Angela Grămadă, analist politic: ”România începe să dezvolte o politică externă față de Ucraina mult mai asumată și cu o mult mai bună înțelegere a realităților din regiune”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (10.12.2023)

Publicat de hdaraban, 10 decembrie 2023, 22:12 / actualizat: 13 decembrie 2023, 12:28

Parlamentul ucrainean a adoptat un act normativ prin care sunt revizuite mai multe legi ce privesc drepturile minorităților naționale.

Legile au stipulări referitoare la limbile acestor minorități și la folosirea, predarea lor în instituțiile de învățământ. Demersul este legat și de răspunsul pe care îl așteaptă Kievul, la jumătatea lunii decembrie, la reuniunea Consiliului European (14 – 15 decembrie 2023), pentru deschiderea negocierilor de aderare.

În ceea ce privește România, subiectul poate fi legat și de anunțata și dorita eliminare a glotonimului ”limba moldovenească” și folosirea sintagmei ”limba română”.

Potrivit ultimului referendum din Ucraina (2001), comunitățile istorice românești însumează 400.000 de persoane, 150.000 considerați ca atare, iar 250.000 vorbitori de așa-zisă limbă moldovenească.

De altfel, chestiunea aceasta face parte din dialogul politico – diplomatic dintre București și Kiev, cel mai recent episod fiind întâlnirea, la București, a ministrului afacerilor externe, Luminița Odobescu, cu viceprim-ministrul pentru integrare europeană și euroatlantică a Ucrainei, Olga Stefanişina.

De altfel, oficialul român a exprimat aprecieri pentru decizia guvernului de la Kiev privind așa-numită limbă moldovenească, subliniind că, mai departe, este importantă implementarea integrală a acestei decizii la toate nivelele, central, regional și local, în toate regiunile din Ucraina.

La ”Weekend cu prieteni”, ediția din 10 decembrie 2023, Angela Grămadă, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale, a explicat în ce fel sunt legate drepturile minorităților naționale din Ucraina de deschiderea negocierilor de aderare.

Aceeași invitată a prezentat câteva din motivele pentru care exponenții comunității istorice românești din Ucraina trebuie susținuți în demersurile de a-și cere drepturile legate de limbă, folosirea și predarea ei în școli.

Nu în ultimul rând, analistul politic a creionat resortuile care au determinat România să amplifice demersul politic și diplomatic pe relația București – Kiev, inclusiv prin realizarea, în viitor, a unui parteneriat strategic.

Un interviu realizat de Horia Daraban.

Horia Daraban: Spuneam de acea întâlnire la București; două subiecte: deschiderea negocierilor de aderare și tocmai acesta, al limbii române și eliminarea glotonimului limbă moldovenească. Vă întreb, în acest sens, e un troc sau mai mult decât atât?

Angela Grămadă: Nu e neapărat un troc, e mai degrabă îndeplinirea acelor obligații ale Ucrainei pe care și le-a asumat în acest proces de integrare europeană. Și aici trebuie să să facă o mică paranteză, care ar putea să fie foarte relevantă pentru cei care analizează ce se întâmplă în Ucraina. Și trebuie să menționez că anul trecut, pe 13 decembrie, Rada ucraineană a votat legea cu privire la minorități și cu privire la educație și pentru ea, adică pentru Ucraina, ca țară, era un dosar închis. Însă criticile care au venit din exterior, formulate de anumite state europene, au pus pe gânduri autoritățile ucrainiene și acestea au fost nevoite să se adreseze către Comisia de la Veneția, iar aceasta a venit cu anumite recomandări.

Evident, recomandările Comisiei nu sunt obligatorii, dar în contextul în care presiunea publică din partea Ungariei este atât de mare și se știa acest lucru, că Ungaria se se va opune oricărui demers de integrare europeană al Ucrainei, autoritățile de la Kiev au revenit asupra legii și au adoptat o nouă variantă a sa, îmbunătățită, zic eu. Poate nu neapărat care să cuprindă toate așteptările minorității etnice române din din Ucraina, dar ea este îmbunătățită considerabil față de varianta care exista anterior. Ceea ce înseamnă că autoritățile de la Kiev sunt gata să asculte, sunt gata să ia în considerare anumite recomandări care i se fac, dacă aceste recomandări, cum spun ei, nu le contravin intereselor de securitate națională.

