#InfoEconomic (EXCLUSIV): profesor universitar doctor Bogdan Glăvan, economist: ”SUA are un deficit impresionant, deoarece exportă un lucru ce reprezintă cauza fundamentală a problemei: banii. Dacă, într-o bună zi, nu ar mai avea acest deficit comercial, am constata că nici dolarul nu mai este monedă de rezervă pe plan global”
Publicat de hdaraban, 19 februarie 2025, 17:32 / actualizat: 20 februarie 2025, 8:51
Statele Unite ale Americii este principalul partener comercial al Uniunii Europene, comerțul total cu bunuri și servicii depășind 1,5 trilioane de euro în 2023, potrivit unei analize oferită de publicația americană Politico.
Aceste date sunt importante și în contextul dat de repetatele declarații ale președintelui american Donald Trump, care a făcut trimiteri în repetate rânduri la practicile comerciale nedrepte ale Uniunii, din punctul său de vedere, dând vina pe acestea pentru deficitul mare al Americii cu Uniunea Europeană, care s-a ridicat la aproximativ 157 de miliarde de euro în 2023.
Cu toate acestea, conform analizei Politico, atunci când se iau în considerare serviciile, acest deficit este compensat substanțial. Statele Unite s-au bucurat de un excedent de 109 miliarde de euro în servicii oferite Uniunii Europene. Deci lucrurile sunt mai nuanțate.
Plecând de la aceste repere, profesor universitar doctor Bogdan Glăvan, la #InfoEconomic, a oferit mai multe explicații legate de ceea ce se întâmplă în relația comercială între cele două părți, SUA și UE.
Economistul crede că ”președintele Trump vine cu o idee complet greșită despre cine suportă povara tarifelor anunțate. Cei care vor plăti noile taxe vamale impuse de administrația Trump sunt consumatorii americani, nu producătorii străini. Deci, din acest punct de vedere, avem de-a face cu eroare științifică și de asta cred că nu vor fi sustenabile”.
Atunci când este analizată relația SUA-Europa, sunt foarte multe detalii problematice. Profesorul precizează că ”e de notorietate că un cetățean român, dacă vrea să-și cumpere un automobil din America, plătește o taxă vamală de 10%, în vreme ce producătorii europeni, care vând mașini în America, nu plătesc această taxă vamală. Da, cu o excepție, totuși, să nu vândă cumva acele camionete foarte populare în America. Dacă vând așa ceva, atunci taxa este foarte mare.”
Economistul mai adaugă ”așa cum în raport cu NATO, statele europene nu cheltuiesc suficient, tot așa, când vine vorba de economie, nu este normal să vedem că comerțul din țările Uniunii Europene merge mult mai prost, mult mai lent. Merge ca un tren personal în comparație cu trenul rapid din America. Statele americane au o dinamică a comerțului interstatal mult mai mare decât au statele europene între ele. De ce? Pentru că există încă bariere netarifare, există birocrație, există lucruri care încetinesc, există reglementări.”
Referitor la efectele impunerii unor tarife vamale americane la produsele și serviciile europene, Bogdan Plăvan precizează că țara noastră ”este vulnerabilă în mod indirect, pentru că România are ca principali parteneri comerciali marile state vest-europene, în special Germania. Deci noi suntem un subcontractor pentru industria auto din Germania, de exemplu. Și atunci, când industria germană merge prost, evident, că prindem și noi guturai.”
Horia Daraban: Care este sursa disputei comerciale? Până la urmă, ține de elementul politic, electoral din Statele Unite ale Americii, de ceea ce a promis Donald Trump sau este vorba despre un real, adânc dezechilibru în relațiile comerciale dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană? Și dacă e dezechilibru, ce înseamnă el și cum se manifestă, domnule profesor?
Bogdan Glăvan: Este vorba și de una, dar nu neapărat în sensul în care ni se prezintă, îndeobște. Categoric, în timpul campaniei electorale și conform programului de guvernare prezentat, domnul Trump a susținut și a arătat că America importă mult din restul lumii, că este tratată diferențiat, prin
prof. univ. dr. Bogdan Glăvan
taxe vamale diferite de cele pe care America le pune, iar acest lucru va trebui schimbat, prin urmare, putem spune că se ține de program. Categoric așa stau lucrurile, adică America are un deficit impresionant. Însă, America are un deficit impresionant, deoarece America exportă ceva, un lucru despre care noi nu vorbim niciodată și care, de fapt, reprezintă cauza fundamentală a deficitului comercial: America exportă bani.
Începând în anii 1970, Statele Unite au avut un deficit comercial cronic, consistent, permanent, adică au cumpărat din restul lumii mai mult decât au exportat. Aici, nu contează, nu intrăm pe capitole, pe fel de fel de bunuri, pe fel de fel de servicii. Vorbim de ansamblu. Deci America cumpără mai mult din restul lumii decât exportă, pentru că poate să plătească pentru aceste importuri cu dolari. De ce? Pentru că restul lumii dorește să păstreze acești dolari. Restul lumii are nevoie de acești dolari, îi păstrează, nu îi cheltuie la rândul lor, evident, cumpărând ceva din SUA. Acesta este rolul de monedă de rezervă al dolarului. Prin urmare, dacă America, într-o bună zi, nu ar mai avea acest deficit comercial, am constata că nici dolarul nu mai este monedă de rezervă pe plan global.
Horia Daraban: Revenind la ideea de tarife vamale, taxe vamale, chiar e atât de simplu să impui taxe? Adică, efectele unei astfel de măsuri nu se regăsesc la nivelul unor industrii întregi?
Bogdan Glăvan: Sigur că președintele Trump vine cu o idee complet greșită despre cine suportă povara taxei. El ne spune că taxa va fi suportată de producători. Dacă ne întoarcem un pic la România, vedem aceeași retorică. Același discurs a fost folosit cu prilejul impunerii a nenumărate taxe în ultimii ani. Ni s-a spus că taxele vor fi plătite de companii, comercianții și așa mai departe. În realitate, grosul taxelor este plătit de cetățeni, de consumatori. De asta și funcționează impozitarea, fiindcă apasă pe marea majoritate a publicului. Prin urmare, cei care vor plăti noile taxe vamale impuse de administrația Trump sunt consumatorii americani, nu producătorii străini. Deci, din acest punct de vedere, avem de-a face cu eroare științifică și de asta cred că nu vor fi sustenabile. Nu vor dura mult în timp. Lumea a mai asistat la războaie comerciale și toate s-au terminat.
Noi trăim astăzi în cea mai liberă lume în care am trăit vreodată, în care mărfurile circulă liber. De ce? Pentru că toate guvernele și toți oamenii și-au dat seama, până la urmă, că cel mai bine în folosul lor este să nu pui taxe, nu pui taxe vamale, să lași comerțul liber. Dacă pui taxe, nu faci decât să-ți bați cuie în talpă. Asta este ideea. Sigur că, atunci când analizăm relația SUA-Europa, spre exemplu, găsim foarte multe detalii problematice. E de notorietate că un cetățean român, dacă vrea să-și cumpere un automobil din America, plătește o taxă vamală de 10%, în vreme ce producătorii europeni, care vând mașini în America, nu plătesc această taxă vamală. Da, cu o excepție, totuși, să nu vândă cumva acele camionete foarte populare în America, dacă vând așa ceva, atunci taxa este foarte mare.
Deci, cu alte cuvinte, nu avem un comerț complet liber, dar nici nu avem genul de asimetrie de care vorbește președintele Trump. Pur și simplu, fiecare putere comercială, fiecare putere economică, Uniunea Europeană sau America își protejează un pic propriile industriei.
Horia Daraban: Adiacent la ceea ce ați precizat dumneavoastră, războiul tarifelor, amenințările la acest capitol între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, toate acestea pot fi legate și de chestiunea ucraineană? De modul în care americanii văd soluția prin negociere în doi, excluzând Uniunea Europeană, Ucraina, sau e o chestiune separată?
Bogdan Glăvan: Pot fi legate, la fel cum pot fi și separate. Pilonul principal, să spunem așa, al politicii externe, și aici, sigur că politica economică poate fi, este o parte a politicii externe, este acela că SUA trebuie să plătească mai puțin și că restul lumii, Europa, în speță, trebuie să contribuie mai mult. Acest pilon este fundamentat, de fapt, trebuie să recunoaștem acest lucru, pe o realitate: că finanțele publice din America sunt într-o stare aproape la fel de proastă ca cele din România. Sigur, America emite moneda de rezervă pe plan global, dolarul, deci poate s-o tipărească pentru a-și acoperi cheltuielile publice fără să riște inflația pe care am risca-o noi, în România, dacă am face așa ceva, tocmai pentru că nenumărate popoare păstrează dolarul. Cu toate astea, deficitul este formidabil și datoria publică americană sunt formidabilă. Anul acesta, necesarul de finanțare reprezintă un sfert din datoria totală, ceea ce este colosal.
Prin urmare, America are clar o mare problemă bugetară, la fel cum au și Franța, la fel cum are și România și atunci administrația Trump încearcă, cumva, să repare aceste finanțe publice. O face însă, pe alocuri, într-un mod înțelept, pe alocuri, într-un mod prostesc, iar taxele vamale reprezintă, așa cum vă spuneam mai devreme, un mod prostesc de a rezolva această problemă.
Horia Daraban: Ați dat dumneavoastră exemplu industria auto și taxele care sunt impuse de o parte și de alta Atlanticului. Pentru ce alte domenii, pentru ce sectoare de activitate, disputa taxelor vamale, asupra taxării importurilor, de o parte și de altă Atlanticului, este definitorie pentru întregul tablou? Putem da un exemplu și explica și de ce?
Bogdan Glăvan: Aminteam mai devreme de cazul industriei de automobile. Un alt exemplu sunt bunurile agricole. Aici, trebuie să recunoaștem, iarăși, Uniunea Europeană este una din cele mai protecționiste blocuri comerciale din lume. Adică, când vine vorba de politica agricolă, căreia îi dedicăm foarte mulți bani, foarte multe subvenții, nu doar că aceste subvenții pentru agricultori nu sunt suficiente, dar mai punem și taxe vamale și bariere și tot felul de piedici la importuri. Una din piedici se referă la interzicerea importurilor acelor produse modificate genetic care în America se cultivă, se manufacturează. Deci, iată o practică economică diferită în Europa față de America și care a reprezentat un subiect de dispută de-a lungul timpului. Un alt exemplu interesant este politica energetică: Europa, iarăși trebuie să recunoaștem, axându-se, după părerea mea, în mod exagerat greșit, pe dezvoltarea unor energii din surse regenerabile, în vreme ce America, sub noua guvernare, vrea energia din combustibili fosile și vrea s-o exporte, fiindcă este o sursă de bani.
Deci astea toate sunt surse de tensiuni, de dispută între Uniunea Europeană și Statele Unite. În continuare la ce v-am spus mai devreme și mergând către perspectiva aceasta geopolitică, tot aici putem încadra și contribuția Americii la NATO. America acoperă trei sferturi din cheltuielile militare ale Alianței. Au existat nenumărate avertismente de foarte mulți ani de zile că acest lucru va fi la un moment dat oprit, întrerupt. Iată, se pare că suntem într-un punct de inflexiune în care trebuie să realizăm că relațiile transatlantice trebuie, cumva, renegociate, reașezate pe noi fundamente.
Horia Daraban: În opinia dumneavoastră, care ar fi aceste fundamente?
Bogdan Glăvan: Fundamentul esențial care aduce prosperitate tuturor este cel al liberului schimb. Pe de o parte, deci, în loc să ne îmbățoșăm reciproc și să amenințăm cu taxe de retorsiune, în paranteză fie spus, tocmai de asta nu funcționează taxele vamale ca instrument politic, fiindcă restul țărilor o să-ți dea și ele cu taxe vamale în cap. Și ne batem între noi cu taxe vamale până când obosim și când obosim, renunțăm la ele. De asta nu funcționează. Deci, în loc să ne îmbățoșăm, și să vorbim și noi de taxe va mare la produsele americane, ar trebui să le desființăm pe toate. Asta ar fi un lucru. Iar în privința contribuției la NATO ar trebui să băgăm la cap că nu poate exista o asemenea asimetrie, nu este corect și nu este sustenabil. Iată și în consecință, Europa țările europene ar trebui să cheltuiască mult mai mult pentru domeniul militar.
