Doi ani de la începerea războiului din Ucraina. Angela Grămadă, analist politic: ”trecerea timpului îngreunează situația ucrainenilor, a celor care au rămas în țară și care continuă să lupte pentru integritate și suveranitate”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni” (25.02.2024)
Publicat de hdaraban, 24 februarie 2024, 16:50
La 24 februarie 2024, s-au împlinit 2 ani de la începerea războiului din Ucraina. Declanșarea invaziei rusești din 2022 a avut consecințe directe, bineînțeles, pentru întreaga Ucraină, dar și efecte la nivel regional și chiar global. Războiul a generat reacții, luări de poziție, schimbări fără precedent în politicile naționale și transnaționale.
La momentul vorbirii, Ucraina trăiește un moment sensibil, de criză, am putea spune, dacă avem în vedere schimbările de la vârful armatei prin demiterea șefului armatei ucrainene, generalul Valeri Zalujnîi, scăderea popularității președintelui Volodimir Zelenski, reticența ucrainenilor de a se mai înrola, dificultățile de pe front. Pe plan extern am putea face trimitere la încetarea sprijinului financiar și militar din partea Statelor Unite ale Americii.
Plecând de la aceste elemente, doamna Angela Grămadă, președinta Asociației ”Experți pentru Securitate și Afaceri Globale”, a oferit câteva interpretări. Ea a scos în evidență, printre altele, importanța existenței unui răspuns de susținere unitar din partea țărilor care ajută Ucraina.
Având în vedere suita de alegeri ce vor avea loc pe tot parcursul anului 2024, invitata a vorbit și despre necesitatea unui mesaj adresat electoratului prin care să se explice că ceea ce se întâmplă în Ucraina nu este doar o amenințare de securitate de tip ”hard”, dar și o amenințare a valorilor, a democrației, a acelor realități pe care statele partenere ale Ucrainei le-au atins tocmai participând la un proiect care a mobilizat resurse pentru pace.
Mai mult, analistul politic a făcut și referire la dialogul bilateral București – Kiev, discuții care ar putea duce la oferirea din partea României a unei asistențe mai mari pentru Ucraina în domeniul securității și al apărării, în acest sens fiind așteptate formulări publice din partea celor două capitale.
Horia Daraban: Vă propun să începem dialogul cu rezultatele unui sondaj realizat pentru think tank-ul ”Consiliul European pentru Relații Externe”: doar 10% dintre persoanele intervievate se așteaptă ca Ucraina să câștige pe teren. E vorba de persoane din 12 țări, printre care și România, și merg mai departe cu cifrele. Aproximativ 31 de procente dintre cei chestionați consideră că Europa ar trebui să ajute Ucraina să își recupereze teritoriile ocupate de Rusia, în timp ce 41% sunt în favoarea ideii ca Europa să determine Ucraina să negocieze un acord de pace cu Rusia. În ce măsură astfel de percepții, astfel de atitudini influențează deciziile statelor în cauză?
Angela Grămadă: În ceea ce privește sprijinul pentru Ucraina, ele influențează deciziile în context electoral. În anul 2024, vor avea loc mai multe alegeri, iar asta, într-adevăr, contează atunci când un actor politic proiectează o anumită strategie electorală sau o anumită campanie electorală și încearcă să aleagă anumite mesaje pe care să le transmită celui care urmează să se prezinte la vot.
Într-adevăr, cifrele pe care le-ați prezentat sunt îngrijorătoare, în sensul că ele oferă destul de mult spațiu de manevră pentru actorii politici noi sau cu experiență să gestioneze situația în favoarea lor și să vadă cum pot să proiecteze în continuare și acțiuni de politică externă; adică dacă să susțină sau nu Ucraina din punct de vedere financiar sau din punct de vedere al necesarului militar de care are nevoie această țară.