Și aici mai fac și a doua paranteză, care iarăși este necesară, pentru că de foarte multe ori autoritățile de la Kiev au spus că această lege a minorităților nu este adoptată sau este adoptată într-un anumit fel, adică cu un anumit conținut, ca să nu genereze premize ca Rusia să se simtă mai influent pe teritoriul Ucrainei. Iar în contextul agresiunii extinse a Rusiei împotriva Ucrainei, cu atât mai mult partea ucraineană a declarat că nu dorește să genereze beneficii pentru partea rusă, astfel încât aceasta să poată să influențeze mersurile lucrurilor în Ucraina.

Horia Daraban: Spuneți dumnevoastră de așteptări ale comunității istorice românești din Ucraina, mai ales comunitatea din sudul Basarabiei istorice, din regiunea Odesei și realitatea legislativă, în ce măsură s-au întâlnit aceste așteptări cu ceea ce s-a votat?

Angela Grămadă: Aici nu trebuie să să confundăm lucrurile, pentru că acolo există o decizie a guvernului, textul căruia eu încă nu l-am văzut, pentru că am tot urmărit ca să fie publicat acel text, dar înțeleg de la locuitorii din regiune, cei care se preocupă de de acest dosar, că deja există un mecanism care este pus în aplicare, dar cu foarte multe carențe sau cu foarte multe întârzieri și asta deoarece, pe de o parte, autorităților le lipsesc resursele financiare pentru a acoperi acele carențe și aici ne referim la manuale, la metodologie de predare în școli. Pe de altă parte, ei susțin că există alte lucruri, mult mai mult mai importante acum, care trebuie să fie puse în în funcțiune și că această decizie va urma să fie implementată în perioada imediat următoare.

Asta nu înseamnă că un asemenea răspuns din partea autorităților ucrainene poate să fie acceptat în primul rând de către locuitorii din regiune și, în al doilea rând, de către autoritățile de la de la București. De ce? Pentru că autoritățile de la București practic susțin integrarea europeană a Ucrainei, dar cu anumite puncte acolo care rămân pe agenda bilaterală și, pe lângă discuțiile deja care au fost agreate, noi vedem că, exact cum ați menționat și dvs. în continuare, România susține acest parcurs european al Ucrainei.

În continuare, România declară deschis, inclusiv adresând un mesaj și către vecinul său, Ungaria, că este nevoie ca Ucraina să vină în această familie europeană tocmai pentru a proteja minoritățile de agresiune extinsă a Federației Ruse și România încearcă să sugereze Ucrainei că, în această perioadă dificilă pentru pentru Kiev, va face tot posibilul să  sprijine demersurile autorităților de la de la Kiev, dar să nu facă rabat în același timp de la respectarea drepturilor și libertăților tuturor cetățenilor ucraineni și mai ales ale minorității etnice române.

Horia Daraban: Apropo de ceea ce spuneați, de carențe, și dau un exemplu  eu. În Ucraina, o școală primește statutul de instituție de învățământ cu predare într-o limbă a minorităților, dacă legislativul local, să spunem consiliul local, votează favorabil în acest sens. Sunt cazuri în care nu s-a acordat acest vot. Sunt și alte lacune. Pot fi acestea eliminate prin dialog între părțile interesate și mă refer, evident, la relațiile române ucrainene, există pârghii în acest sens?

Angela Grămadă: Cu siguranță, dar aici eu cred că trebuie să oferim mai mult sprijin liderilor minorității etnice din cele două regiuni. Bine în regiunea Cernăuți nu este atât de evident această problemă, dar liderii locali, cei care au nevoie de de această susținere și cei care încearcă să militeze pentru pentru respectarea acestor acestor drepturi, ei trebuie să fie susținuți, în primul rând, pentru că fără ca voința lor să fie exprimată sau să fie creat acel spațiu în care voința lor să fie exprimată foarte clar și susținută foarte clar de către ceilalți membri ai comunității locale, autoritățile române nu au pârghiile necesare pentru ca să pună pe agenda de bilaterală această discuție. Deci, în primul rând, trebuie să fie definită problema ca atare în regiunea respectivă și abia mai apoi să poată fi preluată și discutată la cel mai înalt nivel.

