Muzeul Național Bruckental

Publicat de nicolaetomescu, 6 ianuarie 2017, 18:40

Cel mai mare muzeu din Sud-Estul Europei, datorită, în primul rând, colecţiilor vaste aflate în patrimoniul instituţiei, deschis oficial din anul 1817 (având la acea vreme 1.090 de picturi, din colecţia baronului Samuel Brukenthal), alcătuit din Palatul Brukenthal, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Istorie, Muzeul de Istoria Farmaciei, Muzeul de Arme şi Trofee de Vânătoare, reprezintă unul dintre cele mai însemnate monumente în stil baroc din România…

*

Construit între anii 1778-1788 (destinaţia îniţială privește reşedinţa baronului Brukenthal, ca spaţiu dedicat colecţiilor acestuia), Palatul Brukenthal este cel mai vizitat muzeu din Sibiu. Faţada clădirii palatului păstrează blazonul familiei Brukenthal. Saloanele baroc, spaţii de recepţii şi serate muzicale, păstrează piese originale: sobele în stil rococo şi neoclasic, tapetul de mătase roşie, cel de hârtie pictat în stil oriental, candelabrele din sticlă de Murano, piese de mobilier transilvănean de secol XVIII; toate sunt elemente originale și pot fi privite la muzeul din Piaţa Mare…

Galeria de Artă este alcătuită din expozitii permanente: Galeria de artă naţională, Cabinetul de Stampe, Colecţia de Artă decorativă şi Pinacoteca Brukenthal. Se cunosc puţine detalii despre modul de formare al colecţiilor existente în patrimoniul muzeului; primele înregistrări ale pieselor achiziţionate apar abia după anul 1770. Fondul vechi al colecţiei include gravură europeană din secolele XVI-XVIII. Baronul Samuel von Brukenthal a început să colecţioneze stampe la Viena, primele documente privind achiziţiile sale datând din perioada 1775-1786. Interesul colecţionarului s-a îndreptat, în primul rând, către gravura de interpretare, după marii maeştri ai Renaşterii şi Barocului, ce completau colecţia sa de pictură europeană. Colecţia cuprinde aproape 1.000 de stampe din şcolile germană, austriacă, flamandă, olandeză, italiană, franceză, engleză şi elveţiană. Alte 2.000 de planşe, incluse în albume, ilustrează colecţii faimoase ale secolului al XVIII-lea (de la Paris, Viena, Dresda, Roma, Dűsseldorf şi Londra). Nume importante din colecţia Brukenthal? Albrecht Dűrer, Marcantonio Raimondi, Agostino Carracci, Hendrick Goltzius, Egidius Sadeler, Boetius şi Schelte Bolswert, Cornelis Galle, Lucas Vorsterman, Jan Saenredam, Cornelis Bloemaert, Jacques Callot, Antoine Masson, Claude Mellan, Robert Nanteuil, Giambattista Piranesi, Giovanni Battista Tiepolo…

Calendarul realizat de Martin Hochmeister / pe anul 1790 / menţionează, printre atracţiile oraşului, pinacoteca ce număra 800 de tablouri şi era dispusă în 13 săli ale Palatului Brukenthal. Colecţiile muzeului au fost îmbogăţite prin achiziţii şi donaţii. Primul catalog tipărit al pinocotecii, de fapt catalog-manuscris al galeriei, a fost editat în anul 1844 şi semnat de pictorul Franz Neuhauser jr. Inventarul arată o pinacotecă formată din 1.070 de tablouri şi adăpostită în 15 încăperi de la etajul al doilea. În prezent, în sălile Palatului Brukenthal – devenit un veritabil Muzeu de Artă – se află exponate din Galeria de Artă Naţională.

Palatul găzduieşte şi Biblioteca Brukenthal, care însumează aproape 300.000 de unităţi (manuscrise, carte străină rară, carte românească veche, transilvanice, carte curentă, reviste de specialitate).

