(TEMA ZILEI) Iași: Doi tineri vor să cucerească cele 14 vârfuri de peste 2500 de metri din țară, în mai puțin de 72 de ore
Publicat de Lucian Bălănuţă, 19 august 2019, 08:44
Tema matinalului de astăzi este despre limite întinse la maximum, ambiție, sport și sănătate. Este vorba despre tentativa unor tineri din Iași de a stabili un record Quiness prin parcurgerea celor mai solicitante drumuri montane de la noi din țară. Toată această aventură ar urma să se desfășoare în maximum 72 de ore de urcat muntele și de mers cu bicicleta în mod continuu și dinamic, de escaladat toate cele 14 vârfuri de peste 2500 de metri, pe un traseu unde nu se admite nicio greșeală.
Tiberiu Popa este IT-ist, antrenor la Two on One Martial Arts și montaniard, iar Sebastian Nechifor este specialist în Marketing Digital, Administrator la Kibrit Digital Marketing și alergător montan.
Proiectul lor se intitulează Biatlon Carpatic 14×2500 și are scopul de a promova sportul montan în România și de a oferi vizbilitate activității Asociației Acces Natura, un ONG care le oferă posibilitatea persoanelor cu dizabilități să parcurgă potecile munților noștri.
Cu puțin timp înainte de porni în demersul lor, cei doi au acordat un scurt interviu colegului nostru, Lucian Bălănuță:
Lucian Bălănuță: Cum a încolțit această idee și cum ați așezat pe hârtie tot acest plan?
Sebastian Nechifor: Ideea nu a fost una cu totul originală. Aceasta fiind inspirată din activitatea alpinistului Nirmal Purjal care și-a propus să atingă toate cele 14 vârfuri de peste 8000 de m în doar 7 luni.
Tiberiu Popa: Evident, proiectul l-am adaptat condițiilor din Carpați. Am adăugat mai multe note personale astfel încât să fie destul de provocator și motivant, cum este mersul pe bicicletă între grupele muntoase și limita aceasta de timp care să-l facă mai motivant.
Lucian Bălănuță: De ce ați decis să dați curs unei astfel de inițiative?
Sebastian Nechifor: Avem mai multe motive. Unu – lansarea echipei – intenționăm să lansăm astfel de proiecte și în viitor, sub identitatea unei echipe bine înghegate. Doi – promovarea sporturilor montane în România pentru sporirea turismului. Am făcut câteva demersuri în acest sens. Trei – promovarea acestei asociații non-profit, a cărei activitate o admirăm. Nu în ultimul rând, depășirea limitelor personale. Acum doi ani am fost diagnosticat cu cancer pe tiroidă, o perioadă am refuzat să mă operez, deoarece aflam din diverse surse că operație, în sine, afectează condiția fizică a persoanei respective. După ceva timp în care situația a devenit critică am fost nevoit să îmi scot tiroida. A urmat o perioadă în care îmi era dificil să urc scările unui etaj, dar după mult antrenament am căpătat o anduranță foarte bună și mă simt acum în stare să zbor peste munți.
Tiberiu Popa: Vrem să ne implicăm în proiecte ambițioase care să ne pună la încercare atât limitele fizice cât și cele psihice. De aceea am și stabilit acest interval de timp, care datorită faptului că acest traseu este făcut în premieră, nu este o condiție obligatorie. Este doar ceva la care noi vrem să ne supunem. A fost ales fix ca să ne oblige să ne atingem și să ne depășim limitele.
Lucian Bălănuță: În linii mari cam ce presupune demersul vostru?
Tiberiu Popa: Proiectul constă în atingerea celor 14 vârfuri de peste 2500 de m din România, dintr-o singură tură, în cel mult 72 de ore, utilizând doar mijloace de propulsie umană. Ăsta e un mod complicat de a spune că pe munte vom merge în marș forțat sau în alergare, iar între grupele muntoase vom merge cu bicicleta. Voi enumera câteva statistici: vom parcurge patru grupe muntoase, începând cu Retezat, apoi continuând cu Parâng și Făgăraș și terminând traseul în Bucegi. Vor fi aproximativ 150 de km pe munte, 350 de km cu bicicleta și o diferență totală de nivel de 15.000 de metri.
Lucian Bălănuță: În ce constau antrenamentele? Unde se desfășoară?
Sebastian Nechifor: Antrenamentele se desfășoară în Iași. Sunt realizate sistematic. Încercăm să ne adaptăm prin diverse metode. Urcăm cu rucsaci cu greutăți treptele blocurilor, coborâm cu liftul pentru a nu încărca mușchii și la coborâre. Simulăm urcările pe munte.
Tiberiu Popa: Evident noi am prefera să ne antrenăm pe munte, dar lipsa timpului și nevoia unui plan structurat ne-a obligat să fim creativi.
Lucian Bălănuță: Totodată, presupun că ați făcut și o simulare a traseului…
Tiberiu Popa: Am făcut și o simulare. Ne-a confirmat, în linii mari, că suntem pregătiți din punct de vedere fizic, dar în același timp a scos la iveală multe erori pe care noi sperăm să le ajustăm. De exemplu, anumite scurtături și trasee nemarcate trebuie evitate din considerente de siguranță. Nutriția trebuie îmbunătățită. Timpii alocați tururilor cu bicicleta se vor mări, din cauza drumurilor destul de proaste de la noi.
Lucian Bălănuță: Cum se doarme pe munte fără cort?
Tiberiu Popa: Nu recomandăm să îți planifici o noapte pe munte fără echipament de campare adecvat. Noi vom campa cu un echipament minim. Pur și simplu vom dormi cu toate hainele pe care le avem la dispoziție, într-un sac de dormit, un fel de cearșaf, pe jumătate de izopren. Orice este în plus a fost eliminat din rațiuni de greutate.
Lucian Bălănuță: A mai încercat vreo echipă să facă lucrul acesta?
Sebastian Nechifor: Este o premieră, ca să spun așa.
Lucian Bălănuță: Știu că există competiții de tipul maraton sau ultramarton montan, atât în țară cât și în străinătate. Avem și români care s-au clasat pe podium la astfel de acțiuni. Prin ce se diferențiază demersul vostru?
Sebastian Nechifor: Noi suntem specializați în trasee complexe din punct de vedere logistic. Compensăm condiția fizică cu informare, planificare, documentare. Există alergători montani în țară foarte buni, cu un volum de antrenament mult mai mare, dar nu știu dacă ar putea face acest lucru la fel de bine ca noi. Traseul este împărțit în 30 de pagini, fiecare pagină detaliind fiecare parte a traseului, de la alimentație, specifiacțiile traseului, posibile dificultăți. Totul este foarte bine documentat.
Tiberiu Popa: Pe lângă complexitatea din punct de vedere logistic, faptul că am adăugat o probă, partea de bicicletă (la care nu avem deloc experință) a modificat foarte mult parametri de recuperare. Este complet diferit față de un maraton, ultramaraton, unde vii, alergi, zeci de ore, dar atât. La noi durează trei zile și efortul este continuu, susținut, alternativ – bicicletă cu urcat pe munte.
Lucian Bălănuță: Care este cea mai grea provocare, cel mai greu aspect de care depinde, să zicem, reușita acestui demers?
Sebastian Nechifor: Într-un cuvânt – Făgăraș. Această porțiune este cea mai dificilă din cauza diferenței de nivel și a faptului că trebuie să campăm o noapte pe munte. Lungimea traseului nu ne permite să-l facem dintr-o bucată.
Tiberiu Popa: Cred că aspectul de care depinde reușita proiectului este cum vom face față efectului cumulativ al efortului exercitat aproape continuu trei zile. Nutriția și timing-ul alimentărilor are un rol crucial.
Lucian Bălănuță: În final, succesul ar presupune, înțeleg, și stabilirea unui record Guinness. Care ar fi cerințele și procedura în cine pentru a fi omologați?
Sebastian Nechifor: Procesul e în derulare. Pe lângă imagini de pe fiecare vârf și traseul GPX înregistrat, trebuie filmată întreaga deplasare. Am discutat și cu Asociația „Cartea Recordurilor”. Ei au nevoie doar de traseul GPX înregistrat. Trebuie filmată întreaga deplasare. Cea mai dificilă dovadă de înregistrare pentru noi o să fie înregistrarea video a întregului traseu, deoarece vom avea nevoie de multe baterii. Probabil o să încărcăm camera video pe bicicletă acolo unde greutatea nu te afectează la fel de mult ca la alergare.
Tiberiu Popa: Pentru noi, omolagarea acestui record are o importanță mai mică. Reușita acestui proiect nedepinzând strict de omologarea recordului. Totuși, ne-am gândit că acest record Guinness ne-ar ajuta la promovarea acestui proiect mai ales în rândul celor care nu sunt familiarizați cu sportul montan sau cu alpinismul, în general.
VARIANTA AUDIO:
