Povestea României. Județul Neamț
Publicat de nicolaetomescu, 25 decembrie 2016, 16:23
Pe valea râului Bicaz, în aval de Lacu Roșu, încep Cheile Bicazului (lungi de 8 km, de la Lacu Roșu până la Bicazul Ardelean), un fel de ascensor, cu zig-zag-uri amețitoare, care te plimbă între Transilvania și Moldova. Serpentinele din Chei nu nimeresc în mijlocul unor magazine cu produse meșteșugite în zonă, dar trec razant, lasă în urmă gesturile fixe ale obișnuinței. Pereții de calcar parcă au fost tăiați cu ferestrăul de apele repezi ale Bicazului; mai mult, ascund peșteri și avene. Ne îngăduim libertatea picăturilor de apă care desenează râurile, măreția stâncilor ne înfășoară ca și cum ar afirma rădăcinile unei lumi, iar îmbrățișările dintre om și munte țes împrejurări curate…
*
Ajungem în alt județ, Neamț, la altă atracție turistică – Lacul de acumulare Izvorul Muntelui (35 km lungime, pe o suprafață de 33 km2), cunoscut și sub numele de Lacul Bicaz, cel mai mare lac artificial (antropic) amenajat pe râurile interioare din România, situat pe cursul superior al râului Bistrița. Locul s-a format drept consecință a construirii barajului hidroenergetic de la Bicaz, gigant cu o înălțime de 127 m, al cărui botez s-a făcut prin excavarea sutelor de mii de m3 de stâncă.
De regulă, deasupra apei nu mai pendulează nimic. Barajele pot distruge modul de viață al oamenilor din jur, împingându-i, asemenea unei vrăji, în casele absenței. Noua etică de conservare ecologică nu trebuie comparată cu trenul fără călători. Apa, aerul, solul înseamnă baza, locomotiva. Dacă nu vom reuși să călătorim cu expresul vieții, nu vom avea alte șanse. Depindem de ceea ce se petrece în jurul nostru. Multă frumusețe ia naștere din apă: Se spune: „apa curge întocmai ca viața”. Ce alegem? Sfârșitul sau începutul supraviețuirii?
