cercetărilor sale, despre dezvoltarea, împreună cu alți oameni de știință, a unui nou domeniu de cercetare: chimia constituțională dinamică. Această arie de cercetare înglobează, potrivit spuselor sale, mai multe planuri, printre care științele moleculare și supramoleculare.

În același dialog cu Horia Daraban, cercetătorul român scoate în evidență importanța Institutului de Chimie Macromoleculară ”Petru Poni” de la Iași, dar și avantajul pe care îl are studiul științelor fundamentale în școala românească pentru dezvoltarea academică ulterioară.

Pomenirea numelui orașului natal, Pașcani, naște emoție și plăcerea amintirii copilăriei.

Sancțiunile europene la adresa Rusiei rămân în vigoare. Decizia a fost luată în cadrul reuniunii șefilor de stat și de guvern din UE – Pro Europa cu Horia Daraban (20.03.2015)

Publicat de hdaraban, 20 martie 2015, 14:06

Într-o conferință de presă, președintele Consiliului European, Donald Tusk, a scos în evidență principalele concluzii la acest capitol.

Invitata ediției, din Franța, Dana Konya Petrişor, descendentă a familiei Negruzzi, emisiunea Orizont Deschis cu Natalia Maxim (15.03.2015)

Publicat de hdaraban, 15 martie 2015, 10:23

   A plecat de pe mal de Prut pe malurile Senei, în 1986, nemaiputând suporta duritatea regimului comunist. A ales Franţa pentru a avea din punct de vedere cultural şi al limbii un ‘acasă”. Deşi cultura franceză nu-i era străina, vorbind fluent limba ţării gazdă, a trecut prin ”aventurile”adaptării la un nou început. Pentru a putea face faţă vieții de emigrant, îşi impunea să nu privească înapoi, spunându-si  ”am tras oblonul”.

     Totuşi, ce înseamnă pentru Dana Konya Petrişor anii petrecuţi între două lumi, care este starea de spirit pe care o are atunci când revine în România, şi mai ales,  la Trifeşti-Hermeziu – leagănul de cultură al familiei Negruzziştilor, aflaţi din interivul pe care ni l-a acordat cu multă căldură sufletească, înainte de lansarea volumului, scris pe axa “de pe mal de Prut, pe malurile Senei”.

Țara pădurilor biblice de cedru, Libanul, este tărâmul propice și pentru sădirea spiritului românesc. Dincolo de cursurile de limbă și civilizație română ce sunt ținute la Beirut, și nu numai, pentru copiii familiilor mixte, un liceu renumit din capitala libaneză are în programa sa ore de limba română pentru elevii libanezi.

Succesul definește această inițiativă începută în 2012 și care este susținută de Anca Cheaito, o ieșeancă plecată în țara cedrului de peste 25 de ani. În interviul acordat lui Horia Daraban, profesoara de limba franceză , dar și de limba română, vorbește despre sistemul educațional libanez, despre scoietatea libaneză, dar și despre dorul de casă, de orașul natal, Iași.
Interviul integral poate fi ascultat aici.

O românca din Italia, de la Terni, Liliana Nechita (Angheluţă), 46 de ani, (originară din Focşani) care pentru mult timp a lucrat ca ingrijitoare de batrâni în casele italienilor a scris o carte despre povestea dramatică a mamelor care îşi cresc singure copiii, departe de casă, pentru a le oferi un trai mai bun. Romanul se numeşte “Cireşe amare” şi a fost lansat în România la sfârşitul anului trecut, urmând să fie tradus şi în italiană.

Tinerii din diferite țări europene, implicați într-un proiect ce încurajează antreprenoriatul. Nu orice fel de idei de afaceri sunt luate în vedere, ci acelea care se raportează la aspectele de ordin social și de mediu. Este și cazul proiectului YES (Youth Entrepreneurship for Sustainability), al cărui manager este Ion Meșca. El este membru al Asociației SuportIs.

Într-un interviu pentru emisiunea Orizont Deschis, Ion vorbește despre programul activităților în care sunt implicați tineri din Estonia, Marea Britanie, Suedia, Turcia și România, dar și despre oportunitatea unor acțiuni asemănătoare, peste Prut, la Chișinău, Republica Moldova. Un dialog realizat de Horia Daraban.

