(AUDIO) Cultura, în timpul pandemiei – IMPERATIV cu Ioana Soreanu (05.06.2020)

Publicat de isoreanu, 5 iunie 2020, 09:25 / actualizat: 5 iunie 2020, 19:36

Cultura, ca și alte domenii, a avut nevoie, în perioada de pandemie, de un spațiu în care să se manifeste. Cu sălile de spectacole și de expoziție și cu librăriile închise, actul cultural a încercat să facă din online un spațiu în care să poată fi accesat de consumatori.

Artiști și promotori de act cultural au vorbit, săptămâna aceasta, la Radio Iași, despre cât de potrivit este online-ul pentru a găzdui arta.

Concluzia este că actul artistic presupune comunicare și socializare, „presupune inclusiiv experiența fizică”. O altă concluzie este aceea că actul cultural independent este esențial pentru acest domeniu pentru că din această zonă vin experimentul și inovarea.

Artistul independent are nevoie de un statut, iar acest statut trebuie să fie oficial, rcunoscut printr-o lege. De reglementări are nevoie și spațiul online pentru a putea susține, într-o oarecare măsură, domeniul culturii.

Acestea au fost și subiectele emisiunii „Imperativ” de vineri, 5 iunie. Moderator, Ioana Soreanu.

Ioana Soreanu: Perioada de restricţii a scos la iveală întrebări, dar şi probleme. Una dintre întrebări, poate exista cultură online? Cât despre probleme, acestea nu sunt noi, dar această criză le-a acutizat. Statutul artistului independent. Sau, mai degrabă, lipsa statului artistului independent. Acestea sunt două teme pe care le-am abordat, săptămâna aceasta, în discuţii avute cu artişti şi promotori de act cultural, la Radio Iaşi. Astăzi, în emisiunea Imperativ, vrem să tragem câteva concuzii. De aceea l-am invitat pe ministrul culturii, Bogdan Gheorghiu. Şi, pentru că ideea acestui proiect, privind cultura online, mi-a venit de la o postare a scriitorului Dan Pleşa, l-am invitat, de asemenea, să ia parte la această discuţie, fiind şi jurnalist cultural, dar şi director al Editurii Vellant. Dan Pleșa, am discutat, săptămâna aceasta despre teatru, despre galeriile de artă… Ce se întâmplă cu piața cărții, însă? Aceasta a fost o perioadă foarte bună pentru citit, dar nu s-a putut cumpăra carte decât online.

Dan Pleșa: Da, acum, începem să vedem, s-avem, cum se cheamă, rapoartele și rezultatele vânzărilor de carte pentru că n-au mai rezistat, n-au fost active decât librăriile online, în ultimele două luni și, în mod evident, creșterile lor de vânzări n-au reușit să… să acopere, nici pe de parte, scăderea pieței pe care a adus-o carantina, să spun așa.

Ioana Soreanu: Domnule ministru, din punctul dumneavoastră de vedere, poate exista cultură online, plecând de la această situație în care mediul online a devenit o scenă suplimentară, un spațiu cultural, dacă pot să spun așa, suplimentar, în această perioadă, de restricții?

Bogdan Ggeorghiu: În momentul de față, am fost nevoiți să avem parte de cultură doar în format online pentru că aceastea au fost timpurile și ni s-au testat și limitele, zic eu, de data asta. Sigur că există anumite componente pe care online-ul nu le poate transmite, dar, pe de altă parte, au existat și lucruri pe care le-am decoperit în această perioadă. Dacă e să vorbim strict tehnic, după cum știți, Ministerul Culturii a comunicat, pe toate canalele, și a repetat de câte ori a avut ocazia, imediat după ce au fost suspendate activitățile cu public, că a lansat programul ACCES ONLINE, un program care a fost conceput exact cu scopul de a veni cât mai repede în sprijinul artiștilor și a fost un program atât de repede făcut, ca și timp de reacție, încât a servit drept model și Austriei care l-a… l-a preluat imediat după modelul nostru.  

Ioana Soreanu: Dan Pleșa, din postarea de pe Facebook, am înțeles că nu credeți foarte mult în cultura online.

Dan Pleșa: Da, în primul rând, eu, personal, fac o mare distincție între ceea ce s-ar chema cultură și enterteinment. De multe ori, lucrurile astea se… se suprapun, dar, așa… ca să dau un exemplu foarte precis, enterteinmentul este un film hollywoodian plin de împușcături și care se uită în 24 de ore și cultură este, să spun, ultimul film al lui Cristi Puiu despre care se va mai vorbi și peste zece – cincisprezece ani. Din punctul ăsta de vedere, cred că online-ul defavorizează foarte, foarte mult, tocmai pentru că e un mediu foarte popular, defavorizează foarte mult ceea ce… ce știm noi prin cultură și cred că se aseamănă foarte mult cu televiziunea, ca mediu, online-ul și, dacă ne uităm puțin, deschidem televizorul, vom constata că nu există cultură pe televiziunile din spațiul românesc. Ăsta e… așa… ca un prim… un prim exemplu de modul în care posibilitatea de-a fi vizibil, și de-a te expune, și de-a fi văzut ca autor, ca artist pe… pe mediul online, este foarte mică. Din fericire, te păcălește cu reacția foarte rapidă. Mediul online e un mediu foarte bun pentru că e un mediu foarte democratic și e foarte greu de controlat de… de către autorități. Ceea ce este, într-un fel, și bine, într-un fel, este și rău pentru că, de multe ori, mediul online seamănă așa… cu o mare pe care arunci o sticlă cu un mesaj. Adică, poți deschide internetul, faci un blog, scrii zece poezii acolo, ești un om care comunică. Câte blogulețe, cu câte zeci de poezii, sunt pe ele în spațiul românesc, de exemplu? Sute. Importanța lor e absolut nesemnificativă.

Bogdan Ggeorghiu: Da, sigur că trebuie să diferențiem cultura de enterteinment, tocmai aici a fost marea provocare, în aceaste timpuri, să nu confundăm produsele de enterteinment cu cele culturale…

Dan Pleșa: Sigur, și asta e misiunea și interesul dumneavoastră, ca ministru și, respectiv, ca instituție, să ajutați cultura mai mult decât enterteinmenul care se finanțează, în general, singur, în lumea asta.

Bogdan Ggeorghiu: În momentul în care finanțăm, trebuie să fim atenți la exigențele pe care le… le impunem și, într-adevăr, anumite vibrații care există, de exemplu, în arta spectacolului, între artiști și public, nu pot fi niciodată reproduse de mediul online. Există și o parte plină a paharului, că anumite acte artistice pot fi urmărite, concomitent, de mai multe persoane decât dacă s-ar întâmpla fizic. Deși, sigur că și un act cultural care se întâmplă fizic nu împiedică nimic să fie transmis în paralel și în mediul online. Oricum, cert este că fără cultură nu putem reveni la viața de dinainte, iar acum, mai mult ca niciodată, realizăm cât de mult ne lipsesc teatrele, muzeele, festivalurile și realizăm cât de gol poate fi un oraș fără ca aceste edificii culturale să-și primească publicul. Iar legat de ceea ce spunea domnul Dan Pleșa că, pe internet, totuși, există un avantaj prin faptul că autoritățile pot controla un anumit lucru, să știți că nu e chiar așa. Tocmai acum, se încearcă implementarea unei directive europene și la noi în țară care să reglementeze ceea ce se întâmplă în mediul online, iar aici, e o linie destul de subțire între reglementare și cenzură, sunt foarte multe reacții contra acestor reglementări și, în continuare, avem supusă unei analize. Dar, astăzi, spațiul online, în România, nu este unul reglementat.

Dan Pleșa: Da… și, probabil, nici nu va fi așa ușor reglementat și, pe de altă parte, această reglementare va face să dispară undeva farmecul și dezavantajul internetului, ceea ce înseamnă democrația. Va pune niște probleme… La ora actuală, este foarte ușor să devii autor pe internet. În clipa în care reglementările vor începe să fie din ce în ce mai… Știu că există o discuție foarte serioasă legată de drepturile de copyright, de posibilitatea de a prelua lucruri fără copyright, e o întregă discuție și…

Bogdan Ggeorghiu: Aici vă axați pe segmentul legat de drepturi de autor, bănuiesc.

