DIALOG INTERCULTURAL / MAȘINA VISULUI, vineri 13 Decembrie 2019, ora 20:30. Realizator, Lucian Merișca

Publicat de Iuliana Bubuianu, 13 decembrie 2019, 09:18 / actualizat: 13 decembrie 2019, 10:39

Astăzi vom trece Dunărea pe la Galați – și avem în față o provincie românească în care găsim cetăți elene și romane, precum și cele mai vechi lăcășuri de cult creștine – Dobrogea – legătura noastră cu Imperiul Bizantin sau Imperiul Roman de Răsărit… Peisaj dobrogean, specificul arhitectural al bisericilor de acolo, istorie veche, scrisă și nescrisă…

Apoi… vă propunem o călătorie în timp, în urmă cu 1600 de ani… pe urmele unor antici martiri greci, de pe teritoriile noastre. Martirionul de la Niculiţel este un monument unic în Europa – de fapt, cel mai important monument martiric din lume. Monumentul paleocreștin se află la poalele dealului numit Piatra Roșie. Complexul este alcătuit dintr-o bazilică paleocreștină, ridicată deasupra mormintelor unor martiri care chiar au existat în acele locuri. Bazilica și cripta-martirium au fost construite după anul 370 e.n. în timpul Împăratului Valens, iar vestigiile arheologice atestă existența unei așezări romano-bizantine de la începuturile Creștinismului…

…Nu departe de acest loc, Niculiţel, vom descoperi singura biserică din România ce are protecția, Sfintei Lucia – pe care o celebrăm astăzi – și care îi ocrotește, printre alții, pe italienii ce locuiesc acolo, la poalele Munților Măcinului…

Sfânta Muceniţă Lucia Fecioara – a fost martirizată în timpul persecuției lui Dioclețian, în jurul anului 304 d.Hr… Pe data de 13 Decembrie, ea are parte de celebrări speciale în Țările Nordice, Ungaria, Malta, Croația, Statele Unite și Insula Sf. Lucia din Caraibe… În Nordul Italiei se dau chiar și cadouri speciale, destinate copiilor…

Aflăm însă că Românii care locuiesc în Veneția și în împrejurimi, se roagă Sfintei Lucia, nu numai în această zi în care o sărbătorim și noi, ci de fiecare dată când merg la biserica ortodoxă românească, pentru că acesta este și hramul lăcășului de cult pe care l-au preluat acolo unde trăiesc…

Parohia face parte din Protopopiatul Triveneto1 Nord-Est, este situată în partea de uscat a Veneției numită Mestre sau Terraferma ce aparţine administrativ de Primăria orașului Veneția. Întinsă pe malul lagunei în jurul Veneției, are în păstorire credincioșii românofoni din Veneția și din jurul Veneției.

Prin bunăvoința și ospitalitatea reprezentanților Patriarhiei Catolice din Veneția și în mod special al Eminenței Sale Angelo Scola, pe atunci Patriarh al Veneției și al Vicarului General, Excelența Să Monseniorul Beniamino Pizziol actual Episcop de Vicenza, se începe slujirea în biserica Sfânta Lucia alternativ cu comunitatea catolică din zonă condusă de don Marino Galina, cu care noua comunitate ortodoxă înființată va păstra un frățesc raport de prietenie de-a lungul anilor.

Parohia din Veneția fiind formată din credincioşi proveniţi din diverse părți ale României, din Basarabia cât și din zona Cernăuţi, pe lângă multele realizări pe plan pastoral are o realizare deosebită: conștientizarea credincioșilor de apartenența la același neam și credință precum și cristalizarea puternică a unității între membrii parohiei.

În afară de activităţile bisericeşti, sunt promovate diverse alte activităţi în care sunt implicaţi tinerii din parohie, acestea fiind legate în special de cunoaşterea originilor noastre, de menţinerea limbii române și a tradiţiilor populare.

De asemenea în cele două închisori din Veneția se săvârșește de două ori pe lună Sfânta Liturghie. Pe lângă asistența religioasă pentru cei care trec prin încercarea privării temporare de libertate se oferă și un ajutor lunar: bani, haine, lenjerie, pastă de dinți, săpunuri sau alte bunuri strict necesare.

Dar să vorbim despre Sfânta Lucia: un adevărat exemplu de mulți-culturalitate, tatăl fiind roman iar mama greacoaică, este intersant că Sfânta Lucia este venerată în multe țări de pe glob şi de către multe confesiuni: catolici, anglicani, luterani, precum şi de către credincioşii ortodocşi.