Comisia Europeană cu ochii pe Master Planul de transport al României, Pro Europa cu Horia Daraban (11.03.2015)

Publicat de hdaraban, 11 martie 2015, 14:17

Întâlnirea cu ministrul de resort, Ioan Rus, a fost legată de Master Planul pus la punct la București și a cărui realizare este raportată mai ales la finanțările care vin de la Comisia Europeană.

Din partea României, ministrul transporturilor, Ioan, Rus, a precizat că la finele lunii aprilie autoritățile se vor apropia de aprobarea finală, şi atunci se va putea vorbi despre strategia de implementare la modul adevărat, fără ca ea să mai poată fi modificată de către nimeni.

Press conference on the Transport Masterplan with the Romanian Minister for Transport Ioan Rus @RCERomania @Bulc_EU pic.twitter.com/yrfWCkVsfV

— Corina Creţu (@CorinaCretuEU) March 10, 2015

(AUDIO/FOTO/VIDEO) De la pagini de revistă, la pasiune și performanță: despre zborul cu parapanta cu ieșeanul Ștefan Adam

Publicat de hdaraban, 8 martie 2015, 00:44

Odată cu plăcerea inegalabilă de a zbura, au apărut și căutările pentru a găsi locuri cât mai spectaculoase și propice practicării sportului.
Aici, povestea sa se îndreaptă spre diferite zări, din România, în Italia, apoi Nepal, în Asia, și, cel mai recent, pe continentul sud-american, mai exact în Brazilia.

Interviul cu Ștefan Adam a fost realizat de Horia Daraban și difuzat în cadrul emisiunii Orizont Deschis din 8 martie 2015.

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=9iscKNfsx00[/youtube]

Brad Florescu, jurnalist de călătorii, de cinci ani în Thailanda: ”a călători este, până la urmă, un mijloc, nu un scop…”, emisiunea Orizont Deschis cu Horia Daraban (8.03.2015)

Publicat de hdaraban, 8 martie 2015, 00:08

Unul dintre dialoguri este cu Brad Florescu, jurnalist de călătorii, și care, de cinci ani, trăiește în Thailanda. Experiențele sale se regăsesc în note de călătorie, articole de specialitate, inclusiv pe website-ul www.tedoo.ro.

Într-un interviu pe al cărui fundal se aud păsările din îndepărtata Thailandă, Brad spune că gestul de a călători nu este un scop, ci un mijloc; unul pentru a vedea, pentru a te îmbogăți interior, pentru a cunoaște oameni și pentru a te bucura de frumusețea naturii.

Românul mărturisește de ce și-a ”lăsat” inima undeva în Indonezia, de ce iubește Thailanda și, nu în ultimul rând, cum gestionează dorul de România, dorul de familie. Pe de altă parte, Brad spune în ce măsură Thailanda, adica țara oamenilor liberi (thai însemnând liber), devine o destinație căutată de români.

Atena este reperul pentru grupajul realizat de Natalia Maxim. În capitala Greciei ființează Centrul Cultural Educativ Românesc.

În cadrul acestuia sunt desfășurate activități pentru conaționalii noștri, dar și cursuri de limbă și civilizație românească, dansuri populare etc.
De altfel, membrii Centrului sărbătoresc și Ziua Internațională a Femeii. În ce fel, spun chiar protagoniștii.

Zborul cu parapanta este pasiunea ieșeanul Ștefan Adam. Plăcerea de a zbura, provocările sportive l-au deteminat pe partenerul de dialog să găsească destinații dintre cele mai diverse. În dialogul de la emisiunea Orizont Deschis, Ștefan povestește despre experiențele sale din Nepal, dar și din Brazilia.

Tot el vorbește despre locurile de unde se poate zbura cu parapanta în România și care ar putea fi următoarea destinație.

Mara Ambrosie, Barcelona, Spania: “Chiar mi-e dor de Mărţisorul de acasă…e a treia primăvară fără mărţisoare…”, emisiunea Orizont Deschis cu Natalia Maxim (1.03.2015)

Publicat de hdaraban, 1 martie 2015, 11:00

Invitatul primei ediţii din luna martie este Mara Ambrosie, o tânără originară din Bacău, stabilită departe de România – în Barcelona. A plecat în urmă cu trei ani, când dupa absolvirea a două facultăţi, SNSPA si SELS, a decis că i-ar plăcea să predea limba engleza. Astfel, a urmat un curs de TEFL în Barcelona, apoi si-a gasit un loc de muncă la o Școala Privată de Limbi Străine în Mongat.

Mara Ambrosie ne povesteste cum si-a inceput cariera didactică în cel mai frumos oraş din Europa, cum sunt elevii spanioli, ce face in timpul liber, dar şi în momentele când îi este dor de România.

Nici în Italia 1 martie nu se sărbătoreşte, dar asta nu înseamnă că românii au dat uitării această zi.  La Roma, de 9 ani consecutiv se organizează pentru prima zi de primăvară  un concert, în cadrul caruia se oferă şi se primesc Mărţisoare., iar copiii românilor au ocazia să descopere frumuseţea acestei tradiţii. A surprins atmosfera acestei zile Elena Postelicu.

Marele sculptor Ion Irimescu, a fost omagiat în oraşul natal Fălticeni, la 112 ani de la naştere. La manifestările culturale, de la Muzeul de Artă care-i poartă numele, au participat personalităşi ale vieţii culturale, oficilităţi locale, cei care l-au cunoscut pe artist, dar şi numeroşi admiratori ai creaţiei sale.
Pe lânga amintirile, reflecţiile şi evocările aduse de invitaţi despre Ion Irimescu şi opera sa, a fost prezentată în avanpremieră o noua lucrare, dedicată Partiarhului sculpturii românesti, cu titlul “Irimescu- Demiurgul de taceri”, semnată de profesorul Gh.A.M.Ciobanu.
Momentul a fost compelat cu un“Dialog’ între pictură şi grafică, o propunere din partea artiştilor Gabriel şi Călin Baban. Creaţiille lor, în cea mai mare parte peisaje, au fost prezentate de scriitorul Grigore Ilisei şi criticul de artă Gh.A.Ciobanu.

Actul cultural și voluntariatul sunt coordonatele care definesc prezența inclusiv a românilor în Polonia. Este și cazul suceveanului Bogdan Popescu. Tânărul se află de aproape jumătate de an în nordul țării unde se implică în mai multe activități ale bibliotecii publice din orașul Gdynia, port la Marea Baltică. Horia Daraban a adresat întrebările, iar invitatul său a oferit răspunsurile.

Ema Stoian, masterandă la Academia de Film de la Beijing, China: ”după limbă, pentru cei plecați, dorul de casă este al doilea mare obstacol”, emisiunea Orizont Deschis cu Horia Daraban (22.02.2015)

Publicat de hdaraban, 22 februarie 2015, 17:40

În fiecare duminică, cei doi jurnaliști, Natalia Maxim și Horia Daraban, adună povești ale conaționalilor care, prin prisma voinței proprii sau sub semnul destinului, au drumurile așezate spre diferite zări geografice și, nu în ultimul rând, spre variate zări academice și profesionale.

Este și cazul ediției din 22 februarie realizată de Horia Daraban în cuprinsul căreia s-au găsit nu doar relatări despre români, ci și emoții ale acestora atunci când sunt întrebați de dorul de casă. Un exemplu este Ema Stoian cu o poveste extraordinară ce leagă pe firul vieții proprii Bârladul natal de Beijing, unde tânara urmează studii la Academia de Film din metropola chineză.

În interviul amplu acordat pentru emisiunea Orizont Deschis, Ema vorbește despre cum a ajuns în China, în ce măsură chinezii pun preț pe prietenia dintre cele două țări (România și China), dar și despre cinematografia țării gazdă recunoscută la nivel mondial, mai ales prin prisma folosirii Kung fu – care, în accepțiunea chineză, înseamnă mai mult decât arte marțiale.

În același dialog, Ema Stoian povestește cum a învățat limba chineză și ce înseamnă diaspora românească din țara gazda care are puls mai ales prin prezența studenților. Așadar, un interviu cu răspunsuri încărcate de emoție și informații.

Tot despre români peste hotare, dar într-o altă notă este interviul cu Andreea Lavinia Rădulescu. Plecată la studii din 1999, în Canada, în 2015, numele său se regăsește în lista celor 100 de persoane rămase în competiția Mars One. Proiectul ce pleacă din Olanda are ca scop final, trimiterea pe planete roșia a patru oameni.

Andreea spune în interviul acordat pentru emisiunea Orizont Deschis că este hotărâtă să meargă până la capăt, chiar dacă expediția către Marte este doar cu bilet dus, iar provocările de ordin tehnic și uman sunt excepționale. CV-ul său înseamnă stagiu de pregătira la NASA, dar și o licență de pilotaj.

Interviul cu Andreea Lavinia Rădulescu poate fi citit aici.

Roma , Veneția două repere ale Italiei ce nu pot fi ignorate. Astăzi, ele se regăsec într-un mod original pe simeze.

„LUMINILE ISTORIEI” – aceasta este tema noului proiect expoziţional propus pasionaţilor de fotografie de artistul ieşean Marius Romila. Expoziţia cuprinde peste 80 de fotografii, majoritatea realizate în Italia, la Roma, şi este găzduită până pe 15 martie de Galeriile Regale Cupolă din cadrul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iaşi.

Natalia Maxim a realizat interviul cu artistul pentru a afla explicații, justificări.

Și alte vești ne vin din Italia, unde mai mulți elevi din România au fost invitați la un masterclass.

Cercetători pentru o zi sau, altfel spus, pentru o săptamână – astfel s-au văzut trei liceeni din Sfântu Gheorghe care, de luni, 16 februarie, participat la un masterclass la Institutul Național de Fizică Nucleară de la Frascati, cel mai important institut de profil din Italia.

Un reportaj despre pasiune cu voci tinere realizat de Elena Postelnicu.

Piața unică de capital în UE, soluția pentru finanțarea imm-urilor? – Pro Europa cu Horia Daraban (19.02.2015)

Publicat de hdaraban, 19 februarie 2015, 10:58

Uniunea pieţelor de capital are ca scop înlăturarea obstacolelor care blochează investiţiile transfrontaliere în UE şi care împiedica accesul întreprinderilor la finanţare.

La conferința de presă în care a fost anunțată intenția Comisiei Europene, comisarul responsabil de stabilitatea financiara, serviciile financiare şi uniunea pieţelor de capital, Jonathan Hill a rezumat care ar fi avantajele finalizării unui astfel de demers. (audio: horia daraban/ foto: ec.europa.eu)

Grecia, bomba financiară cu ceas a zonei euro? Negocieri eșuate la Bruxelles – Pro Europa cu Horia Daraban (18.02.2015)

Publicat de hdaraban, 18 februarie 2015, 13:06

În fapt, această opțiune este agreată de oficialii de la Bruxelles care au avut în această săptămână discuții intense cu partea elenă. Negocierile, însă, s-au încheiat brusc fără nici un rezultat.

O declarație făcută de comisarul european pentru afaceri economice, Pierre Moscovici, rezumă ideea lipsei unor alte soluții, dar și pe cea a disponibilității la dialog din partea instituțiilor europene. (audio: Horia Daraban/foto: pixabay.com)

Sancțuni europene la adresa Moscovei cu țeavă de tun fumegândă în estul Ucrainei, Pro Europa cu Horia Daraban (17.02.2015)

Publicat de hdaraban, 17 februarie 2015, 13:02

Astfel, la începutul săptămânii, la Bruxelles a fost publicată o nouă listă cu entități și persoane ruse și ucrainene sancționate pentru sprijinul acordat în zona de conflict.

În document figurează și numele miniştrilor adjuncţi ai apărării Arkadi Bahin şi Anatol Antonov, ale unor deputați ruși, dar și numele şefului adjunct al Statului Major General al Armatei, și ale unor responsabili politici şi militari din autoproclamatele republici Doneţk şi Lugansk. (foto – icmu.nyc.gr)

Tratatul Schengen ar putea suferi modificări pe fondul atacurilor teroriste din Europa, Pro Europa cu Horia Daraban (16.02.2015)

Publicat de hdaraban, 16 februarie 2015, 11:45

Acesta este gândit pe trei paliere: prevenirea radicalizării, detectarea teroriştilor şi cooperarea internaţională.

Gigi Căciuleanu, dansator, coregraf, profesor la Paris, Franţa: …”mi-au lipsit nu numai aplauzele românilor, ci şi surâsul, umorul lor”, emisiunea Orizont Deschis cu Natalia Maxim (15.02.2015)

Publicat de hdaraban, 15 februarie 2015, 11:33 / actualizat: 15 februarie 2015, 19:05

Din 1974 s-a stabilit în Franţa unde a fondat propria companie de dans, apoi a condus Baletul Naţional din Chile. Are la activ peste 300 de coregrafii şi este invitat la academii de dans din lumea intreagă. În ultima perioadă revine tot mai des in România, unde monteaza spectacole de Teatrul Coregrafic – un gen propriu maestrului.

De Ziua Îndrăgostiţilor, marele artist Gigi Căciuleanu le-a oferit ieşenilor un cadou inedit – spectacolul în premieră mondială “Imagine all the people” după John Lennon.

Înaintea unei repetiţii la Opera Naţională Iaşi, coregraful Gigi Căciuleanu a avut amabilitatea de a raspunde invitaţiei noastre de a zăbovi pentru câteva minute în “Orizont deschis”.

Carnavalul de la Veneția se identifică cu tradiția. Este evenimentul prin care locuitorii lagunei celebrează trecerea de la iarnă la primavară. Festivalul din Venetia datează din secolul al XII-lea, când Senatul Republicii Veneția a declarat Carnavalul un eveniment oficial.

În 2015, sărbătoarea își păstrează pulsul cu oameni veniți din toate colțurile lumii, inclusiv români. Elena Postelnicu a realizat următorul reportaj.

Nicoleta Holovaci și Serghei Lucaniuk, soț și soție, ucraineni, se află la Iași, la studii postdoctorale. Cei doi sunt interesați de influențele limbii române asupra limbii ucrainene, dar și despre istoria instituțiilor de învățământ în limba germană din această parte a Europei.

Pe lângă preocupările academice, cei doi vorbesc și despre impresiile pe care le lasă Iașul, după câteva luni de la sosire.  Într-un interviu amplu, interlocutorii explică  avantajele studiilor în România pentru tinerii ucraineni.

Un dialog propus  de Horia Daraban.

Noi sancțiuni la adresa unor personalități din Rusia, în contextul agravării situației din estul Ucrainei – Pro Europa cu Horia Daraban (10.02.2015)

Publicat de hdaraban, 10 februarie 2015, 10:24

De altfel, șefii diplomațiilor europene au căzut de acord asupra unei noi liste cu 19 persoane şi 9 entităţi din Rusia, care ar urma să fie ținte ale interdicțiilor Uniunii Europene. Totuși, o nuanță a fost introdusă în decizia finală și care are legătură cu discuțiile, negocierile, din această săptămână, de la Minsk.

Luca Ciubotaru, de la Rădăuți, în delegația de tineret a României la ONU: ”New York-ul îți dă acea energie cu care vrei să te trezești în fiecare zi”, emisiunea Orizont Deschis cu Horia Daraban (8.02.2015)

Publicat de hdaraban, 8 februarie 2015, 21:28 / actualizat: 12 februarie 2015, 21:41

Un exemplu este și ceea ce spune Luca Ciubotaru, student la Facultatea de Drept a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, originar din Rădăuți și care face parte din delegația de tineret a României la Organizația Națiunilor Unite.

De la impresia puternică pe care o lasă orașul New York, până la subiectele în centrul cărora se află politicile destinate tinerilor, toate se regăsesc în mărturisile invitatului realizatorului Horia Daraban.

Din Statele Unite ale Americii, de la sediul Organizației Națiunilor Unite, firul emisiunii este legat și de peninsula italică. De acolo, Elena Postelnicu aduce vocile unor ieșeni care, cu sprijinul Asociației ” Cuore di Cristiano”, vizitează Italia. După ce reprezentanții acestei asociatii s-au dus, în prag de sărbători, în România, cu 100 de cadouri pentru copii săraci, o familie de români din au fost invitați la Fiumicino, lângă Roma.

Educația artistică, evenimente organizate pentru elevi și profesori, acestea ar fi elementele definitorii ale unui proiect transfrontalier cu parteneri în trei țări: Republica Moldova, Ucraina și România.

Din partea țării noastre, Asociația ”Kult-Art”  din Suceava a fost cea care s-a implicat în inițiatuva cu titlul ” Educația artistică și culturală în contextul cooperării transfrontalire durabile”.

Într-un interviu pentru emisiunea ”Orizont Deschis”, Nicoleta Dăneasa, manager din partea asociației românești, a oferit informații de actualitate.

Limba și litereatura română sunt pasiunea unui ucrainean, Serghei Lucikanin. Partenerul de dialog al Nataliei Maxim predă limba română la Kiev. De asemenea, a realizat numeroase traduceri din opera unor importanți scriitori români. Povestea sa se leagă de profesorul de la care a învățat româna și care i-a insuflat dragostea față de, inclusiv, poezia lui Mihai Eminescu.

Tradițiile muzicale românești au un nume în Italia: grupul vocal Arpeggio

Publicat de hdaraban, 5 februarie 2015, 12:17

Un exemplu este grupul vocal Arpeggio de la Roma, format anul trecut, care mai mult de atât, dorește să descopere cât mai mulți copii români care cântă pentru a-i ajuta să-și urmeze pasiunea. Un reportaj de Elena Postelnicu (corespondent România Actualități), în Italia, și difuzat la emisiunea ”Orizont Deschis” din 1 februarie 2015, realizată de Natalia Maxim.

Leonard Răchită, stabilit la Paris: ”în Franţa, ţara de care sunt profund legat, am încă nostalgia anilor de tinereţe din România”, emisiunea Orizont Deschis cu Natalia Maxim (1.02.2015)

Publicat de hdaraban, 1 februarie 2015, 12:18 / actualizat: 3 februarie 2015, 12:24

Palmaresul său artistic este destul de vast – de la expoziţii personale , la cele de grup în diverse colţuri ale lumii – Japonia, Egipt, SUA, Spania, Australia. Pe lângă activitatea artistică pariziana, Leonard Răchită şi-a manifestat interesul pentru simpozioanele de sculptură, fondând în acest sens două asociaţii internaţionale -Asociatia ,,International Art Centers” şi Asociaţia ,, Symposiums de Sculpture’, ambele cu sediul la Paris.

Recent a primit Diploma de Excelenţă şi Premiul Centrului de Cultură ‘George Apostu’ din Bacău, pentru ‘originalele abordări plastico-vizuale ale materiei şi spaţiului, statornicia viziunii şi crezului artistic cu care şi-a conceput şi desăvârşit celebre serii şi cicluri sculpturale’, în cadrul Simpozionului Naţional de Estetică.

În interviul propus spre audiţie, artistul şi profesorul Leonard Răchită, ne vorbeşte despre parcursul său artistic la Paris, amintind de personaliaţile exilului şi, în primul rând, de relaţia pe care a avut-o cu marele sculptor George Apostu. De asemenea, ne încredinţează gânduri, aminitiri din cele mai frumoase perioade ale vieţii sale în Franţa, ţara de care se simte profund legat,dar în care mai are incă nostalgia anilor din România.

George Bețianu – românul stabilit la Londra de peste 20 de ani și care, în 2015, are 6 firme cu peste 600 de angajați dintre care, majoritatea sunt români. În interviul acordat pentru emisiune vorbește despre cum s-a adptat la societatea britanică și despre cum a reușit să-și dezvolte afacerile care, la ora actuală, valorează de milioane de lire sterline. De asemenea, George Bețianu vorbește despre cum sunt priviți, în realitate, românii și în ce măsură profesionalismul lor este apreciat de către angajatorii britanici. Așadar din Bucovina, în Marea Britanie…

Colegiul Național Petru Rareș din Piatra Neamț – singura instituție din Europa premiată la competiția Zayed Future Energy ce s-a desfășurat la Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite.

Proiectul grupului de elevi a câștigat 100 de mii de dolari, iar implementarea lui este direct legată de energiile regenerabile și de folosirea chibzuită a resurselor. La evenimentul de premiere a participat Alexandru Iacob, cel care i-a îndrumat pe tinerii performeri. Profesorul vorbește despre momentele oficiale,dar și despre atenția ce este acordată, în Emirate, filosofiei folosirii noilor tehnologii.

Povestea bustului lui Cuza de la Heidelberg, Germania, locul unde a murit domnitorul. Un dialog cu Iosif Herlo, președintele ”Asociației Culturale Alexandru Ioan Cuza, societate pentru literatură muzică și artă”, emisiunea Orizont Deschis cu Horia Daraban (25.01.2015)

Publicat de hdaraban, 25 ianuarie 2015, 14:42 / actualizat: 16 februarie 2015, 15:01

Nu în ultimul rând, invitatul ediției vorbește despre felul în care s-a adaptat la principiile societății germane și face o paralelă între condițiile în care a sosit el în țara gazdă și care sunt provocările actuale pentru cei care ajung în Germania.

Ca în fiecare ediție, și de această dată suntem atenți către Italia pentru că, de acolo, ne vin ecourile acțiunilor organizate cu prilejul Zilei Unirii.

În școlile din Ladispoli copii români au realizat o expoziție de desene: „Miracolul Unirii. Alexandru Ioan Cuza si Mos Ion Roata”, eveniment la care au participat reprezentanți ai comunitătii de români din oraș și din Roma, dar și conducerea școlilor precum și părinți ai copiilor. Un reportaj realizat de Elena Postelnicu:

Prezențe românești și la Varșovia, Polonia. Este vorba despre scriitorul și traducătorul ieșean Alexandru Șerban. El a luat parte la lansarea volumului de poezie “Poetul se ascunde in cuvinte” de Jaroslaw Zielinski. Traducerea în limba română a fost realizată chiar de el.

Manifestarea a cuprins și un moment artistic, dedicat poetului National Mihai Eminescu. Printre cei prezenți la manifestare s-au numărat și reprezentanți ai diasporei românești. Întors din Varșovia, profesorul Alexandru Șerban a dorit sa ne împărtășească și noua din impresiile culese la întâlnirea culturală polono-romana. Natalia Maxim a realizat interviul.

Combatarea terorismul în Europa, una dintre temele de dialog la reuniunea de la Bruxelles a miniștrilor afacerilor externe din UE – Pro Europa cu Horia Daraban (20.01.2015)

Publicat de hdaraban, 20 ianuarie 2015, 15:57

Subiectele, bineînțeles au fost de actualitate, iar evenimentele recente au reclamat poziții clare din partea partipanților la întrunire. Într-o conferință de presă șefa diplomației europene, doamna Federica Mogherini a punctat care au fost principalele concluzii și măsuri ce pot și vor fi luate.

(AUDIO/VIDEO) La Iași, marș al tăcerii după evenimentele tragice care au avut loc recent în Franţa

Publicat de hdaraban, 11 ianuarie 2015, 16:48

Inițiativa venită din partea tinerilor francezi aflați la studii la universitățile ieșene a adunat și români care s-au alăturat în dorința de transmite aceleași gânduri: sprijin moral, dar și susținere pentru ideea de libertate a presei și de respingere a actelor de violență îndreptate împotriva jurnaliștilor.

De precizat că marșul tăcerii de la Iași a cuprins și un moment de reculegere în fața sediului Insitutului Francez din bulevardul Carol I. (foto/audio/video – Horia Daraban)

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=KgL9XpXREQI&feature=youtu.be[/youtube]

Școală românească la Torrejon, Spania. Florica Anghel, profesoară: ”îi învățăm pe copii să gândească, să vorbească în limba română”, emisiunea Orizont Deschis cu Horia Daraban (11.01.2015)

Publicat de hdaraban, 11 ianuarie 2015, 15:51 / actualizat: 16 februarie 2015, 16:05

Mai mult, cei plecați și-au adus și familiile. Așa se face că nu puțini sunt românii ai căror copii născuți sau crescuți în peninsula iberică pierd contactul, legătura cu limba maternă.

Pe acest fundal ce poate fi multiplicat de zeci de ori, indiferent de reperul geografic european, apar inițiative cum este cea de la Torrejon, de lângă Madrid. Este vorba despre o școală pentru copiii familiilor de români.

De aici, o întreagă poveste ce merită a fi adusă în atenție. Partener de dialog este doamna profesoară Florica Anghel, unul dintre dascălii care și-au asumat misiunea de a readuce limba română în gândul și pe buzele copiilor conaționalilor noștri.

Tot despre românii plecați peste hotare, de această dată despre cei din Italia. Anul Nou a trecut, petrecerile de Revelion sunt cel mult un ecou.

Și totuși,  120 de românce care îi îngrijesc pe bătrânii italieni, acele femei care în noaptea dintre ani au fost nevoite să lucreze și nu au putut sărbători au participat chiar la 11 ianuarie la un ”Revelion al badantelor”. Un reportaj semnat de Elena Postelnicu.