Dar să nu uităm că există și actori politici responsabil, actori politici care își dau foarte bine seama că o evaluare greșită a contextului de securitate poate afecta mai mult decât o eventuală încercare de a convinge electoratul să voteze un anumit partid politic sau un anumit candidat la alegerile prezidențiale. Și atunci, Ucraina poate deveni inclusiv moment de politică internă în aceste state. Avem exemple foarte bune în Europa în care susținerea pentru Ucraina nu va conteni. Și aici ne referim la statele baltice, ne referim la statele care sunt în apropierea frontierei cu Ucraina sau sunt în apropierea frontierei cu Federația Rusă și înțeleg altfel aceste riscuri și amenințări de securitate și vor continua să susțină, dar și să mobilizeze sprijin internațional pentru Ucraina.
E nevoie de inteligență politică ca să se explice electoratului intern că ceea ce se întâmplă astăzi în Ucraina nu este doar o amenințare de securitate de tip ”hard”, dar ne referim și la o amenințare a valorilor, a democrației, a acelor realități pe care statele partenere ale Ucrainei le-au atins tocmai participând la un proiect care a mobilizat resurse pentru pace.
Acum, în prezent, de fapt, pentru asta se de marea bătălie: dacă va rezista sau nu va rezista această prioritate a păcii sau a democrației, a bunăstării, în defavoarea unei agresiuni tot mai extinse din partea unui actor politic, care a decis că este timpul să pună în aplicare acea politică externă revizionistă, expansionistă, dacă putem să-i spunem așa. În fapt, în documentele de politică externă ale Federației Ruse este menționat că Rusia dorește să își redobândească influența asupra unor state vecine, state care altădată au fost alături, dar care în prezent au un altfel de parcurs.
Horia Daraban: Aș vrea să abordăm și planul intern al Ucrainei. Trecerea timpului creează premisele ca factorul decizional militar din Ucraina să capete o tot mai mare importanță în fața factorului politic? Asta și pe fondul crizei de pe front, al faptului că nu se pot organiza alegeri în Ucraina. Putem aminti și aici confruntarea dintre președintele Zelenski și fostul șef al armatei ucrainene, generalul Valeri Zalujnîi.
Angela Grămadă: Eu cred că această dezbatere cu Zalujnîi în calitate de actor politic a fost un pic prea mult inflamată, inclusiv de către societatea ucraineană, care i-a apreciat meritele așa cum a trebuit. În sensul că i-a apreciat toate eforturile acelea de a de-ocupa anumite teritorii ucrainene, de a reorganiza anumite forțe din interiorul Ucrainei. Ce n-a reușit Zalujnîi să facă este să domolească așteptările, mai ales ale partenerilor externi, nu neapărat pe cele ale ucrainenilor. Aceștia din urmă erau conștienți că fără muniția și fără echipamentul care trebuiau să sosească în timp util din afara țării, acea contra-ofensivă anunțată nu ar fi avut niciun fel de succes. Și în acest context, oamenii l-au apreciat, l-au apreciat și poate și l-au dorit ca o alternativă la elita politică actuală care există în Ucraina. Și evident că din aceste considerente s-au inflamat spiritele în interiorul țării.
Lupta aceasta dintre cele două figuri a fost un pic artificială, Zalujnîi neformulând niciodată, că ar avea vreo intenție politică. Dar nici nu a ieșit să explice în fața publicului că nu este concurent pentru Volodimir Zelenski. Pe de altă parte, însă, trebuie să luăm în calcul și anumite explicații care vin dinspre conducerea Ucrainei. Și aici mă refer și la administrația prezidențială, dar și la alte persoane de rang înalt, care spuneau că e nevoie de o schimbare de paradigma, că e nevoie de o altă abordare, pentru că cea pe care a fot adoptată anterior nu a funcționat pe front, contraofensiva nu a funcționat. Poate o altă perspectivă poate să aducă o soluție suplimentară la ceea ce se confruntă Ucraina în prezent.
Oleksandr Sîrskîi (actualul șef al forțelor armate ucrainene) poate să fie un asemenea reprezentant al armatei, care să dea un nou suflu sau să vină cu acea perspectivă, mai ales că nu este un personaj care ar fi atât de controversat cum a încercat presa să îl prezinte.
