Centenarul alianței defensive Polonia–România. Col. (r) dr. Dan PRISACARU la ”Bună dimineața”, cu Mihai Florin Pohoață – 2.03.2021.

Publicat de mihaipohoata, 2 martie 2021, 06:33 / actualizat: 2 martie 2021, 17:29

În ziua de 3 martie 2021, la Iași, se desfășoară Conferința-semnal  ”Centenarul încheierii convenției de alianță defensivă între România și Polonia 3 Martie 1921 – 3 Martie 2021”

Organizator al conferinței , Statul Major al Apărării, prin Filiala Iași a Muzeului Militar National ”Regele Ferdinand I”.

Radio Iași – partener media al evenimentului.

Așezarea geografică, dar și implicațiile spațiului baltic și pontic, unde s-au ciocnit de-a lungul secolelor cele mai mari imperii, au creat premisele unui destin aproximativ comun pentru Polonia și România.

Relațiile bilaterale  au o tradiție îndelungată, „cronicii polonezi atestând existența lor  începând cu ultimul sfert al secolului al XIV-lea.

Din teritoriile românești, Moldova a avut ample relații cu Polonia, dar nu au lipsit și conflictele, care s-au încheiat în 1691, odată cu ultima expediție în Moldova a regelui Jan Sobieski al III-lea.”

Relațiile politice au favorizat „schimburile  economice și legăturile culturale, vizibile cu predilecție în secolul al XVIII-lea, când influențele umaniste poloneze sunt remarcabile, îndeosebi în domeniul istoriografiei.”

Un astfel de exemplu îl reprezintă istoriografii Gheorghe Ureche și Miron Costin, care și-au făcut studiile în Polonia.

Un alt eveniment, care a ajutat la evoluția relațiilor  româno-polone, a fost reprezentat de Revoluția de la 1848, „când conducătorii revoluției românești au cultivat relații cu aripa conservatoare a emigrației poloneze, care s-au extins pe parcursul ultimei jumătăți a secolului al XIX-lea, presa din exil sprijinind mișcarea  pentru unificarea Principatelor din 1859.”

Destinul celor două țări a cunoscut din nou o apropiere la sfârșitul Primului Război Mondial, când ambele țări au reușit să-și realizeze idealul național, Polonia redevenind stat național în 11 noiembrie 1918, iar România la 1 Decembrie 1918.

Astfel, acest lucru a condus la restabilirea relațiilor diplomatice după mai bine de un secol de pauză.

Nu se poate stabili o dată certă pentru  restabilirea contactelor între cele două țări și nici „în ceea ce privește recunoașterea oficială a Poloniei de către România.”

Recunoașterea reciprocă, „apare drept implicit în urma schimbului de scrisori oficiale între primul ministru al Poloniei, Ignacy Paderewski, către primul-ministru al României, Ion I. C. Brătianu, la 12 ianuarie 1919, respectiv a Președintelui Senatului României, Mihail Peherekyde, către Ignacy Pederewski.”

Aceste două documente sunt considerate momentul când cele două state s-au recunoscut reciproc în mod oficial.

De altfel, „este și prima reacție venită de la București la cererea lui Józef Pilsudski, șeful statului polon, de a  recunoaște independența Poloniei.

Ion Bulei consideră totuși, într-o cronologie privind relațiile diplomatice ale României, că stabilirea relațiilor între România și Polonia s-a făcut la 9/22 februarie, prin stabilirea reciprocă de reprezentanțe diplomatice provizorii în cele două capitale.”

Problema relațiilor dintre cele două state era complicată de doi factori: „artificialul regat polon creat de germani era reprezentat la București de Mariusz de Lindé, aflat la post și după încheierea războiului mondial și faptul că guvernul de la Varșovia nu a fost imediat recunoscut de Antantă, care continua să mențină vechiul statut  al Comitetului național de la Paris.”

Astfel, relațiile diplomatice bilaterale au fost stabilite provizoriu la 9 februarie.

În data de 16 iulie 1919, autoritățile de la București au decis trimiterea unei legații la Varșovia, condusă de Alexandru Florescu.

Misiunile diplomatice română și polonă „au fost, în întreaga perioadă interbelică, canale de legătură între cele două state, instrumente care au contribuit la o mai bună cunoaștere a celor două state.”

Pe lângă legații, transformate ulterior în 1938 în ambasade, România a avut o serie de consulate în Polonia.

În anul 1929, la data de 17 decembrie, România și Polonia, „semnează o convenție consulară în 24 de articole.”

În baza acestei convenții, se vor deschide consulate românești în Varșovia, Lvov, Poznan și Danzing.

De asemenea, și Polonia a înființat o serie de consulate în România. Pe lîngă cel din București, au fost înființate consulate poloneze în Constanța, Brăila, Galați, Cernăuți și Cluj.

„Activitatea acestora s-a înscris în linia obișnuită a acestui gen de oficii diplomatice.

O atenție specială a fost acordată cunoașterii și sprijinirii minorității poloneze din România.

Deși a sprijinit și financiar comunitatea poloneză din România, aceasta acțiune nu a avut un caracter negativ și iredentist.

Invitat îl avem pe col. (r) dr. Dan PRISACARU, director al Filialei Iasi a Muzeului Militar National ”Regele Ferdinand I”, astăzi, marţi, 2 martie 2021, în intervalul orar 9:10-9:20, din Matinalul ”Bună dimineața” – certitudinea unei treziri fără emoții, pe toate frecvențele Radio Iași: 90,8 – 94,5 și 96,3 Mhz FM, 1053 Khz AM dar și live pe www.radioiasi.ro, emisiune realizată de Mihai Florin Pohoață.

Producător – Petronela Cotea Mihai.

Surse: casamariinegre.ro; historia.ro