Artistul plastic Ofelia Huțul din Iași, o prezență activă pe simezele din țară si din străinătate. A expus în Franța, Bulgaria, Ucraina și Republica Moldova.

În prezent, se pregătește pentru o nouă expoziție personală, care va fi deschisă în vara acestui an, în Franța.

Cei care vor să-i admire picturile, pot trece pragul Galeriei de Artă de la Grant Hotel Traian din Iași, unde artista vine cu o expoziție fresh, intitulată „Transcendențe”. Un interviu realizat de Natalia Maxim.

Invitatul ediției: Dan Nechita, președinte LSRS despre Premiile Ligii Studenților Români din Străinătate, emisiunea Bună dimineața cu Mihai Florin Pohoață și George Onofrei (05.01.2015)

Publicat de hdaraban, 5 ianuarie 2015, 12:06 / actualizat: 6 ianuarie 2015, 12:21

Acesta este unul dintre subiectele discutate de realizatorii Mihai Florin Pohoață și George Onofrei cu invitatul ediției: Dan Nechita, Președinte LSRS.

Liliana Chirilă, Dublin, Irlanda: “…dorul de casă şi de familie e tot timpul prezent”, emisiunea Orizont Deschis cu Natalia Maxim, (4.01.2015)

Publicat de hdaraban, 4 ianuarie 2015, 21:58

Şi-n 2015 continuăm cu poveştile de succes ale românilor care au decis să ia calea străinătătii pentru o şansă mai bună la viaţa, pentru a experimenta noul şi a cunoaşte alte culturi.

Este şi cazul Lilianei Chirilă din Tg.Neamt, care încă de pe băncile universitătii ieşene, visa să studieze peste hotare. Destinaţia avea să fie Irlanda, unde a urmat a doua facultate la Dublin Business School, studiind Marketing and Event Management.
A îmbinat studiul cu activitatea în domeniul administrativ, iar in 2013 a avut oportunitatea de a lucra la Yohoo în calitate de Online Campaign Manager. Actualimente este Senor Account Manager la compania internationala de marketing Epsilon.

Cei 8 ani de Irlanda, înseamnă pentru Lilaian Chirilă, studiu, muncă intensă, dar şi sentimentul împlinirii profesionale şi personale. A găsit în această ţară nordică multă caldura, în pofida vremii imprezivizibile, simte că este apreciata şi că aici, pe“ Insula de Smarald”, a descoperit o altă perspectivă asupra vieţii.

Un alt tânăr, de această dată ieșean, transformă pasiunea sa pentru afaceri într-o experiență originală în Danemarca. Daniel Damian a plecat în urmă cu un an și jumătate la Copenhaga unde, pe lângă studiile de la Business School din capitala daneză, lucrează în domeniul comerțului online. Toate acestea se datorează experienței de acasă, dar și talentului său de netăgăduit.

https://www.facebook.com/danieldamianro/posts/4959101752407

Nicoleta Loghin, de 11 ani în Spania: ”românii sunt văzuți bine și sunt doriți la lucru pentru că sunt foarte harnici” – Orizont Deschis cu Horia Daraban (28.12.2014)

Publicat de hdaraban, 29 decembrie 2014, 19:49

Dialogul cu invitata ediției, doamna Nicoleta Loghin, are menirea să aduca în ediția de sfârșit de an toate acestea: povestea personală, dar și relatări despre pulsul comunității românești de la Torrejon de Ardoz, lângă Madrid, Spania.

Și pentru că sărbătoarea are un plus de emoție în cazul celor plecați peste hotare, aceeași voce, a invitatei, ne spune povestea unui spectacol românesc ce s-a consumat chiar în Ajun de Crăciun.

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=62OQIMOKDrs[/youtube]

Anticipăm evenimente pentru începutul de an 2015 și anunțăm, prin vocea interlocutorului, Alexandra Sasu – vicepreședinte comunicare în cadrul Ligii Studenților Români din Străinătate, că luna ianuarie aduce Gala Premiilor LSRS, de altfel singurul eveniment care scoate în evidență performanțelor tinerilor români care se remarcă în mediul academic internațional.

Dincolo de subiecte, echipa emisiunii ”Orizont Deschis”, Natalia Maxim și Horia Daraban, vă urează un an bun, încărcat de reușite și distanțe cât mai mici față de cei de acasă! La mulți ani!