Dialog intercultural / Mașina visului – realizator Lucian Merișca – 04 noiembrie 2022, ora 20.30

Publicat de Iuliana Bubuianu, 4 noiembrie 2022, 12:03 / actualizat: 4 noiembrie 2022, 13:16

Vlahii din Kalyvi (Colibe) și din Hligiala Trihona, în Munții Pindului.

Vă propunem așadar, pentru seara aceasta, o întâlnire cu aromânii sau vlahii din satele Kalyvi (Colibe) și din Hligiala Trihona, în Munții Pindului, din Grecia Centrală. Participă la discuții localnicii, adunați la platanul din piața centrală a așezării, la un pahar de tsipura – și etno-geograful Dorin Lozovanu și cu mine, ca reprezentant al Radio România Iași.

…Cocoțat ca un cuib de vultur pe latura de nord-vest a muntelui zeilor, Olimp, la o altitudine de 1250 de metri, este construit Kokkinopilos, cel mai mare sat vlah din Olimp. Este de asemenea satul situat la cea mai mare altitudine, de pe Muntele Olimp. De acolo, se trag și cei care au înființat satul Kalyvi (Colibe), pe care îl vizităm astăzi.

În această așezare din regiunea Greciei Centrale trăiesc 467 de suflete. Ca de obicei, Dorin Lozovanu intră în discuție cu un localnic pe care îl întâlnim în cale, și tot ca de obicei papii satului, adică bătrânii, se joacă între degete cu mătăniile – cărora ei le spun cubuloaie – și al căror zgomot îl veți auzi constant în timpul dialogului…

Ce sfânt are biserica? Aghios Tanasos. Ăștia sunt vlahi? întreabă copii. De unde sunt? Din România, le spune bunicul. Duchești? adică „Înțelegi?” îi întreabă Dorin, pe copii. Ei adukescu, zburăscu = ei înțeleg și vorbesc limba – răspunde bunicul. Cei mai mulți, înțeleg… Gionii = înseamnă: tinerii, copiii, feciorii…

Kalivia – e parte a comunei Kokkinopilos, de acolo am venit noi aicea în hoară, în sat. După război am venit la colibele noastre de aici, de asta se cheamă Colibe sau Kalivi. Kokkinopilu este tot sus pe munte, ca și satul Livada, în care am fost deja… Și orașul Caterinis are mulți vlahi, care provin de aici – spune interlocutorul nostru. Păi noi stăm chiar la Paralia Katerinis, plaja orașului Katerini, la mare… – adaugăm noi.

Sfantul Gheorghe – este hramul celei de-a doua biserici… Sâmbătă, duminică, avem hramul satului… Numai să nu avem vreo belea, să vină vreo ploaie… Aveți muzică epirotica? Di tuti! Avem de toate felurile! De unde sunteți, din România? Din care hoară, din ce loc?… Noi ne înrudim cu românii – mai zice vlahul întâlnit în Kalivia. Nu sunt toate cuvintele la fel, dar aduchim, înțelegem. Și acum, unde vă duceți? Ne vom duce spre Meteora…

…În mașină, etno-geograful Dorin Lozovanu trage o concluzie despre vizitele noastre, de mai înainte în Livadi, și acum în Kalivi.

În drum spre Meteora, găsim un proprietar de local care la început ne vorbește în grecește, pentru ca apoi să o dea pe vlăhește… Localitatea – s-ar numi Struja/ Hligiali Trigona ? Kutufliani? Nu prea e clar, oricum pe hartă nu am găsit… Struja. Dar, cândva, numele era Generalis, Generades… sau Hligiala Trihona… Oamenii de aici au venit din Metzovo sau Aminciu, cum se spune în aromână…

Din România sunteți? Din Moldova… Și acolo zburîți vlăchești… Aua tuți zburăsc vlăchești? Toți vorbesc limba, aici? Noi, vechii sau bătrânii… Tinerii sau junii – nu vor să învețe… Tinere, știi să zburăști vlăhești?… Ce lucrează oamenii aici? Nu mai lucră… S-au dus cu toții… În Germania, sau la Atena, ori Larisa.

Și de aici, începe să vorbească într-o limbă foarte apropiată de a noastră! Are școală, Struja? N-ari ficiori, nu are elevi care să meargă la scoală!… Vreți să vedeți Muzeul? Da, vrem să-l vedem, dacă se poate. Multu bunu = foarte bine. După ce ne servește cu ce dorim din magazinul lui – telefonează la profesorul care răspunde de muzeul din sat – să vină să ne deschidă ușa muzeului aromânilor sau vlahilor… La urmă, ne prezentam și noi, cum ne cheamă…

Bani, se spune aici paradzi, parale… Proprietarul magazinului sătesc ne spune că a fost șofer de autobuz, în Atena. Îl întrebăm dacă de aici se poate pleca sau veni, cu autobuzul. Da, pentru Katerini este autobuz. Kalabaka e mai aproape, 30 de km, la poalele acelor stânci imense, pe care le cunoaștem drept Meteora. Aici sunt Munții Pindului, cel mai lung lanț muntos din Grecia – iar aromânii din aceste sate, inclusiv din zona Meteora, se numesc, pindeni. Aliura, ohi = înseamnă: alții, nu mai sunt. Mono aua = înseamnă: numai aici.

…Toati hoarili astea, până la Aminciu – sau Metzovo – sunt hoari di vlahi…

Apoi, avem o discuție pe teme geografico-istorice și referitoare la populație… Și despre locurile turistice din Grecia, în care vin românii. Dar ei de aici de la munte nu le vizitează, pentru că sunt ocupați cu munca. Vin turiști din multe țări – vin și scopioți. Ei așa le zic la vecinii lor din Nord, nu le zic macedoneni… Dar sunt acum și mulți ucraineni, veniți aici din cauza lui Putin…

Aromânii de pe aici ascultă muzică ndopi, locală – așadar, epirotică… cu clarinet și cu dairea. La noi în sat se ține panaghia – hramul – se face hora…

Vocabular nou, aromân-român…: picsari = un arbore local, prun. Are lemnul tare, din el își fac ciobanii toiagul specific, numit cârlig. Araci = înseamnă rece. Alargu = departe. Ciobanos, picurar = cioban, de la stână. Tsipura = bautură alcoolică locală. A-u = struguri – cu care sătenii de altfel ne-au servit, din producția lor proprie. Spun că au și un moldovean în sat. Din România, au fost lucrători, înainte. Acum nu mai au. Sunt în schimb din Albania – nu ciobani, ci argați.

Tora iuvacetzi?… Acum, unde vă duceți? La Aminciu = numele armânesc pentru Metzovo. Torna = ne întoarcem. Papu, bunicul unuia dintre comeseni – a lucrat în România, cu mulți ani în urmă, pe la 1918, la o fermă, făcea pâine. Avea de lucru atunci, România… Oamenii de la noi se duceau, fie în Romania, fie în America…

Apoi discutăm și despre alte localități. Ni se spune că aici în zonă, doar 2-3 sate, știu, vlăhește. La Generalis, știau vlăhește, pe vremuri, dar apoi au venit acolo turci. Sunt „venituri”… Ne, înseamnă Da…

Vă mulțumește pentru atenție – Lucian Merișca!