Dan Pleșa: Da, da, da, exact, aici… și care pune, iarăși, o problemă pentru că, pînă acum, internetul a însemnat un acces la cultură, nu știu dacă chiar gratuit, dar, sigur, la niște costuri nesemnificative. Noile reglementări care se discută la nivel european vor schimba această paradigmă și nu știm exact unde va duce aceasta. Și, s-ar putea să ne trezim într-o situație în care un internet foarte reglementat să… să devină un centru de cost în care să fie cultura foarte scumpă. Cred că domnul ministru știe mult mai bine care sunt discuțiile și modul de implementare și care-i viziunea României în această dispută legată de cum trebuie să arate noul internet.

Bogdan Ggeorghiu: Într-adevăr, e o dispută, sigur că sunt mai multe componente nu doar cele legate de drepturile de autor care, într-adevăr, ar aduce un supliment în veniturile, mai ales ale celor care trăiesc exclusiv din drepturi de autor, dar, aici, trebuie găsită și granița între democrație, libertate, cum ați spus dumneavoastră, și atingerea demnității umane pentru că, totuși, un spațiu în care oricine poate spune orice despre oricine s-ar putea ca, la un moment dat, să alunece într-o zonă nesănătoasă din punct de vedere al comunicării și al corectitudinii…

Dan Pleșa: Pe de-o parte da, dar există și varianta în care există răspunderea civilă a lucrurilor care se spun pe net și, până acum, cei care s-au adresat în civil, în instanțe, inclusiv instituții ale statului care au amendat oameni care au avut derapaje pe internet și care nu pun în discuție dreptul la liberă exprimare, dar îl amendează în momentul în care libera exprimare chiar depășește granițele bunul simț.

Bogdan Ggeorghiu: Corect. Dar, dacă ne întoarcem un pic și la zona discuțiilor culturale din mediul online, să ne gândim un pic și la legitimitate când spunem că oricine poate spune orice despre oricine, că s-ar putea ca, la un moment dat, anumite acte artistice să fie comentate de anumite persoane care nu doresc neapărat să aducă o critică constructivă asupra respectivului act artistic, ci s-ar putea să fie alte interese la mijloc. De aceea, e o graniță subțire. Sigur, există foarte multă relativitate în… în dimensionarea și… și judecarea acestor chestiuni.

Dan Pleșa: Aici vă dau foarte multă dreptate și chiar cred că e o provocare pentru dumneavoastră. De exemplu, dacă vorbim de mediul online și piața cărții, pe care o cunosc, cât de cât, mai bine, la ora actuală, avem de-a face cu oameni fără… cum să spun, poate cu talent, dar fără legitimitate, care au, de exemplu, bloguri și care au zece – cincizeci de mii de vizitatori și care vorbesc despre cărți și a căror expertiză este una realmente nesemnificativă, iar oameni de bună calitate, care au trăit o viață întreagă în lumea cărților și care ar avea ce spune despre cărți, nu sunt vizibili și nu au platforme de exprimare pentru că…

Bogdan Ggeorghiu: Da, pentru că nu au această obrăznicie, această agresivitate modernă, la modă acum, mai ales care te face vizibil în mediul online pentru că oamenii pe care i-ați menționat dumneavoastră, probabil, sunt de modă veche, e acel bun simț când aștepți ca altcineva să te laude, altcineva să-ți confere vizibilitate, să fie recunoscut de la sine rezultatul muncii tale când e o muncă de calitate, cu adevărat, și alții care se autoproclamă, cum bine ați subliniat, sau scriitori, sau jurnaliști, doar pentru că au un simplu blog unde, de multe ori, găsim produse de o calitate îndoielnică, chit că vorbim din punct de vedere cultural sau din punct de vedere jurnalistic.

Ioana Soreanu: Iată câte controverse poate stârni mediul online…

Dan Pleșa: N-aș spune controverse… n-aș spune controverse cât probleme și provocări pe care ar fi bine să le depășim înțelept pentru că oamenii care, de exemplu, laudă o carte pe un blog pot să o facă și din motive financiare, ca un fel de reclamă.