Din păcate, în ultima perioadă, pe agenda discuțiilor bilaterale a ajuns această problemă din cauza că au fost într-adevăr omise anumite aspecte, aspecte, nu doar aspecte, dar au fost omise inclusiv alocarea de resurse, inclusiv atenția cuvenită, voința politică din partea Ucrainei pentru a fi atentă la ceea ce se întâmplă în în cele două regiuni și au fost omise din această agendă politică a Ucrainei probleme care se referă la Ucraina în general ca ca la un stat unitar, în sensul că ei s-au concentrat pe majoritate și știm de ce. Pentru că ei creează acum statul-națiune, acest stat civic, fără a lua în calcul prea mult aceste sensibilități sau fără a lua în calcul acele diferențe de dezvoltare pe care le cereau minoritățile etnice din această țară, chiar dacă aceste minorități participă în rând cu populația majoritară la lupta împotriva agresiunii Rusiei extinse a asupra Ucrainei.

Deci ei trebuie să se simtă parte a acestui stat unitar. Pentru că atunci când îi întrebi pentru prima dată ce sunt ei și ce simt ei, ei în primul rând vor răspunde sau vor avea tendința de a răspunde că sunt cetățeni ai Ucrainei și abia apoi vor veni și cu această completare că sunt etnic români din Ucraina. Dar în primul rând ei sunt cetățeni ai Ucrainei care participă la acest act de de apărare a țării și a integrității teritoriale și nu trebuie să fie omiși inclusiv prin nevoile pe care le formulează și le adresează autorităților.

Horia Daraban: În luna octombrie, dacă nu mă nu mă înșel, a acestui an, la București, a fost semnat parteneriatul strategic în România-Ucraina, între cei doi președinți, definit până acum, de ce anume, dincolo de chestiunea drepturilor minorității românești din Ucraina și în ce direcție se se îndreaptă?

Angela Grămadă: În primul rând, trebuie spus că s-au început demersuri pentru a semna un parteneriat strategic. Asta înseamnă că în perioada următoare, cele două părți, adică delegațiile oficiale, reprezentanții instituțiilor publice, vor lucra la un document comun care să ridice nivelul de relații bilaterale la un parteneriat strategic. Din declarațiile pe care le-am citit atunci și comunicatele de presă care au apărut din ambele părți, în primul rând, securitatea a fost punctul și pilonul important al al documentului, iar ulterior și dialogul bilateral pe anumite paliere, iar cel economic este cel prioritar. De ce? Pentru că această cooperare economică și participare a României la reconstrucția Ucrainei va însemna că nu există cale de întoarcere și că dialogul trebuie să fie aprofundat astfel încât să genereze beneficii pentru ambele părți pe pe termen lung.

Deci, practic, securitatea este primul aspect care interesează. Al doilea este această aprofundare a colaborării bilaterale, mai ales în domeniul economic. Și al treilea punct, foarte important și el, deja se regăsește în mai multe declarații publice ale oficialilor din ambele părți, este susținerea parcursului european al Ucrainei, pentru că doar așa se înțelege foarte bine că Ucraina va putea să își mențină nu doar acest moment de dezvoltare internă ajustat la anumite realități europene, dar doar așa Ucraina va putea să se pună și la adăpost, chiar dacă proiectul Uniunii Europene nu este neapărat un proiect care să vină cu o componentă militară evidentă. Uniunea Europeană a fost creată ca o soluție economică la la o problemă politică și asta ne duce cu gândul înapoi la modul în care au fost create și transformate ulterior acele Comunități Europene, primele Comunități Europene.

Dar Uniunea Europeană este o soluție economică care produce stabilitate și securitate precum și un răspuns la o problemă de securitate, la o problemă politică. De aceea și este parte importantă această integrare europeană a Ucrainei în toate aceste demersuri oficiale și în toate aceste declarații comune pe care le au liderii celor două state.

Horia Daraban: Cum ați caracteriza politica externă a României în relația cu Ucraina? Făcând o comparație cu ceea ce propune Ungaria, ceea ce propune, mai nou, Polonia.

Angela Grămadă: Eu cred că România începe să dezvolte o politică externă față de Ucraina mult mai asumată decât a existat în trecut și cu o mult mai bună înțelegere a realităților din regiune. Și asta se datorează nu doar vecinătății noastre cu Ucraina, celor 600 de de kilometri de frontieră comună sau a minorității etnice române de pe teritoriul Ucrainei, dar și din simplul motiv că Rusia a modificat frontierele unilateral și s-a apropiat foarte mult de frontierele României în Marea Neagră.

Deci România are o astfel de înțelegere a securității în regiune, a provocărilor care sunt asociate acestei agresiuni și de aceea România încearcă acum un pic cam târziu, după părerea mea, dar încearcă acum să își asume o politică externă față de Ucraina mult mai coerentă față de ceea ce a existat anterior, iar asta trebuie să fie salutat.

Varianta audio a dialogului: