Cornel Fugaru (2 decembrie 1940–13 iulie 2011)

Publicat de Iuliana Bubuianu, 13 iulie 2013, 11:10 / actualizat: 2 septembrie 2014, 9:34

Încă una dintre personalităţile muzicii uşoare româneşti a pierdut lupta cu o boală necruţătoare care a revenit după opt ani de când părea învinsă definitiv. Compozitor, interpret şi instrumentist apreciat, Cornel Fugaru a devenit cunoscut pe scena muzicii uşoare româneşti în 1964, pe vremea când era încă student al Conservatorului bucureştean “Ciprian Porumbescu”.
Pe data de 22 octombrie 1964, grupul beat Sincron, al cărui lider era, a debutat pe scena Casei de Cultură a sectorului 6 din Bucureşti, marcând începutul unei cariere muzicale dedicate exclusiv muzicii uşoare. Sincron a fost prima formaţie pop românească şi în această situaţie a încercat ca pe lângă repertoriul adaptat modei zilei, să valorifice folclorul românesc în manieră pop.
Ascultând astăzi “Ciobănaşul”, “Ciuleandra”, “Ducea rufele la râu”, “Hăulita” sau “Alunelu”, putem să fim sau nu de acord cu maniera în care s-a realizat acest proiect bazat pe câteva dintre cele mai frumoase bijuterii muzicale populare, dar la vremea sa a avut un impact deosebit asupra evoluţiei muzicii pop autohtone.
Au urmat apariţii nenumărate la radio şi televiziune, Sincron câştigând o apreciabilă audienţă naţională, iar Cornel Fugaru, pianistul şi solistul vocal al grupului devenind ceea ce astăzi este echivalentul unei megastar pop, introducând pentru prima oară în România, modul de a cânta şi a face spectacol al marilor vedete internaţionale, precum Elvis Presley.
Încadrat cu instrumentişti de valoare, grupul Sincron şi-a adjudecat premii împortante naţionale şi internaţionale, efectuând şi apreciate turnee peste hotare  – Israel (1970), URSS (1973), Polonia (1967, 1969, 1972). Grupul Sincron a fost principalul acompaniator al Andei Călugăreanu pe scenă şi în spectacolele de varietăţi organizate de televiziunea română, pe care concetăţenii noştri mai în vârstă şi le amintesc cu nostalgie, dar a colaborat la fel de bine şi cu celelalte tinere interprete ale vremii aflate în plină afirmare: Pompilia Stoian, Margareta Pâslaru sau Corina Chiriac.
Grupul Sincron s-a desfiinţat în 1977, iar Cornel Fugaru a început să dedice din ce în ce mai mult timp componisticii. În anul 1980 a devenit membru al Uniunii Compozitorilor din România, continuând să compună intens şi să participe cu mare succes la competiţii muzicale naţionale şi internaţionale, unde a obţinut premii foarte importante, Chile (1983),  Mamaia (1990 şi 1995), Dresda (1988), Australia (1997 şi 1998), Los Angeles (1998), Cairo (2001), premiul Uniunii Compozitorilor (1988, 1990, 1995) etc. A cochetat şi cu arta filmului încă de pe vremea existenţei grupului Sincron, jucând în “Opt minute de vis” (1966), “Opt exerciţii pe 625 de linii” (1967) şi “Împuşcături pe portativ” (1967). A compus el însuşi muzica mai multor filme, între ele “Brezaia”, “Cici”, “Cei 4 M” , “Oacă şi Boacă” .
A fost preşedintele multor jurii la festivaluri importante de muzică uşoară românească, apreciat pentru obiectivitatea şi profesionalismul său. Este autorul câtorva dintre cele mai apreciate melodii din repertoriul naţional al muzicii uşoare – “Dau viaţa mea pentru o iubire”, “Nu sunt sclavul tău”, “Eu nu mai sunt cel de ieri”. Pentru calitatea activităţii sale artistice a primit în anul 2002 Premiul de Excelenţă decernat de Ministerul Culturii şi Cultelor din România.
În ceea ce priveşte datele exacte ale turneelor  şi participărilor grupului Sincron şi ale lui Cornel Fugaru la diverse confruntări naţionale şi internaţionale, trebuie să constat cu regret superficialitatea şi lipsa de coerenţă a diverselor surse de informaţii oferite de internet şi de Dicţionarul Rock – Pop – Folk, care oferă date cu totul diferite despre aceeaşi participare. Poate vor fi corectate acum, după ce regretatul artist nu mai este printre noi.

In Memoriam Cornel Fugaru – Corina Chiriac

In Memoriam Cornel Fugaru- secvențe din emisiunea TONOMAT, realizator Cristina Spînu

In Memoriam Cornel Fugaru- secvențe din emisiunea UNIVERS MUZICAL, realizator Daniela Vlad

                                                                                                                                                                               Emil Răducanu