Povestea României. Județul Dâmbovița

Publicat de nicolaetomescu, 12 noiembrie 2016, 21:05

Deasupra orașului Sinaia se înalță, în deplina lui monumentalitate, Masivul Bucegi. Vârful Omu (adjudecat de Dâmbovița) este apropiat de cer cu a sa înălțime de 2.505 m, Babele și Sfinxul nu sunt doar nume date unor formațiuni stâncoase.

„Potrivit documentelor deţinute de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dâmboviţa, monumentele naturale Babele şi Sfinxul se situează în raza administrativ-teritorială a judeţului Dâmboviţa, comuna Moroieni”, susţine prefectul de Dâmboviţa, Iancu Caracota. Documentul nu a fost recunoscut niciodată de autorităţile prahovene. „Actul de delimitare al comunei Moroieni, unde cabana Babele apare ca fiind pe teritoriul judeţului Dâmboviţa, este semnat doar de şeful Oficiului de Cadastru Dâmboviţa. Lipsesc semnăturile primăriilor Buşteni şi Moroieni”, susţine Vasile Vădan, consilier juridic al Prefecturii Prahova.

Considerând drept inutilă orice alegere care nu se dovedește, în același timp, cunoaștere liberă, am ales una dintre mașinile de teren offroad, tolănite ca niște tigri lângă telecabina cu program domestic. „Dresorul”, fost inginer geodez, pasionat de mașini, internet, fotografie, tehnologie, politică ș.a.m.d., ne-a propus o experiență mustind a adrenalină, soare, stânci, motoare turate, rampe abrupte, a urcat pante la inclinații care sfidau gravitatea, a trecut prin apă, a scurtat drumul prin pădure, a organizat, practic, zbuciumul ieșit din haos, destinat celor care vor să cunoască natura cu flora și fauna ei, celor care vor să aprofundeze istoria, celor care vor să cunoască, energic, locurile și legendele. Am luat drumul Târgoviștei, numai că, după aproximativ 10 km, am agățat drumeagul spre dreapta, către o cabană, și încă 2 km distanță de construcția propriu-zisă, pe drum forestier, urmînd aventura de 19 km, prin zone cu bolovani sau șanturi săpate, acolo unde este vitală tracțiunea integrală. Am învățat, mai presus de toate, să menținem și să cultivăm respectul pentru întreg mediul înconjurător, nu numai pentru Babele – monumente ale naturii, fenomene eoliene care au îmbrăcat stânca în forma ciupercilor, pentru Sfinx – monument despre originea căruia se afirmă că poate desemna fie un fenomen natural, fie o creație moștenită de la daci, pentru Peștera Ursului – situată pe versantul stâng al Văii Tătarului (afluent al Ialomiței), cea mai înaltă stațiune paleolitică din România, locul unde au fost descoperite rămășite ale lui Ursus Spelaeus, pentru Peştera Ialomicioarei – aflată la 1.600 de metri altitudine, pe o suprafaţă de peste 220 de hectare, are mai multe săli mari, decorate cu stalactite şi stalagmite…

*

Trebuie descris, cu entuziasmul tinereții (nu spunem copilăriei), un spațiu care ne place sau trebuie descrisă, în mod precis și limpede, viața pe care o duc oamenii? În toate locurile am întâlnit oameni care lucrează cu îndemânare, orice le oferă condiția materială și le cere condiția morală, prin sforțarea de a se dumiri. Stau mărturie cei care s-au păstrat țărani, care produc și conviețuiesc în intimitate, nu țin la capriciile modei, nu cred în lucrurile și ideile moarte, lipsite de semnificație spirituală, ci în lucruri hrănite din ființa lor și a strămoșilor. Sunt multe fapte înregistrate de camera video, de aparatul foto sau de reportofon. Jurnalul, fie el circular, oricum atipic, relatează – în scris, prin intermediul filmului, a dimensiunii online – doar fragmente din întregul care ține de călătorii.

*

În localitățile urbane, trecutul nu poate salva, deseori, prezentul. Clădirile de beton din Târgoviște, spre exemplu, te împiedică să-ți încarci privirea cu respectul datorat fostei reședințe regale, centrul vieții politice, culturale și artistice a Valahiei feudale. Ajungi la Curtea Domnească, iei aminte de Mircea cel Bătrân sau de Paul de Alep, te surprinde aglomerarea de ruine, vezi înălțându-se Biserica Domnească (ctitoria aceluiași Petru Cercel), marea biserică voievodală, a „Adormirii” (Vasile Lupu și-a legat numele de acest exemplu tipic al arhitecturii bizantine), Turnul Chindiei, de sine stătător, înălțat în timpul domniei lui Vlad Țepeș, deschis astăzi și oamenilor cu memoria scurtă sau cu fantezia clișeului „Dracula”. Sunt altfel de străjeri care anunță închiderea porților către apusul soarelui, dar, până atunci, nu te pot împiedica să admiri panorama parcului care înconjoară ruina.