Moaștele ei au stat în Sicilia, dar și la Constantinopol, Veneția, în Franţa sau Germania.

Biserici dedicate ei sunt în  Italia, Statele Unite, Malta, Portugalia, Slovenia, Scoția, Venezuela, Kenia, Spania, Argentina, Croația, Brazilia, Mexic, India, Sri Lanka, Filipine, Franţa și bineînțeles în micuța insulă cu același nume din Caraibe…

Dar în România din câte știm numai la Greci, judeţul Tulcea, se află o biserică ce îi este dedicată…

Comuna Greci se întinde la poalele celor mai înalte vârfuri din Munții Dobrogei, dintre care cel mai înalt este vârful Greci (Țuțuiatu) 467m. Bătrânii satului numesc cel mai înalt vârf „Ghiunaltu” și pe următorul „Călcată”. Înainte au existat cariere de granit și, se pare, din legende locale, de uraniu, dar în prezent nu se mai exploatează aproape nimic. Numele nu se știe de ce i s-a dat, se presupune că la început a fost locuită de greci, care în prezent nu mai există acolo. Odată cu începerea exploatării granitului la începutul secolului XIX, au fost aduși pietrari din Italia, Grecia și Bulgaria, urmașii lor rămânând pe aceste meleaguri până în prezent, comunitatea italiană devenind o emblemă a comunei Greci.

Comuna este cel mai bun punct de plecare pentru cei care doresc să viziteze Munții Dobrogei. Parcul Național Munții Măcinului este o zonă deosebită, care din păcate nu este atrasă în circuitul turistic datorită lipsei infrastructurii. La poalele acestor munți s-a înființat un centru de vizitare, unde sunt reprezentate atât ecosistemele și habitatele cât și traseele turistice.

Unul dintre cele 6 trasee turistice omologate din parc este traseul turistic „Cozluk” de 16 km, pe ruta Greci-Cozluk-Valea lui Jug-Groapa de Aramă-Valea Plopilor-Greci.

Pe acest traseu se poate admira versantul vestic al Culmii Măcinului cu vârfurile Călcată, Cetate, Moroianu și Secaru, având forme stâncoase ce reprezintă habitatul mai multor specii de păsări răpitoare. Se mai observă bine toată partea sudică a depresiunii Greci, masivele de pădure alcătuite preponderent din tei, stejar, gorun și cărpiniță, unde își găsesc refugiul numeroase specii de mamifere (mistreț, căprior, șacal, cerb și vulpe).

Comunitatea italienilor de la Greci şi-a conservat religia catolică, limba, canţonetele, mâncărurile tradiţionale şi calendarul sărbătorilor, într-un mod impresionant. Duminică, de „Santa Lucia“ sau la marile sărbători religioase, ei se întâlnesc la „Salon“ – „Cabanone“ – şi aduc de acasă „pastasuta“ ori „menestra“, două feluri de mâncare pe bază de paste făinoase, cu sosuri foarte picante, ale căror reţete datează de vreo trei sute de ani. La fel de vechi sunt reţetele salamului italian „de casă“ şi „prosciutto“, adică pulpa porcului uscată în pod şi afumată după o tehnică anume. Sunt mari băutori de vinuri roşii şi de ţuică de caise dublu distilată. Nici o masă nu se încheie fără prune conservate în ţuică şi „formento“, o cafea facută din grâu prăjit şi măcinat, amestecat cu puţină cacao şi miere.

Petrecerea de Santa Lucia avea şi îşi mai păstrează şi astăzi un farmec aparte, ce are darul de a-i atrage pe cei ce-şi au rădăcinile aici – şi de a-i reuni pentru câteva ceasuri, aşa, ca pe timpuri.

Așadar, vă invităm să sărbătorim, împreună, seara de Sf. Lucia, în comuna Greci din județul Tulcea, la poalele celor mai vechi munți din Europa… imaginându-ne o specialitate italian-dobrogeană de care nu am mai auzit până acum: minciunele făcute cu țuică!…

Despre românii din Veneția care merg la slujbă în Biserica ortodoxă românească „Sf. Lucia” – și despre italienii catolici din Munții Măcinului care sărbătoresc astăzi hramul singurei biserici cu numele „Sf. Lucia” din România… – prin telefon, din Parohia Sfânta Lucia (Greci), părintele paroh Ianuș Vasile-Lucian, originar din Tg. Frumos…