Bogdan Ggeorghiu: Oricum, avem nevoie de niște reglementări. În primul rând, pentru că munca și plata trebuie să fie echitabile. Nu se poate ca un produs care, poate, se vinde insuficient într-o librărie să fie exploatat pe net fără ca artistul sau omul de cultură care a muncit la acel produs, în cazul unei cărți, de exemplu, să nu poată beneficia de rezultatul muncii sale. Apoi, propagarea fake news-urilor care sunt, inclusiv în… în mediul cultural. Uniunea Europeană, în ultimul timp, s-a axat foarte mult, în această perioadă, pe… pe găsirea de soluții. Și-aici, cred că domnul Pleșa știe exact la ce mă refer. Să știți că și în mediul cultural se face politică, există curente concurente, și în lumea artei plastice, și în literatura modernă și, automat, uneori, sunt niște războaie care se duc pe diferite planuri. Esențialul și, dacă vorbeați dumneavoastră mai devreme de rolul Ministerului Culturii, cred că educația este cheia. Trebuie să educăm publicul pentru a preveni nonvalorile și pentru a învăța publicul să selecteze informația pentru că eu nu sunt de acord cu ideea asta că trebuie să-i dai publicului doar ceea ce cere și ajungem la ceea ce spuneați dumneavoastră mai devreme de ce vedem pe televiziuni. Un public educat și, în Vest, poate dacă ne uităm cu invidie la marea cerere pe care o au cu privire la produsele culturale, inclusiv muzeele sau cele din arta spectacolului, poate că nu s-ar fi ajuns la această cerere dacă în ani și în generații, nu s-ar fi indus…

Dan Pleșa: Dacă n-ar fi fost subvenționate și ajutate. La ora actuală…

Ioana Soreanu: Exact asta vroiam să spun că asta… asta pot să facă mai ușor instituțiile de stat care sunt ajutate, promotorii de act cultural care sunt ajutați pentru că au independență financiară și atunci, nu depind de încasări.  

Bogdan Ggeorghiu: Corect, dar să știți că și în momentul în care tu finanțezi teatrul, dar teatrul are piese cu sala goală, vorbim de timpuri obișnuite nu de aceste timpuri extraordinare, ai o problemă. Eu, aici, aș avea în vedere și componenta managementului de promovare a produsului cultural, un management care, în România, este unul învechit. Asta și din cauză că pilonii care au stat la baza conducerii destinelor infrastructurii culturale au fost cei pe care Revoluția i-a surprins la maturitate și acum, sunt tot aceiași. Adică, modernizarea managementului de promovare a culturii, în general, în România, este una în stagnare de mulți ani.

Ioana Soreanu: Vă amintesc că aveți un proiect de lege, cred că este în Senat, a trecut de comisii, promovat de senatorul USR, Vlad Alexandrescu, care cere…

Bogdan Ggeorghiu: Și PSD, Romașcanu…

Ioana Soreanu: Da, da, da… care propune schimbarea acestor reguli în managementul instituțiilor cultură.

Bogdan Ggeorghiu: Da, aici sunt două componente. Aici, vorbim de selecția managerilor de instituții și, eu mă refeream la promovarea actului cultural, în general, adică, tehnici moderne de… de promovare. Eu nu am nicio reținere, niciodată, să aduc în discuție Ziua Brâncuși când am fost extrem de criticat pentru că, în 2018, de Ziua Brâncuși, pe site-ul Minsiterului Culturii, a fost un comunicat sec, iar Muzeul Național de Artă a României a fost închis într-o zi de luni. În 2019, de Ziua Brâncuși, un comunicat sec, la fel, pe site-ul Ministerului și, într-o zi de marți, a fost închis Muzeul Național de Artă a României. Iar în 2020, Muzeul, cu porțile larg deschise, a avut sute de vizitatori. Am implementat acea metodă de promovare pentru a încerca să atrag tinerii, am ales un promotor al acelui eveniment în persoana Irinei Rimes, lucru pentru care am fost criticat nu pentru că am considerat-o vreun specialist în Brâncuși, ci cu speranța că din zecile, sutele de tineri pe care-i aduce lîngă acest fenomen, doi, trei, patru, cinci la sută vor rămâne captivi. Pentru că așa câștigăm public nou. De la instalarea mea ca ministru al culturii, am fost întrebat, chiar de la început, „domnule ministru, cunoașteți cifrele arătate de barometrele de consum cultural în România, știți că sunt proaste?”. Zic, „da, știu”. „Veți face ceva în sensul ăsta?” „Voi face.” Și, în momentul în care chiar am încercat să am o abordare nouă, m-am ales cu o ploaie de bolovani. Pentru că, pe de o parte, vrem îmbunătățiri, dar avem o maximă rezistență la schimbare. Sigur că eu puteam să fac, și eu, la fel, să încerc să fiu cuminte pentru a nu deranja pe nimeni, cifrele ar fi rămas aceleași . Un ministru, sigur, am observat că e mult mai liniștit când nu deranjează lucrurile așa cum stagnează ele de mult timp.

Dan Pleșa: Pe principiul „cine nu muncește, nu greșește”.

Ioana Soreanu: Spațiul acesta online a fost folosit din nevoia de expunere sau ca metodă de supraviețuire, în această perioadă de restricții. Totuși, domnule ministru și cred că vă așteptați la întrebarea asta, când credeți că se va putea reveni la teatru, sau în sălile de expoziții, sau în librării…

Dan Pleșa: Cinematografe…

Ioana Soreanu: În cinematografe.

Bogdan Ggeorghiu: Da, am avut o serie de întâlniri cu participarea premierului și a vicepremierului, inclusiv cu lumea teatrală pe lângă cei din zona cinematografică. O primă victorie în lupta cu epidemiologii, sigur, luați în calcul ghilimelele de rigoare, am reușit să obținem permiterea reluării filmărilor în zona cinematografică încă din prima etapă adică, încă din ordinul de ministru comun cu Ministerul Sănătății semnat de mine. Suntem avocații zonei culturale și vrem cât mai multe norme de relaxare în folosul sectorului cultural și a bunei desfășurări a activității acestuia. Ordinul, vrem nu vrem, este unul comun cu Ministerul Sănătății și acolo se decid anumite norme de care luăm act cu toții. În Austria, ca să vă faceți o idee, deja au permis spectacole în interior. Sigur, cu anumite norme de distanțare, dar deja au permis spectacole în interior și proiecții de cinema în interior. Numai că, în Austria, deja au ajuns la un zece douăsprezece îmbolnăviri pe zi, la nivel național. Eu zic că în momentul în care vom scădea undeva sub cincizeci de îmbolnăviri, sub treizeci, atunci, cu siguranță și epidemiologii vor fi de acord că nu mai reprezintă un risc spectacolele în interior. Să știți că, din punctul lor de vedere, noi am avut nenumărate discuții în care fiecare și-a pledat partea pe care o reprezintă, noi cea culturală, ei cea sanitară și noi am vorbit permanent despre necesitatea reluării anumitor activități, ei consideră cu un risc ridicat sălile de spectacol pentru că stau, mă refer aici mai ales la zona de spectatori pentru că ați spus… am vorbit și de cinema, pentru că stau aceeași oameni, un timp îndelungat, în același loc. Pentru că mulți au făcut comparația: de ce e voie în supermarket și nu e voie în sala de teatru? Păi, de-aia, pentru că, în supermarket, nu stau aceleași două persoane, timp de două ore, una lîngă alta. Eu vă spun argumentele…

Ioana Soreanu: E adevărat. Și în sălile de expoziție e mai ușor de controlat situația, sau în librării.

Bogdan Ggeorghiu: Acolo, deja am semnat ordinul prin care s-a permis, știți foarte bine, biblioteci, muzee, săli de expoziție și filmările cinematografice.

Ioana Soreanu: Făceam o comparație cu…

Dan Pleșa: Sunt și librării care sunt captivele mall-urilor pentru că și mall-urile…

Bogdan Ggeorghiu: Acolo am pledat noi și n-am obținut o victorie, din păcate, ați sesizat bine, domnule Pleșa. Acolo am pledat noi că sunt aceste lanțuri mari de… de librării care sunt și loc de lectură. Nu, din păcate, Ministerul Sănătății, epidemiologii nu au fost de acord cu deschiderea librăriilor din mall-uri, deocamdată. Vom continua această luptă. Deocamdată, au fost de acord doar cu librăriile care intră în același regim cu micile magazine.

Ioana Soreanu: Este foarte important lucrul acesta pentru actul cultural, în general, dar mai ales pentru artiștii independenți care au trecut printr-o perioadă foarte grea, au pus lacăt pe inițiativele lor private și au rămas, la un moment dat, chiar fără niciun venit, unii dintre ei fiind în pericol de a nu putea să se întrețină de la o zi la alta. 

Bogdan Ggeorghiu: Așa este.

Ioana Soreanu: Este foarte adevărat că s-a găsit o soluție, în cele din urmă, a fost și o petiție semnată de foarte multă lume, tot online și, la inițiativa senatorului Vlad Alexandrescu, a fost o Hotărâre de Guvern, iar acești oameni au primit 75 la sută din salariul mediu pe economie, în această perioadă.

Bogdan Ggeorghiu: După cum știți, domnul Vlad Alexandrescu a fost ministrul culturii și mai are informații din interiorul Ministerului și țin să vă spun că dânsul a lansat această inițiativă când noi eram pe la jumătate cu lucrul doar pentru a-și asuma o parte din merite. Dar, realitatea este că a fost un demers inițiat de Ministerul Culturii unde am avut un larg concurs din partea Ministerului Muncii și, eu vă spun adevărul pentru corecta informare atât a dumneavoastră cât și a publicului ascultător, realitatea este că dacă la Ministerul Muncii nu am fi găsit atâta deschidere, nu s-ar fi putut realiza acest lucru. Sigur că orice demers paralel este binevenit, dar legat de ceea ce înseamnă asumarea unor merite după ce lucrurile erau deja demarate, trebuie să fim și corecți.

Dan Pleșa: Cred că situația asta de criză repune în discuție o inițiativă puțin mai veche apropo de ideea de normare a statutului artistului, actorului, interpretului, în care să existe niște instituții care să discearnă exact cine este și, respectiv, în clipa în care există niște recunoașteri ale statutului de artist, de autor, de artist plastic, e puțin mai ușor, din punctul de vedere al unei instituții, Ministerul Culturii să demareze sau să deruleze niște programe de finanțare directă către… Pentru că oricine poate fi, în România, poet, cântăreț sau actor și e foarte greu de discernut între… când se lansează programe, între valoare și nonvaloare.

Bogdan Ggeorghiu: Avem nevoie de acest registru cultural, aveți dreptate. Ca să închei ideea de mai devreme, să știți că noi am avut nenumărate consultări, eu cred că niciodată n-au fost, la Ministerul Culturii, atâtea consultări cu sectorul cultural creativ. Am făcut un parteneriat permanent cu mediul privat din sectorul cultural tocmai pentru a lua cele mai bune decizii și să venim în întâmpinarea nevoilor lor. A fost pentru prima dată când Ministerul Culturii a intermediat o… o discuție, la nivel de premier, dedicată exclusiv sectorului cultural independent. Lucrurile astea trebuiesc știute pentru că, într-adevăr, unii comunică mai agresic în spațiul online, dar eu vă spun de-aici, de la Minister, unde suntem extrem de implicați și preocupați pentru a găsi soluții. Iar lucrurile sunt perfectibile. De exemplu, noi am obținut acel 75 la sută din salariul mediu brut pentru cei ce obțin exclusiv venituri din drepturi de autor, dar ei trebuie să prezinte o dovadă că au un venit în ultimele trei luni. Ori, acest lucru dezavantajează o anumită categorie care poate a avut un contract acum patru luni sau cinci luni din care, fiind un contract poate mai mare, ei pot trăi câteva luni și poate, ăsta e modul lor de lucru, contracte mai rare, dar mai consistente. Și-atunci…

Dan Pleșa: Sau plăți întârziate. De anul trecut, le-au intrat acum.

Bogdan Ggeorghiu: Exact. Și-atunci, atunci, am luat decizia să modificăm și, noi pledăm pentru cifra de nouă luni ca și reper pentru a vedea dacă, într-adevăr, a obținut sau nu exclusiv venituri din drepturi de autor și, în acest sens, vă spun acum, în premieră, voi emite un ordin comun cu doamna ministru Violeta Alexandru pentru a modifica aceste norme și am avut o discuție cu dumneaei și mi-a confirmat disponibilitatea. Desigur, a fost o discuție și cu premierul, în acest sens. Și, au fost discuții dacă să prelungim la șase luni, la nouă luni sau la un an. Cred că nouă luni va fi varianta agreată, până la urmă.

Ioana Soreanu: Domnule ministru, mai este o problemă. Artiștii independenți, în România, nu au un statut Din acest motiv, ei nu se pot organiza, nu sunt, întotdeauna, reprezentați, chiar în discuțiile cu dumneavoastră sau cu parlamentarii care se ocupă de acest domeniu. Ce puteți face dumneavoastră pentru ca acești oameni să aibă un statut prin lege și, mai mult decât atât, să poată beneficia de protecție socială în situații de criză pentru că și ei plătesc taxe și impozite.

Bogdan Ggeorghiu: Da, am avut cinci întâlniri cu sectorul independent, teatru, cinematografie, muzică, organizatori de evenimente. Este nevoie de legislație, în mod clar, privind statutul lucrătorului cultural, este nevoie de protecția sa socială, de protecția sa economică. Despre acest statut al lucrătorului cultural se discută de ani de zile și nu se face nimic. Este momentul să punem în dezbatere publică acest subiect, să reușim să avem un statut al artiștilor, al lucrătorilor culturali. Din păcate, cum am spus, nu s-a făcut nimic până acum. Etapele ar fi următoarele: în baza acestor întâlniri să realizăm, schematic, acest statut, pus, ulterior, în dezbatere publică și, după aceea, cred că cea mai bună variantă ar fi înaintat către Parlament pentru a deveni lege și-atunci, unde-i lege nu-i tocmeală, vorba românului, am clarificat o problemă. Dar, sunt etape care durează. Din păcate, până acum, nu s-a făcut nimic și eu intenționez să fac primii pași în acest sens pentru că, să știți, după ce vom iniția un draft de statut, cu siguranță vor fi foarte multe obiecții și va dura până când se vor încheia toate dezbaterile. Oricum, probabil, la sfârșit, nu va fi toată lumea mulțumită. Dar, este clar că e nevoie și, chiar dacă nu va fi perfect, este un lucru de care avem mare nevoie pentru a… a sprijini lucrătorii din domeniul cultural pentru că, aici, este, într-adevăr, un vid în legislația românească.

Ioana Soreanu: Și, avem mari așteptări de la un partid liberal, în sensul acesta.

Bogdan Ggeorghiu: Un partid liberal care, din păcate, e de doar șase luni la… la guvernare și sunt lucruri pe care și eu mi-aș dori să le pot realiza peste noapte, dar v-am dat un exemplu acum cam care sunt etapele. Măcar dacă găseam lucrurile făcute undeva până la jumătate, dar, din păcate, nu e așa. Și, sunt… sunt etape pe care nu poți să le sari. Pentru că dacă m-aș apuca să-l fac eu cu o echipă din minister, fără a mă consulta cu o arie cât mai largă, cu siguranță, nu va răspunde nevoilor pentru că și modelul european e bun până la un punct. Trebuie să ai în vedere specificul fiecărei țări.

Ioana Soreanu: Dan Pleșa, aș vrea să revenim puțin la carte. Se vinde carte online?

Dan Pleșa: Se vindea și înainte de pandemie, se vinde mai bine în perioada aceasta în care lumea iese mai greu și, din varii motive, ezită să iasă din casă. Din păcate, creșterea vânzărilor online nu acoperă, în niciun caz, pierderea vânzărilor din librăriile fizice. Asta e o realitate, deja, foarte vizibilă. Pe de altă parte, nu trebuie uitat următorul lucru: librăriile aveau și funcția asta de a promova un titlu, de a promova cărțile. Sunt statistici destul de clare și făcute pe-afară: oamenii care intră pe site-uri de librării, de carte online, intră pe cinci-șase pagini. Cinci-șase pagini înseamnă undeva… văd o sută de coperte de carte. Când intri într-o librărie, vezi mai multe coperte de carte. Capacitatea ta de a fi informat despre piața cărții e mult mai mare, atingerea față de carte e mult mai empatică, nu vezi așa… un pătrățel, o pozuță mică pe desktop, ci pur și simplu, pui mâna, citești două-trei pagini din ea. Chiar dacă modelul librăriei online încearcă să replice atingerea fizică nu e nici pe departe la fel de performantă și la fel de performantă în a transmite informațiile despre carte. Se știe că o poză poate păcăli.      

Ioana Soreanu: Revenind la actul cultural independent, am pus întrebarea asta și celorlalți interlocutori ai mei de săptămâna aceasta. Dan Pleșa, de ce trebuie să existe act cultural independent?

Dan Pleșa: Cred că el există pentru că e normal să fie așa. Într-un fel, eu chiar mă gândeam zilele astea că drama artiștilor independenți este rezultatul succesului lor și, cât de cât, al civilizării noastre ca societate. Pentru că, dacă vorbeam acum cincisprezece-douăzeci de ani de artiști independenți, nu existau. Toți erau angajați într-o structură sau alta, fie că lucrau la un teatru, fie că făceau artă în timpul lor liber, nu exista artist independent. Faptul că, încetul cu încetul, piața a crescut, că publicul a început să fie puțin mai atent la plata artiștilor sau faptul că… cred că se vede cel mai bine în zona de teatru unde sunt foarte multe teatre independente care-au deschis porțile actorilor independenți. Chiar dacă era greu, era un greu din ăsta cu aer de normalitate și cu un oareșicare succes, ceea ce le-a permis unor artiști să devină independenți. Criza asta i-a… i-a blocat îngrozitor, dar ei existau și ca o reacție normală a societății pentru că, în general, cultura nu e numai înregimentată și adevărata cultură este, în general, are conotația de frondă și de revoltă și, întotdeauna, vrea să schimbe paradigmele. Și asta nu se poate face într-o instituție, se poate face dacă ești independent.

Ioana Soreanu: Aș vrea să avem așa… o concluzie a discuției de astăzi. După ce vom depăși această perioadă, sunteți optimist, Dan Pleșa, în legătură cu revenirea publicului, public însemnând și public de teatru, și publicul sălilor de expoziție, însemnând și cititorii, revenirea în spațiile acestea culturale se va petrece destul de curând?

Dan Pleșa: Sunt optimist, dar optimismul meu e puțin rezervat în sensul în care sunt convins că se va reveni la… Societatea, în general, se luptă cu crizele și cu provocările și, la un moment dat, se duce acolo unde este bine, genul acela de societate normală și deschisă. Întrebarea este în cât timp se va întâmpla treaba asta? Și, aici sunt mai mulți factori și, întotdeauna, factorul economic, factorul politic sunt lucruri care apasă un astfel de traiect normal și natural al… Iar chestia asta cu… migrăm toți pe online și pe internet cred că este doar o mică glumă pentru că nu ne poate ține pe toți, pe de-o parte și cred că multitudinea de acte și de evenimente… așa zise evenimente culturale care au fost în online în ultimele două luni, de fapt, au fost un strigăt de disperare al celor care erau foarte obișnuiți cu publicul și care s-au trezit dintr-o dată în imposibilitatea de a-și trăi viața așa cum și-au organizat-o o carieră întreagă. Și, online-ul are inclusiv această mare problemă a faptului că, până acum, cu niște mici miliardari digitali, n-a prea produs bani pentru creatori. De asta și spunea domnul ministru, mai devreme, că se vorbește despre reglementarea internetului, astfel încât, să fie mai bine redistribuite profiturile, să ajungă, mai degrabă, la creatorii de conținut decât la cei care pun la dispoziție internetul. Pentru că, până acum, la ora actuală, cu mici excepții, nu există carieră online. Există doar așa, am împușcat francul și sunt unii care apar și rămân în memoria tuturor, vai, cât s-au îmbogățit! Dar, ăștia sunt excepții care…

Ioana Soreanu: Excepții care confirmă regula.

Dan Pleșa: Da, care confirmă regula. Și, inclusiv faptul că artiștii interpreți nu trăiesc din online. Muzicienii… Se vede foarte bine schimbarea de paradigmă pe care a adus-o online-ul în industria muzicală. La ora actuală, veniturile pe care le au artiștii din online sunt nesemnificative. Sigur că sunt niște venituri acolo, dar, de fapt, totul a migrat către festivaluri și apariții live. În ultimii douăzeci de ani, cotele artiștilor care apar pe scenă au crescut de zece-douăzeci de ori și asta tocmai pentru că există o mare cerere, pentru că oamenii nu mai cumpără discuri, ascultă muzică așa… la întâmplare, își fac un abonament și ce intră acolo, intră. Și, singurul mod de a reacționa și de a interacționa cu artistul este ăla să se ducă să ia un bilet să-l vadă pe scenă.

(Radio Iaşi, FOTO – Crînguţa Pînzaru/Facebook)