De ce m-am întors în România: O idee unică, o echipă entuziastă, un viitor mai bun pentru românii cu studii internaţionale.Interviu cu Adriana Comăneci, co-fondator Reviro.

Publicat de , 14 octombrie 2015, 16:28 / actualizat: 14 octombrie 2015, 17:41

În călătoria pe care am început-o în campania „De ce m-am întors în România” am descoperit oameni, poveşti dar şi proiecte de succes. Unul dintre acestea este REVIRO, o companie care oferă consultanţă şi recrutează tineri cu studii şi experienţă internaţională. Jumătate dintre membrii echipei au studiat în străinătate şi s-au întors în România pentru a construi proiecte precum RIUF şi UNIVERSALIO. 

REVIRO lucrează cu unele dintre cele mai importante companii din România pentru a identifica joburi interesante şi provocatoare, pentru persoane care au studiat sau au lucrat în străinătate.

Am stat de vorba cu Co-fondatorul REVIRO, Adriana Comăneci şi am aflat motivele pentru care se întorc tinerii români din străinătate şi ce-i aşteaptă atunci când se întorc acasă.

Anca Loghin: Ce presupune proiectul REVIRO?

Adriana Comăneci: Reviro vizează atragerea românilor cu studii internaţionale înapoi în ţară, în funcţie de interesele şi nevoile pe care le au. Noi am dezvoltat business-ul acesta cu scopul de a-i ajuta atât în zona de joburi şi de a-i conecta cu piaţa forţei de muncă din România cât şi pe partea de antreprenoriat, în sensul în care sunt tineri interesaţi să-şi dezvolte propriile business-uri dacă îşi pun problema să se întoarcă în ţară.

www.wall-street.ro

Anca Loghin: Cum v-a venit această idee de afacere?

Adriana Comăneci: Ideea iniţială îi aparţine partenerului meu, celuilalt Co-fondator, Alexandru Ghiţă, care de mai bine de 10 ani organizează RIUF, Târgul Universităţilor Străine în România; este cel mai mare târg, dacă nu mă înşel, din Estul Europei de profil, şi oferă consiliere tinerilor care vor să plece la studii în străinătate prin două servicii, Edmundo şi Universalio. Deci cumva, ideea a venit foarte natural, ca o cerinţă foarte naturală, a ajutat foarte mulţi tineri să plece în străinătate şi apoi au început să vină cererile de genul: „Mulţumesc pentru că m-aţi ajutat să studiez în afară dar m-ar interesa să mă întorc înapoi în ţară, ştiţi vreun job interesant pentru mine, care mi s-ar potrivi?”. În felul acesta, colegul meu a ajutat punctual câţiva dintre aceşti tineri, acolo unde mai avea prieteni sau ştia de joburi, dar că să o faci pentru mai bine de 5000 de români, care ar putea fi interesaţi să se întoarcă în ţară (pentru că atâţia sunt cei care termină studiile în fiacre an) era nevoie de ceva mai consistent şi mai sustenabil. Am început să lucrăm împreună primele idei prin anul 2011 şi undeva prin 2013, în august, am lansat povestea cu toate pânzele sus.

Anca Loghin: Practic a fost un răspuns la o necessitate venită din piaţă, poate mult spus piaţă, dar o necesitate venită din partea acestor tineri….

Adriana Comăneci: Într-adevăr nu este o piaţă în adevăratul sens al cuvântului, o piaţă formată. Pe de o parte este un număr mare de români care termină studiile în străinătate în fiecare an dar în acelaşi timp nu suficient de mare cât să existe o piaţă o piaţă în sensul acesta. Am observant însă, (eu venind din domeniul resurselor umane şi am lucrat şi de partea companiilor, şi stand e vorbă şi cu alte companii) că există un potenţial foarte mare de a atrage oameni bine pregătiţi. Companiile în continuare se plâng de faptul că nu reuşesc să ajungă la suficient de mulţi oameni buni, talentaţi pe care să-i angajeze în companiile lor. Atunci, cumva, vedeam că există această oportunitate de a pune împreună cererea cu oferta.

Ce am mai observant atunci când am stat de vorba cu sute de oameni, este că mulţi dintre ei spun: “ M-aş întoace dar nu ştiu la ce”. Fenomenul care se întâmplă este următorul: sunt foarte mulţi tineri care pleacă imediat de pe băncile liceului sau după primii ani de studiu în ţară şi nu sunt foarte conectati la piaţa forţei de muncă din România. Şi atunci, după ce studiază, 2, 3 poate chiar 4 ani în străinătate le este mai uşor să se uite la care sunt opţiunile lor de carieră în ţara în care au studiat şi le este peste mâna se să uite la care le sunt opţiunile în România. Aici intervenim noi şi cumva vrem să aducem mai aproape de ei opţiunile concrete de carieră în România.

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://youtu.be/cs7tjVG-JhY[/youtube]

Anca Loghin: Spuneaţi că ideea a răsărit în 2011, câţi ani efectiv de lucru aveţi cu firma Reviro?

Adriana Comăneci: Am început în august 2013 efectiv să lucrăm pe acest concept şi de atunci am recomandat undeva la peste 500 de candidaţi care diferite companii, am lucrat ce-i drept numai în Bucureşti până acum şi am plasat efectiv peste 70 de oameni în diverse roluri de juniori, de proaspăt absolvenţi. La asta ne uităm în momentul acesta dar ne dorim foarte tare pe viitor să putem fi de ajutor şi pentru oamenii care au mai multă experienţă, 2- 5 ani şi sunt întorşi de la studii din străinătate.

Anca Loghin: Având în vedere că este un concept nou pe piaţă românească, cu siguranţă aţi întâmpinat şi dificultăţi în a-l pune în practică, în acest sens, care au fost provocările pe care le-aţi întâlnit ?

Adriana Comăneci: Mulţi dintre ei vor să se întoarcă dar nu la orice şi vor cumva să beneficieze de această experienţă şi educaţie internaţională şi de toate eforturile pe care le-au făcut. Într-adevăr, până acum, nu sunt atât de multe companii extrem de deschise în a-i angaja pe aceşti oameni foarte uşor pentru că, aceşti oameni vin cu anumite pretenţii dar, nu exagerate, şi subliniez acest lucru. Într-adevăr se uită la un salariu decent dar din experienţa de până acum sunt oameni care cu greu ar veni pe salarii sub 500 de euro de exemplu. Un alt lucru dificil cu care ne confruntăm este cum ajungem la ei, pentru că studiază în toată Europa. 95 % dintre Românii care studiază în străinătate sunt în Europa, relativ aproape de casă, dar sunt foarte fragmentaţi: în Marea Britanie, în Germania, în Olanda, Danemarca, Franţa, Italia şi atunci pentru noi este un efort foarte mare şi susţinut de a ajunge la aceşti oameni şi de a le arata şi explica că există o opţiune reală de a avea o carieră şi în România.

Anca Loghin: Cum reuşiţi să ajungeţi la ei?

Adriana Comăneci: Până în momentul de faţă noi am făcut foarte multe lucruri online şi făcând multe parteneriate cu ONG-uri care se adresează lor sau cu Asociaţii de Români şi de Comunităţi de Români din Universităţile din străinătate, unde studiază ei şi prin reţelele sociale, care au funcţionat foarte bine până acum. Aşa am reuşit să fim foarte mult în contact cu ei. Următorul, pas, un lucru pe care îl dorim foarte mult, este să reuşim să atragem o finanţare care să ne permită să plasăm câte un reprezentant de-al nostru în fiecare ţară care să meargă din Universitate în Universitate, să vorbească cu românii de acolo astfel încât să fie mult mai credibil, pentru că una este o conversaţie online şi altă este o conversaţie faţă în faţă.