Colecţia de pictură europeană a Baronului Samuel von Brukenthal deţine un număr de aproximativ 1.200 opere ale principalelor şcoli de pictură europeană din secolele XV-XVIII: flamandă-olandeză, germană, austriacă, italiană, spaniolă şi franceză. Şcoala flamandă şi olandeză este reprezentată prin maeştri formaţi în renumitele centre de pictură de la Bruxelles, Amsterdam, Anvers, Gant, Bruges, Leida, Utrecht, opere impresionante semnate de Marinus van Reymerswaele, Frans Floris Van Vriendt, Jan Fyt, Hendrik ter Brugghen. Şcoala germană şi austriacă cuprinde peste 430 de tablouri; alături de nume ilustre ale Renaşterii germane târzii, precum Lucas Cranach cel Bătrân sau Schwab von Wertinger, colecţia muzeului găzduieşte numeroase opere ale unor pictori ai secolelor XVII-XVIII: portretişti precum Christoph Pauditz, cunoscut elev al lui Rembrandt, Jan Kupetzky și Martin Meytens, peisagişti apreciaţi ca Anton Faistenberger, pictori de scene religioase şi mitologice precum Hans von Aachen, Peter Strudel, Frans C. Sambach, dar şi maeştri ai naturii statice ca Georg Hinz, Franz W. Tamm sau Maximilian Pfeiler. Şcoala italiană, deşi ilustrată printr-un număr relativ mic de opere în raport cu celelalte şcoli (în jur de 200 de pânze), are o pondere importantă prin prezenţa unor lucrări ale cunoscuţilor artişti: Alessandro Botticelli, Tullio Lombardo, Tiziano Vecellio, Paris Bordone, Sebastiano Ricci, Alessandro Magnasco. Reprezentative rămân şcolile: veneţiană, genoveză şi napoletană.

Colecţia de artă naţională a Muzeului Brukenthal se datorează dorinţei şi interesului curatorilor muzeului, din secolul al XIX-lea, faţă de realizările artiştilor locali; aceasta cuprinde piese de pictură, grafică, sculptură, mobilier, argintărie, poţelan, sticlărie etc. din secolul al XV-lea până în perioada contemporană. Colecţia de pictură transilvăneană, una dintre cele mai reprezentative de acest fel din România, conţine un mare număr de portrete din secolele XVI-XVIII, importante mai ales din punct de vedere istoric şi documentar; din colecţie fac parte Portretul lui Lucas Hirscher al pictorului braşovean Gregorius, considerat primul portret laic din istoria picturii naţionale, portretul comitelui Mathias Semriger aparținând pictorului de origine slovacă (activ în Transilvania) Jeremias Stranovius, portretul Annei Maria Huttern şi portretul lui Johann Gottlieb Fabritius ale lui Johann Martin Stock, cel mai apreciat pictor sibian al epocii, portretul istoricului Hans Eder al artistului de origine vieneză, stabilit la Sibiu, Franz Neuhauser… Colecţia de artă modernă şi contemporană este dedicată principalelor momente ale evoluţiei picturii româneşti, numelor de referinţă: Nicolae Grigorescu, iniţiatorul picturii româneşti moderne, Theodor Pallady, considerat cel mai reprezentativ pictor interbelic, Hans Mattis Teutsch, primul pictor abstract, Corneliu Baba şi Alexandru Ciucurencu – iniţiatori ai şcolii contemporane româneşti de pictură. Colecţia de grafică transilvăneană, care întruneşte peste 3.000 de desene, acuarele şi gravuri, este o importantă sursă de documentare referitoare la evenimentele istorice şi culturale ale Transilvaniei din secolele XVIII-XIX. Colecţia de artă decorativă a Muzeului Brukenthal deţine o importantă colecţie de acest gen; cuprinde altare, sculpturi, argintărie laică şi de cult (secolele XV-XVIII), sticlărie, covoare orientale şi mobilier, piese de o valoare artistică deosebită, ale căror stil şi tehnică probează apartenenţa lor la spaţiul central-european; multe dintre piesele de argintărie sunt considerate capodopere ale artei din zona Transilvaniei; din secolele XVI-XVIII, se păstrează, alături de vase liturgice, diverse piese de argintărie laică şi obiecte de podoabă, în realizarea cărora meşterii argintari transilvăneni au introdus forme şi motive decorative folosite în cele mai renumite ateliere europene; colecţia deţine 10 piese din creaţia celui mai renumit argintar sibian, Sebastian Hann (activ între anii 1675-1713), cea mai cunoscută fiind Cana lui Mathias Semriger (datată: 1682)…