Horia Daraban: Aș vrea să discutăm și despre sprijinul extern de care beneficiază Ucraina sau, mai bine zis, nu beneficiază. Mă refer la cele 60 de miliarde de dolari din partea Statelor Unite, acordarea lor este blocată în Congres, ajutorul militar american e și el blocat. La acestea, adăugăm și orizontul alegerilor americane. Într-un fel, Ucraina pare că pierde din susținere și că efortul de sprijinire a Kievului revine tot mai mult țărilor europene. Trecerea timpului va afecta tot mai mult aceste gesturi de ajutorare a Ucrainei din exterior?
Angela Grămadă: Trecerea timpului îngreunează situația ucrainenilor, a celor care au rămas în țară și care continuă să lupte pentru integritate și suveranitate și creează și mai multe dezacorduri între cei care au plecat și cei care au reușit să rămână în Ucraina și să facă față acestor riscuri, amenințări, acestor primejdii din interiorul țării. De ce? Pentru că se diminuează și ajutorul pentru ucrainenii refugiați în afara țării, nu neapărat doar pentru cei din interiorul țării. Actorii politici încearcă, în condiții de campanii electorale, să dobândească sprijinul mai multor votanți în interiorul țării, fără a ține cont de implicațiile unei asemenea strategii asupra securității naționale sau asupra poziționării și statutului pe care îl au în cadrul sistemului de relații internaționale. Toată lumea vede că această dispută dintre democrați și republican afectează, de fapt, modul în care noi percepem politica Statelor Unite ale Americii și poziționarea Statelor Unite ale Americii în anumite situații.
Da, Statele Unite ale Americii au încurajat de nenumărate ori ca Europa să-și asume un plan de securitate mult mai extins și mult mai responsabil. Dar asta nu înseamnă că Europa trebuie să rămână singură acum, pentru că Uniunea Europeană e un proiect de pace, nu a fost niciodată un proiect care să prevadă o agresiune de tipul celei pe care noi o avem astăzi în Ucraina. Și Europa a fost încurajată de Statele Unite ale Americii să intervină mai mult. Dar Europa a spus din start că, fără sprijinul Statelor Unite ale Americii, nu va face față unor asemenea provocări. Deci, Europa are nevoie de Statele Unite ale Americii, iar SUA au nevoie de Europa pentru a susține Ucraina.
Dar cel mai mult are nevoie Ucraina de toată solidaritate aceasta internațională, pentru că Federația Rusă nu face altceva decât să arate altor state din alte părți ale lumii că problemele pot fi soluționate și pe calea militară, nu doar pe cale diplomatică, nu doar în cadrul forurilor internaționale. Deci, responsabilitatea este a noastră, a tuturor. Nu putem să o împărțim pe zone sau pe regiuni. Ea trebuie să fie unitară și să vorbească ca o voce unică în sprijinul Ucrainei, dar și în sprijinul altor state care au nevoie de o asistență similară, precum are Ucraina.
Horia Daraban: La summit-ul de la Davos, care a avut loc la mijlocul lunii ianuarie, a fost făcut cunoscut faptul că Ucraina și România încep negocieri pentru un acord de colaborare în domeniul securității, acord care să cuprindă ce anume mai exact?
Angela Grămadă: Inițial, s-a vorbit că ar fi parte a acelui discurs pe care l-au avut cei doi președinți ai României și Ucrainei, în octombrie 2023, despre parteneriatul strategic. Ulterior, în presă, exact în luna ianuarie, s-a vorbit că ar fi un acord pentru garanții de securitate. De facto, ceea ce am reușit noi să aflăm, mă refer la experți, presa din România, este vorba despre o asistență mai mare pentru Ucraina în domeniul securității și apărării, adică în domeniul militar, dar fără să fie exemplificat neapărat în ce va consta această asistență.
Sper să aflăm în perioada următoare mai multe detalii. Domnul Fota, fostul secretar de stat, a anunțat zilele trecute că vor fi făcute publice mai multe detalii și publicul din România va reuși să înțeleagă mai bine care sunt angajamentele pe care și le asumă România împreună cu alte state, pentru că acorduri similare vor fi semnate cu mai multe state membre ale Uniunii Europene. Deocamdată, totul se pune pe hârtie, totul se negociază și sper că vom avea în curând o transparență mai mare asupra acestor decizii care au fost luate la nivel de state partenere.
Varianta audio a dialogului:
Interviu realizat de Horia Daraban
Sursa foto Angela Grămadă