Anca Loghin: Care ar fi punctul forte în convingerea acestor tineri de a se întoarce în România?

Adriana Comăneci: Cumva nu ţinem neapărat să îi convingem, aceasta este o opţiune personală pe care o iau, ce ne dorim foarte mult este să facă o alegere în cunoştinţă de cauză. Ne dorim foarte mult să îi informăm corect, să le arătăm care sunt opţiunile şi apoi să i-a o decizie într-o directive sau alta.

Ce-am observant noi din experienţa proprie este ca în România sunt foarte multe oportunitatati de dezvoltare şi de afirmare şi oportunităţi de a face lucruri cu mâinile tale, de a-ţi pune amprenta pe ceva, de a arde etape, ceea ce în companiile din afară se întâmplă foarte, foarte rar, pentru că lucrurile sunt aşezate, bine puse la punct, eşti o mică bucăţică de puzzle, într-un puzzle foarte mare. Aici, la noi poţi să arzi aceste etape şi ai aceste oportunităţi de dezvoltare personală şi profesională.

www.zf.ro

[quote align=”center” color=”#999999″]Ce am mai observant atunci când am stat de vorba cu sute de oameni este că mulţi dintre ei spun: “ M-aş intoace dar nu ştiu la ce”.[…] Pe de-o parte aceşti oameni vin cu anumite pretenţii dar, nu exagerate şi subliniez acest lucru, într-adevăr se uită la un salariu decent. Sunt oameni care cu greu ar veni pe salarii sub 500 de euro de exemplu. [/quote]

Anca Loghin: Există anumite ţări de unde poate aveţi o afluenţă mai mare de tineri care se întorc?

Adriana Comăneci: Până acum nu a realizat nimeni un studiu legat de câţi se şi întorc, ştim cam câţi pleacă dar nu ştim câţi se întorc efectiv după ce termină studiile. Sperăm să reuşim anul aceasta să terminăm un studiu care să ne spună şi acest lucru, este o preocupare pentru noi. Avem oameni cu care am discutat din Marea Britanie, din Germania foarte mulţi, din Austria, din Italia, Franţa, în Olanda au început să studieze foarte mulţi tineri şi automat sunt şi oameni car vor să se întoarcă.

Anca Loghin: Care ar fi proiectele de viitor şi planurile de viitor?

Adriana Comăneci: În primul rând vrem să reuşim să fim relevanţi pentru cât mai mulţi dintre cei care termină studiile în străinătate şi-şi pun problema să se întoarcă acasă. Ne dorim să creştem la ordinul sutelor de oameni plasaţi şi mii de oameni recomandaţi într-un singur an, aceasta pe de o parte. Acest lucru înseamnă să reuşim să intrăm în contact cu cât mai mulţi dintre ei şi live, nu numai în online. Un alt subiect important pentru noi este să ne preocupăm şi de zona aceasta antreprenorială, să găsim soluţii astfel încât să creăm un mediu prin care să sprijinim tinerii interesaţi de a-şi dezvolta business-ul în România. În sensul acesta, primul lucru pe care l-am făcut este un studiu pe care îl avem în derulare, care să ne raspundă la întrebarea: cât de interesant este pentru tinerii care studiază în străinatate să-şi deschidă propriile afaceri în România.

Anca Loghin: În demersul dumneavoastră mizaţi si pe sprijinul Asociaţiilor de Studenţi, al autorităţilor?

Adriana Comaneci: Într-adevăr ne sprijină foarte mult Asociaţiile de Români din străinatate, foarte mult în Marea Britanie există acest lucru. Acolo unde sunt mai mult de 70-100 de români, se constituie această asociaţie a românilor de la Universitatea respectivă. Nu ne-am orientat nici noi foarte mult către instituţiile publice până în momentul acesta, am preferat sa rămânem mai ancoraţi în zona privată şi să punem pe picioare acest concept cu sprijinul mediului privat. Pe termen lung am vrea să colaborăm şi cu mediul public.