Horia Daraban: Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Centrale Europene și fost prim-ministru al Italiei, într-un editorial în Financial Times, scrie că barierele interne ridicate și obstacolele de reglementare din Uniunea Europeană sunt mult mai dăunătoare pentru creștere decât orice taxe vamale ar putea impune America. În consecință, în opinia dumneavoastră, ce ar trebui să facă Uniunea Europeană, domnule profesor?
Bogdan Glăvan: Este un punct de vedere care ne bagă cu picioarele în apă rece și vine în ideea a ceea ce spuneam mai devreme: să nu cumva să abordăm perspectiva asta ”a îmbățoșelii”, perspectivă greșită, o atitudine greșită și să ne uităm mai bine la bârna din propriul ochi și avem o mare bârnă în propriu ochi. Așa cum în raport cu NATO, statele europene nu cheltuiesc suficient și trebuie să recunoaștem asta, tot așa, când vine vorba de economie, nu este normal să vedem că comerțul din țările Uniunii Europene merge mult mai prost, mult mai lent. Merge ca un tren personal în comparație cu trenul rapid din America. Statele americane au o dinamică a comerțului interstatal mult mai mare decât au statele europene între ele. De ce? Pentru că există încă bariere netarifare, există birocrație, există lucruri care încetinesc, există reglementări.
Haideți să dăm un exemplu foarte simplu: noi putem, astăzi, să cumpărăm RCA, acea poliție de asigurare pentru automobile, nu doar de la firme înființate în România ci și de la asigurători europeni. Pot să fie francezi, pot să fie nemți, care au dreptul să-și ofere aceste servicii în România, în baza așa-numitului pașaport european. Deci asta înseamnă piață liberă, piață deschisă, ca un asigurător din Franța, fără alte formalități, să poată să vândă RCA șoferului român. Dar noi n-am avut acest ”privilegiu” dintotdeauna, el este recent. Ei bine, așa stau lucrurile în multe alte perspective. Schengen-ul a reprezentat o barieră pentru integrarea României în piața comună. Când domnul Draghi spune că avem multe probleme legate de birocrația internă, are dreptate. Și ar trebui să ne concentrăm pe eliminarea lor.
Horia Daraban: Apropiindu-ne de România, este o zonă a economiei naționale unde țara noastră este vulnerabilă în chestiunea tarifelor vamale Statele Unite ale Americii – Uniunea Europeană.
Bogdan Glăvan: În mod direct, nu cred. Însă, România este vulnerabilă în mod indirect, pentru că România are ca principali parteneri comerciali marile state vest-europene, în special Germania. Deci noi suntem un subcontractor pentru industria auto din Germania, de exemplu. Și atunci, când industria germană merge prost, evident, că prindem și noi guturai. Acest lucru se simte, se vede deja. Economia Germaniei stagnează de 5 ani de zile. Un nou război comercial ar afunda-o și mai mult sau ar periclita șansele de dezvoltare. Și atunci, acest lucru afectează și România. De asta și guvernatorul BNR a menționat că respectivele unei recesiuni nu sunt excluse în România, depind de starea economiei mondiale, de cum vor decurge lucrurile. Deci, noi, în mod direct, nu suntem foarte afectați, însă, în mod indirect, da, categoric vom fi afectați.
Horia Daraban: Revenind la disputa comercială între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană, aceasta poate merge și pe palierul acordurilor bilaterale între Statele Unite și state membre ale Uniunii, ocolind Bruxelles-ul?
Bogdan Glăvan: După părerea mea, este exclus. Este foarte puțin probabil, pentru că Uniunea Europeană tocmai asta este, în primul rând, o piață comună, asta e definiția fundamentală și principalul avantaj al ei, această piață comună, uniune vamală, adică un spațiu intern în care nu trebuie să existe bariere și la granițele căruia trebuie să existe aceleași bariere. În consecință, negocierile se vor purta la nivel comunitar, nu cred că se vor pune la nivel statal.
Varianta audio a dialogului:
sursa foto: link via wikipedia.org
sursa foto: bogdan glăvan
